• Înapoi

Raiul și iadul....

Oricine se dăruiește Mie, nu-l voi mai lăsa să cadă niciodată. Dar oricine persistă în a Mi se împotrivi este în mare pericol de a se lipsi complet de puterea Mea de iubire și de a-și întări substanța fundamentală, o stare extrem de chinuitoare pe care vreau să o previn. Or, acest adevăr, care nu a fost ascuns oamenilor încă de la început, a creat conceptul de "rai și iad", de o stare fericită și una nefericită, care este limitată spațial în imaginația oamenilor până când, în cele din urmă, adevărul real.... starea.... s-a retras în cele din urmă în imaginația oamenilor și a rămas doar locul pe care imaginația și l-a imaginat în toate culorile, dând astfel loc multor gânduri eronate, astfel încât adevărul este complet distorsionat și omul nu mai are nicio cunoștință despre ce înseamnă de fapt raiul și iadul. Viața și moartea sunt raiul și iadul. O activitate harnică, încântătoare, în cea mai radiantă lumină este viața.... Lipsa de putere, neputința și întunericul cel mai adânc este moartea.... Și fiecare stare poate crește în mod constant în sus și în jos până când se atinge cel mai înalt țel, fuziunea fericită cu Mine, sau cea mai adâncă cădere, distanța nesfârșită față de Mine.... De neimaginat este fericirea, de neimaginat este chinul și suferința damnaților, care se chinuie pentru veșnicii și nu mai au putere de răscumpărare. Ar trebui să vă amintiți de aceste suflete.... Învățătura este eronată că nu mai există răscumpărare din iad, că aceste suflete sunt condamnate veșnic de Mine.... Nu Eu sunt cel care îi condamnă, ci ei înșiși au ales damnarea, nu Eu sunt cel care îi scufundă în abis, ci ei înșiși se străduiesc spre cea mai adâncă prăpastie; cu toate acestea, iubirea Mea nu lasă nimic în veșnicie în această depărtare și, prin urmare, există și răscumpărare din iad, pentru că și Eu am murit pentru aceste ființe pe cruce și am luat asupra Mea vina lor, pentru că iubirea Mea este mai mare decât mânia Mea, decât dreptatea Mea. Și iadul va trebui să-și predea ultimele victime, adică chiar și cea mai solidă materie va fi dizolvată într-o zi, iar substanța spirituală din ea va fi eliberată pentru a se înălța la viață.... Pentru că iadul, așa cum vi-l imaginați voi, oamenii, nu există ca o vatră de foc care arde veșnic, nu este un loc care îi adăpostește pe cei damnați; iadul este o stare ale cărei chinuri nu pot fi descrise, o stare care începe pe Pământ prin faptul că oamenii nu Mă recunosc, astfel că se leapădă de Mine și rămân fără puterea dragostei Mele. Atunci, cu siguranță, ei își trăiesc încă viața fizică fără Mine și nu trăiesc încă starea de neputință, pe care o presupune distanța față de Mine, ca pe o agonie, dar imediat ce viața lor fizică se termină, încep agoniile: Conștientizarea faptului că sunt complet lipsiți de putere și totuși sunt.... La început există încă posibilitatea de a renunța la rezistență în lumea de dincolo dacă sufletul ascultă ideile ființelor cunoscătoare, dar aceste posibilități sunt rareori folosite și sufletul se scufundă tot mai adânc, iar distanța față de Mine devine tot mai mare, lipsa de putere crește până la împietrirea finală.... spre o nouă izgonire în materie solidă....

Atunci, o perioadă nesfârșită de dezvoltare va fi trecut fără succes pentru ființa spirituală, care a fost odată legată de materie și acum este liberă, care, ca ființă umană, ar trebui să se străduiască din proprie inițiativă să se elibereze de orice sclavie materială. Faptul că a eșuat acum este propria sa voință liberă, pentru că, într-adevăr, nu duce lipsă de avertismente și mustrări directe. Dar iadul are o atracție mult mai mare decât cerul.... și ființa umană se îndreaptă din nou cu cea mai mare nerăbdare spre materia, pe care sufletul o depășise demult. Și acum este și destinul său.... devine din nou carapacea spiritului, care a eșuat în ultimul său test de voință. Iadul și-a deschis larg porțile și, de bună voie, nenumărate suflete intră prin această poartă în întuneric.... Iadul va triumfa, adică prințul său va avea un mare succes din punct de vedere numeric, cu toate acestea, îi voi smulge toate aceste suflete, pe care le voi aduce din nou în Noua Creație și îl voi lipsi pe adversarul Meu de orice putere asupra acestor entități, legându-l, de asemenea, în mijlocul Pământului.... adică i se va da cea mai fermă acoperire ca o cătușă pe care nu o va putea părăsi până când va ajunge din nou la putere prin voința umană, prin oamenii care doresc din nou bunuri materiale și se îndepărtează din ce în ce mai mult de Mine. Apoi va lupta din nou pentru suflete, iar această luptă este permisă pentru ca sufletele să se dovedească și să se decidă pentru Mine sau pentru el, pentru că fără o decizie corectă nici o ființă umană nu poate deveni fericită....

Amin

El cielo y el infierno....

Quien se entrega a Mí jamás volverá a caer. Pero quien persiste en resistirse a Mí, corre el gran peligro de tener que prescindir completamente de Mi fuerza de amor y de endurecer en su sustancia fundamental, un estado extremadamente agonizante que quisiera evitarle. Ahora bien, esta verdad, que desde el principio no se ha ocultado a la gente, fue dando lugar, en su imaginación, al concepto de "cielo e infierno", como un estado dichoso y otro no dichoso, limitado espacialmente, hasta que finalmente la verdad propiamente....el estado.... retrocedió hasta quedar sólo el lugar que la fantasía imaginó en todos los colores (N. del T.: con gran creatividad), dando así cabida a muchos pensamientos erróneos, que distorsionaron completamente la verdad de modo que ahora el hombre ya no tiene ningún conocimiento de lo que significa realmente el cielo y el infierno. La vida y la muerte son el cielo y el infierno.... Vida es actividad diligente y causante de felicidad, en la luz más radiante.... Muerte es debilidad, impotencia y la oscuridad más profunda.... Y cada estado puede aumentar constantemente hacia arriba y hacia abajo hasta llegar a la meta más alta, la fusión dichosa conmigo, o a la caída más profunda, el alejamiento infinito de mí.... Inimaginable es la dicha, inimaginable el tormento y el sufrimiento de los condenados, que languidecen por las eternidades y no tienen más fuerzas para la redención. Deben recordar estas almas.... Es errónea la enseñanza de que ya no hay redención del infierno, que estas almas están eternamente condenadas por Mí.... No soy Yo quien los condena sino que ellos mismos han elegido la condenación, no soy Yo quien los hunde en el abismo sino que ellos mismos se lanzan hacia el abismo más profundo; sin embargo, Mi amor no deja nada eternamente en esta lejanía, y por eso también hay redención del infierno porque Yo también morí por estos seres en la cruz y tomé su culpa sobre Mí, porque Mi amor es más grande que Mi ira, que Mi justicia. También el infierno tendrá que entregar sus últimas víctimas, es decir, hasta la materia más sólida se disolverá un día y las sustancias espirituales que contiene se liberarán para ascender a la vida.... Porque el infierno, tal como lo imaginan ustedes los humanos, no existe como un hoguera de fuego eternamente ardiente, no es un lugar que cobija a los condenados; el infierno es un estado cuyos tormentos no se pueden describir, un estado que comienza en la tierra con las personas que no me reconocen, por lo que renuncian a mí y se quedan sin Mi fuerza de amor. Ciertamente, todavía viven su vida física sin Mí y no sienten todavía como agonía el estado de impotencia que supone el alejamiento de Mí, sin embargo, tan pronto como la vida física se acaba, las agonías se instalan: la conciencia de estar completamente sin fuerzas y, sin embargo, estar.... Al principio todavía existe la posibilidad de abandonar la resistencia en el más allá si el alma escucha las ideas de los seres conocedores, sin embargo, esta posibilidad sólo se utiliza en raras ocasiones y el alma se hunde cada vez más, el alejamiento de Mí es cada vez mayor, y la falta de fuerza aumenta hasta el endurecimiento final.... hasta un nuevo destierro en la materia sólida....

Entonces habrá transcurrido un período infinitamente largo de desarrollo sin éxito para el ser espiritual, antes ligado a la materia y luego libre, que, como ser humano, debería haberse esforzado por su propia voluntad en liberarse de toda atadura material. Que ahora haya fracasado es debido a su propia voluntad, pues en verdad no dejo de hacer amonestaciones y advertencias directas. Pero el infierno tiene una fuerza de atracción mucho mayor que el cielo.... y el ser humano se esfuerza con el mayor de los afanes por volver nuevamente a la materia, que el alma había superado hace tiempo. Y ahora es también su lote.... vuelve a ser la cáscara de lo espiritual que fracasó en su última prueba de voluntad. El infierno ha abierto sus puertas de par en par, y voluntariamente innumerables almas entran por esta puerta a la oscuridad.... El infierno triunfará, es decir, su príncipe tendrá un gran éxito en términos de números, sin embargo, Yo le arrancaré todas estas almas, las cuales incorporaré de nuevo a la nueva creación y privaré a Mi adversario de todo poder sobre estas entidades atándolo igualmente en medio de la tierra.... es decir, se le dará la cubierta más firme como un grillete que no podrá dejar hasta que vuelva a tomar el poder a través de la voluntad humana por las personas que desean de nuevo los bienes materiales y se alejan de Mí cada vez más. Entonces volverá a luchar por las almas, y esta batalla está permitida para que las almas se prueben a sí mismas y se decidan por Mí o por él, porque sin la decisión correcta ningún ser humano puede llegar a ser feliz...

Amén