• Înapoi

Raiul și iadul....

Oricine se dăruiește Mie, nu-l voi mai lăsa să cadă niciodată. Dar oricine persistă în a Mi se împotrivi este în mare pericol de a se lipsi complet de puterea Mea de iubire și de a-și întări substanța fundamentală, o stare extrem de chinuitoare pe care vreau să o previn. Or, acest adevăr, care nu a fost ascuns oamenilor încă de la început, a creat conceptul de "rai și iad", de o stare fericită și una nefericită, care este limitată spațial în imaginația oamenilor până când, în cele din urmă, adevărul real.... starea.... s-a retras în cele din urmă în imaginația oamenilor și a rămas doar locul pe care imaginația și l-a imaginat în toate culorile, dând astfel loc multor gânduri eronate, astfel încât adevărul este complet distorsionat și omul nu mai are nicio cunoștință despre ce înseamnă de fapt raiul și iadul. Viața și moartea sunt raiul și iadul. O activitate harnică, încântătoare, în cea mai radiantă lumină este viața.... Lipsa de putere, neputința și întunericul cel mai adânc este moartea.... Și fiecare stare poate crește în mod constant în sus și în jos până când se atinge cel mai înalt țel, fuziunea fericită cu Mine, sau cea mai adâncă cădere, distanța nesfârșită față de Mine.... De neimaginat este fericirea, de neimaginat este chinul și suferința damnaților, care se chinuie pentru veșnicii și nu mai au putere de răscumpărare. Ar trebui să vă amintiți de aceste suflete.... Învățătura este eronată că nu mai există răscumpărare din iad, că aceste suflete sunt condamnate veșnic de Mine.... Nu Eu sunt cel care îi condamnă, ci ei înșiși au ales damnarea, nu Eu sunt cel care îi scufundă în abis, ci ei înșiși se străduiesc spre cea mai adâncă prăpastie; cu toate acestea, iubirea Mea nu lasă nimic în veșnicie în această depărtare și, prin urmare, există și răscumpărare din iad, pentru că și Eu am murit pentru aceste ființe pe cruce și am luat asupra Mea vina lor, pentru că iubirea Mea este mai mare decât mânia Mea, decât dreptatea Mea. Și iadul va trebui să-și predea ultimele victime, adică chiar și cea mai solidă materie va fi dizolvată într-o zi, iar substanța spirituală din ea va fi eliberată pentru a se înălța la viață.... Pentru că iadul, așa cum vi-l imaginați voi, oamenii, nu există ca o vatră de foc care arde veșnic, nu este un loc care îi adăpostește pe cei damnați; iadul este o stare ale cărei chinuri nu pot fi descrise, o stare care începe pe Pământ prin faptul că oamenii nu Mă recunosc, astfel că se leapădă de Mine și rămân fără puterea dragostei Mele. Atunci, cu siguranță, ei își trăiesc încă viața fizică fără Mine și nu trăiesc încă starea de neputință, pe care o presupune distanța față de Mine, ca pe o agonie, dar imediat ce viața lor fizică se termină, încep agoniile: Conștientizarea faptului că sunt complet lipsiți de putere și totuși sunt.... La început există încă posibilitatea de a renunța la rezistență în lumea de dincolo dacă sufletul ascultă ideile ființelor cunoscătoare, dar aceste posibilități sunt rareori folosite și sufletul se scufundă tot mai adânc, iar distanța față de Mine devine tot mai mare, lipsa de putere crește până la împietrirea finală.... spre o nouă izgonire în materie solidă....

Atunci, o perioadă nesfârșită de dezvoltare va fi trecut fără succes pentru ființa spirituală, care a fost odată legată de materie și acum este liberă, care, ca ființă umană, ar trebui să se străduiască din proprie inițiativă să se elibereze de orice sclavie materială. Faptul că a eșuat acum este propria sa voință liberă, pentru că, într-adevăr, nu duce lipsă de avertismente și mustrări directe. Dar iadul are o atracție mult mai mare decât cerul.... și ființa umană se îndreaptă din nou cu cea mai mare nerăbdare spre materia, pe care sufletul o depășise demult. Și acum este și destinul său.... devine din nou carapacea spiritului, care a eșuat în ultimul său test de voință. Iadul și-a deschis larg porțile și, de bună voie, nenumărate suflete intră prin această poartă în întuneric.... Iadul va triumfa, adică prințul său va avea un mare succes din punct de vedere numeric, cu toate acestea, îi voi smulge toate aceste suflete, pe care le voi aduce din nou în Noua Creație și îl voi lipsi pe adversarul Meu de orice putere asupra acestor entități, legându-l, de asemenea, în mijlocul Pământului.... adică i se va da cea mai fermă acoperire ca o cătușă pe care nu o va putea părăsi până când va ajunge din nou la putere prin voința umană, prin oamenii care doresc din nou bunuri materiale și se îndepărtează din ce în ce mai mult de Mine. Apoi va lupta din nou pentru suflete, iar această luptă este permisă pentru ca sufletele să se dovedească și să se decidă pentru Mine sau pentru el, pentru că fără o decizie corectă nici o ființă umană nu poate deveni fericită....

Amin

Heaven and Hell....

Qualquer pessoa que se entregar a Mim nunca mais cairá. Mas quem persistir em resistir a Mim corre o grande perigo de ter de passar completamente sem a Minha força de amor e de endurecer a sua substância fundamental, um estado extremamente agonizante que eu gostaria de evitar. Agora esta verdade, que não foi escondida das pessoas desde o início, criou o conceito de 'céu e inferno', de um estado bem-aventurado e um estado nada bem-aventurado, que é espacialmente limitado na imaginação das pessoas até finalmente a verdade real.... o estado.... finalmente recuou na imaginação das pessoas e só ficou o lugar que a imaginação imaginou em todas as cores, dando assim espaço a muitos pensamentos errados, de modo que a verdade é completamente distorcida e o homem já não tem qualquer conhecimento do que o céu e o inferno realmente significam. A vida e a morte são o céu e o inferno.... Actividade atarefada e encantadora na luz mais radiante é a vida.... Impotência, impotência e escuridão mais profunda é a morte.... E cada estado pode aumentar constantemente para cima e para baixo até que o objectivo mais alto, a feliz fusão comigo, ou a queda mais profunda, a distância infinita de mim, seja alcançado.... Inimaginável é a felicidade, inimaginável o tormento e o sofrimento dos condenados, que definham pela eternidade e não têm mais forças para a redenção. Deve-se lembrar destas almas.... O ensinamento é erróneo de que não há mais redenção do inferno, que estas almas são eternamente condenadas por Mim.... Não sou eu que os condeno, mas eles próprios escolheram a condenação, não sou eu que os atiro para o abismo, mas eles próprios lutam pelo abismo mais profundo; contudo o Meu amor não deixa nada eternamente nesta distância longínqua, e por isso também há redenção do inferno porque também morri por estes seres na cruz e tomei a sua culpa sobre Mim mesmo, porque o Meu amor é maior do que a Minha ira, do que a Minha justiça. O inferno também terá de entregar as suas últimas vítimas, ou seja, mesmo a matéria mais sólida será um dia dissolvida e as substâncias espirituais dentro dela serão libertadas com o objectivo de ascender à vida.... Pois o inferno, como vocês humanos o imaginam, não existe como uma lar eternamente ardente de fogo, não é um lugar que abrigue os condenados; o inferno é um estado cujos tormentos não podem ser descritos, um estado que começa na terra com pessoas que não Me reconhecem, assim renunciam a Mim e permanecem sem a Minha força de amor. Então eles certamente ainda vivem a sua vida física sem Mim e ainda não experimentam o estado de impotência, que a distância de Mim acarreta, como agonia, mas assim que a vida física ultrapassa as agonias que se instalam: a consciência de estar completamente sem força e ainda ser.... No início ainda existe a possibilidade de desistir da resistência no além se a alma ouvir as ideias de conhecer os seres, no entanto estas possibilidades são raramente utilizadas e a alma afunda-se cada vez mais e a distância de Mim torna-se cada vez maior, a falta de força aumenta até ao endurecimento final.... para um novo banimento em matéria sólida....

Então, um período de desenvolvimento infinitamente longo terá passado sem sucesso para o ser espiritual outrora ligado à matéria e agora livre que, como ser humano, deveria esforçar-se por si mesmo para se libertar de toda a escravidão material. O facto de agora ter falhado é da sua livre vontade, pois não me faltam realmente admoestações e avisos directos. Mas o inferno tem muito mais atracção do que o céu.... e o ser humano avidamente se esforça de novo pela matéria, que a alma já há muito tinha ultrapassado. E é agora também o seu destino.... torna-se novamente a concha do espiritual, que falhou na sua última prova de vontade. O inferno abriu os seus portões e, voluntariamente, inúmeras almas entram por este portão na escuridão.... O inferno triunfará, ou seja, o seu príncipe terá grande sucesso em termos de números, no entanto, arrancar-lhe-ei todas estas almas, que trarei novamente para a nova criação e privarei o meu adversário de todo o poder sobre estas entidades, ligando-o igualmente no meio da terra...., ou seja, a cobertura mais firme ser-lhe-á dada como uma manilha que ele não poderá deixar até voltar ao poder através da vontade humana, por pessoas que desejem bens materiais novamente e se distanciem cada vez mais de Mim. Então ele lutará novamente pelas almas, e esta batalha é permitida para que as almas se provem e decidam por Mim ou por ele, porque sem a decisão certa nenhum ser humano pode tornar-se feliz...._>Ámen