• Înapoi

Raiul și iadul....

Oricine se dăruiește Mie, nu-l voi mai lăsa să cadă niciodată. Dar oricine persistă în a Mi se împotrivi este în mare pericol de a se lipsi complet de puterea Mea de iubire și de a-și întări substanța fundamentală, o stare extrem de chinuitoare pe care vreau să o previn. Or, acest adevăr, care nu a fost ascuns oamenilor încă de la început, a creat conceptul de "rai și iad", de o stare fericită și una nefericită, care este limitată spațial în imaginația oamenilor până când, în cele din urmă, adevărul real.... starea.... s-a retras în cele din urmă în imaginația oamenilor și a rămas doar locul pe care imaginația și l-a imaginat în toate culorile, dând astfel loc multor gânduri eronate, astfel încât adevărul este complet distorsionat și omul nu mai are nicio cunoștință despre ce înseamnă de fapt raiul și iadul. Viața și moartea sunt raiul și iadul. O activitate harnică, încântătoare, în cea mai radiantă lumină este viața.... Lipsa de putere, neputința și întunericul cel mai adânc este moartea.... Și fiecare stare poate crește în mod constant în sus și în jos până când se atinge cel mai înalt țel, fuziunea fericită cu Mine, sau cea mai adâncă cădere, distanța nesfârșită față de Mine.... De neimaginat este fericirea, de neimaginat este chinul și suferința damnaților, care se chinuie pentru veșnicii și nu mai au putere de răscumpărare. Ar trebui să vă amintiți de aceste suflete.... Învățătura este eronată că nu mai există răscumpărare din iad, că aceste suflete sunt condamnate veșnic de Mine.... Nu Eu sunt cel care îi condamnă, ci ei înșiși au ales damnarea, nu Eu sunt cel care îi scufundă în abis, ci ei înșiși se străduiesc spre cea mai adâncă prăpastie; cu toate acestea, iubirea Mea nu lasă nimic în veșnicie în această depărtare și, prin urmare, există și răscumpărare din iad, pentru că și Eu am murit pentru aceste ființe pe cruce și am luat asupra Mea vina lor, pentru că iubirea Mea este mai mare decât mânia Mea, decât dreptatea Mea. Și iadul va trebui să-și predea ultimele victime, adică chiar și cea mai solidă materie va fi dizolvată într-o zi, iar substanța spirituală din ea va fi eliberată pentru a se înălța la viață.... Pentru că iadul, așa cum vi-l imaginați voi, oamenii, nu există ca o vatră de foc care arde veșnic, nu este un loc care îi adăpostește pe cei damnați; iadul este o stare ale cărei chinuri nu pot fi descrise, o stare care începe pe Pământ prin faptul că oamenii nu Mă recunosc, astfel că se leapădă de Mine și rămân fără puterea dragostei Mele. Atunci, cu siguranță, ei își trăiesc încă viața fizică fără Mine și nu trăiesc încă starea de neputință, pe care o presupune distanța față de Mine, ca pe o agonie, dar imediat ce viața lor fizică se termină, încep agoniile: Conștientizarea faptului că sunt complet lipsiți de putere și totuși sunt.... La început există încă posibilitatea de a renunța la rezistență în lumea de dincolo dacă sufletul ascultă ideile ființelor cunoscătoare, dar aceste posibilități sunt rareori folosite și sufletul se scufundă tot mai adânc, iar distanța față de Mine devine tot mai mare, lipsa de putere crește până la împietrirea finală.... spre o nouă izgonire în materie solidă....

Atunci, o perioadă nesfârșită de dezvoltare va fi trecut fără succes pentru ființa spirituală, care a fost odată legată de materie și acum este liberă, care, ca ființă umană, ar trebui să se străduiască din proprie inițiativă să se elibereze de orice sclavie materială. Faptul că a eșuat acum este propria sa voință liberă, pentru că, într-adevăr, nu duce lipsă de avertismente și mustrări directe. Dar iadul are o atracție mult mai mare decât cerul.... și ființa umană se îndreaptă din nou cu cea mai mare nerăbdare spre materia, pe care sufletul o depășise demult. Și acum este și destinul său.... devine din nou carapacea spiritului, care a eșuat în ultimul său test de voință. Iadul și-a deschis larg porțile și, de bună voie, nenumărate suflete intră prin această poartă în întuneric.... Iadul va triumfa, adică prințul său va avea un mare succes din punct de vedere numeric, cu toate acestea, îi voi smulge toate aceste suflete, pe care le voi aduce din nou în Noua Creație și îl voi lipsi pe adversarul Meu de orice putere asupra acestor entități, legându-l, de asemenea, în mijlocul Pământului.... adică i se va da cea mai fermă acoperire ca o cătușă pe care nu o va putea părăsi până când va ajunge din nou la putere prin voința umană, prin oamenii care doresc din nou bunuri materiale și se îndepărtează din ce în ce mai mult de Mine. Apoi va lupta din nou pentru suflete, iar această luptă este permisă pentru ca sufletele să se dovedească și să se decidă pentru Mine sau pentru el, pentru că fără o decizie corectă nici o ființă umană nu poate deveni fericită....

Amin

Ciel et enfer

Celui qui se donne à Moi, Je ne le laisse plus tomber éternellement. Mais celui qui reste dans la résistance contre Moi est en grand danger de devoir se passer de Ma Force d'Amour et de durcir dans sa substance d’Ur, un état outre mesure atroce que Je voudrais lui éviter. Cette Vérité qui depuis le début n'a pas été cachée aux hommes a créé le concept de « Ciel et d'enfer », un état bienheureux et un état malheureux, qui dans l'imagination de l'homme sont limités dans l'espace, jusqu'à ce que finalement la vraie Vérité, la vraie situation, soit devenue moins importante dans l'imagination de l'homme et qu’il ne subsiste seulement un lieu que la fantaisie a dépeint de toutes les couleurs et cela a généré beaucoup de pensées erronées de sorte que la Vérité a été totalement défigurée et l'homme n'a plus aucune connaissance vraie de ce que signifie vraiment le Ciel et l’enfer. La Vie et la mort sont le Ciel et l’enfer. L'activité qui bat son plein, qui rend heureux dans la Lumière la plus rayonnante est la Vie – l'absence de Force, l'impuissance et la plus profonde obscurité est la mort. Chaque situation peut augmenter constamment vers le Haut ou bien vers le bas, jusqu'à ce qu’elle ait atteinte le but le plus haut, la bienheureuse fusion avec Moi, ou bien le précipice le plus profond, l'infini éloignement de Moi. La Béatitude est inimaginable, inimaginable est le tourment et la souffrance des damnés qui languissent dans l'Éternité et n'ont plus aucune Force pour se libérer. Vous devez penser à ces âmes. L'enseignement comme quoi il n'y a plus aucune libération possible de l'enfer, comme quoi ces âmes soient éternellement damnées par Moi est erroné. Je ne les condamne pas, mais c’est elles-mêmes qui ont choisi la damnation, Je ne les pousse pas dans l'abîme, mais elles-mêmes ont choisi l'abîme le plus profond ; mais Mon Amour ne laisse rien éternellement dans cette grande distance et donc même de l'enfer il existe une libération possible, parce que Je suis mort sur la Croix même pour ces êtres et J'ai pris sur Moi leur faute, parce que Mon Amour est plus grand que Ma Colère et que Ma Justice. Même l’enfer devra rendre ses dernières victimes, c'est-à-dire même la matière la plus solide sera un jour dissoute et le spirituel qu’elle contient sera libéré afin d’effectuer sa remontée vers la Vie, parce que l'enfer, comme vous vous l'imaginez vous les hommes, ne consiste pas dans un feu qui brûle éternellement, il n’y a aucun lieu qui cache les damnés ; l’enfer est un état dont les tourments ne peuvent pas être décrits, c’est un état qui commence sur la Terre, lorsque les hommes ne Me reconnaissent pas, donc lorsqu’ils s’éloignent de Moi et restent sans Ma Force d'Amour. Ils vivent certes encore leur vie corporelle sans Moi et ils ne perçoivent pas encore l'état sans Force, que l’éloignement de Moi apporte avec lui sous forme de tourments, mais dès que la vie corporelle est terminée, les tourments commencent : c’est à dire la conscience d'être totalement sans Force et aussi d'exister. Initialement il existe encore la possibilité de renoncer dans l'au-delà à la résistance, si l'âme écoute les conseils des êtres savants, mais seulement rarement ces possibilités seront prises en compte et l'âme se précipite toujours plus bas, et l'éloignement de Moi devient toujours plus grand, l'absence de Force augmente jusqu'au durcissement définitif, jusqu’à une Nouvelle Relégation dans la matière très solide. Alors une infiniment longue période de développement sans succès s’est passé pour le spirituel autrefois lié dans la matière et maintenant libéré qui, en tant qu’homme, devait tendre par sa propre poussée à se libérer de toute chaîne matérielle. Mais maintenant il a échoué, du fait de sa libre volonté, bien que Je ne le laisse vraiment pas manquer de Mes avertissements directs et de Mes mises en garde. Mais l'enfer a beaucoup plus de force d'attraction que le Ciel et l'homme tend avec une plus grande ferveur de nouveau vers la matière que l'âme avait depuis longtemps dépassée. Et maintenant c’est son sort, elle devient de nouveau l'enveloppe du spirituel qui a échoué dans sa dernière épreuve de volonté. L'enfer a grand ouvert ses portes, et librement d‘innombrables âmes entrent dans l'obscurité à travers ces portes. L'enfer triomphera, c'est-à-dire que son prince aura numériquement du succès, mais J’en tirerai toutes ces âmes que J'engendrerai de nouveau dans la nouvelle Création et J’enlèverai à Mon adversaire tout pouvoir sur ces entités en le liant au milieu de la Terre, c'est-à-dire qu’il lui sera donné comme chaîne l'enveloppe la plus solide qu’il ne pourra pas abandonner jusqu’à ce que du fait de la volonté de l'homme il arrive de nouveau au pouvoir, lorsque les hommes désireront de nouveau des biens matériels et s'éloigneront toujours davantage de Moi. Alors de nouveau il luttera pour se gagner des âmes et cette lutte est concédée pour que les âmes s'affirment et se décident pour Moi ou bien pour lui, parce que sans vraie décision aucun homme ne peut devenir bienheureux.

Amen