• Înapoi

Nu mai există nicio dezvoltare în lumea de dincolo la sfârșitul unei epoci, ci doar izgonire.....

Drumul pământesc pe care sufletul trebuie să-l parcurgă este doar o singură dată în timpul unei perioade de răscumpărare, adică faptul că sufletul se dezvoltă în sus, din materia cea mai solidă până la stadiul de ființă umană.... că el rămâne întotdeauna pe Pământ, adică în creații pământești, în timpul acestei perioade de dezvoltare. Dar odată cu sfârșitul existenței umane, sufletul încheie și acest curs de dezvoltare pământească și intră apoi în împărăția spirituală, indiferent de starea sa de maturitate. Căci împărăția spirituală acceptă ființe perfecte, dar și imperfecte, numai că sferele sunt complet diferite, deci există sfere de lumină, dar și întuneric veșnic constant, că acum pot ajunge la maturitate și sufletele care locuiesc în sferele întunecate, doar că pentru aceasta este nevoie de infinit mai mult timp, deoarece ființele aflate în stare de imperfecțiune nu au putere. Și există un mare pericol ca ele să se scufunde și mai adânc din cauza slăbiciunii voinței lor, deoarece forțele întunecate au efect asupra lor și încearcă să le tragă în întuneric. Dar atunci este vina lor, căci au posibilități de ajutor prin iubirea și harul lui Dumnezeu, astfel încât pot la fel de bine să se străduiască să se ridice în sus. Ființele de lumină le ajută și, de asemenea, își lasă razele să strălucească în întuneric pentru a trezi în suflete dorința de lumină, care apoi încep ascensiunea. Astfel, în lumea de dincolo, în împărăția spirituală, există încă posibilitatea de a ieși din starea de imperfecțiune în starea de perfecțiune și de a continua dezvoltarea ratată pe Pământ în împărăția spirituală..... Dar lucrurile stau diferit în cazul expirării unei perioade de răscumpărare.... Atunci nu mai există o dezvoltare ulterioară în împărăția spirituală, ci doar o dezvoltare ascendentă începând de la nivelul cel mai de jos, ceea ce necesită din nou parcurgerea întregii creații a Pământului. Căci atunci sufletul a atins un nivel scăzut care îi face imposibilă rămânerea în sferele spirituale și care, prin urmare, are ca rezultat alungarea în forma solidă. Acest nivel scăzut apare atunci când sufletul se dăruiește complet adversarului lui Dumnezeu, când acționează împotriva lui Dumnezeu Însuși, luptând împotriva a tot ceea ce este spiritual pe Pământ, încercând astfel să îl înlocuiască într-o anumită măsură pe Dumnezeu. Acesta este un grad care nu mai permite dezvoltarea ascensională în împărăția spirituală, care poate fi într-adevăr experimentat și de sufletele care nu rămân pe Pământ până la ultimul sfârșit, ci au plecat deja înainte. Cu toate acestea, dragostea și mila lui Dumnezeu nu permite ca ființa spirituală să cadă în întregime în mâinile Satanei, El lasă încă o dată ființa liberă să-și schimbe voința, o alungă în noua creație și astfel retrage puterea Satanei asupra ei, într-un fel o eliberează din legăturile Satanei și îi dă o robie care se supune voinței Sale, iar voința Sa este cu adevărat orientată spre răscumpărarea ființei, nu spre o robie veșnică. În lumea de dincolo, însă, o ascensiune din josul spiritual nu ar mai fi posibilă, deoarece sufletul s-a vândut complet Satanei prin robia sa și este complet neputincios în împărăția spirituală și nu și-ar întoarce niciodată voința în sus. Dar, întrucât dezvoltarea ascensiunii în împărăția spirituală depinde, de asemenea, de voința ființei, aceasta ar rămâne veșnic în starea complet lipsită de lumină și de putere sau s-ar coborî și mai mult, ceea ce ar duce, cu siguranță, tot la o întărire a substanței spirituale, dar într-un timp atât de infinit de lung încât nu se poate folosi niciun calcul pentru aceasta, iar ceea ce înseamnă acest lucru nu poate fi evaluat de ființa umană ca atare. În consecință, dacă o perioadă de dezvoltare este întreruptă și înlocuită cu o nouă perioadă, aceasta este o lucrare a iubirii mai mult decât mari a lui Dumnezeu pentru creațiile Sale vii, deoarece El dorește să scurteze timpul de suferință al acestora, chiar dacă ființele însele determină în continuare durata de timp de care au nevoie pentru perfecționarea lor, deoarece perioada de liber arbitru înlocuiește întotdeauna timpul de constrângere și (prima) poate fi acum utilizată sau poate trece pe lângă ea în mod inutil. Voința este întotdeauna decisivă, atât în timpul perioadei de dezvoltare pe Pământ, cât și în împărăția spirituală, iar Dumnezeu știe când voința a ajuns la puterea necesară pentru a se strădui să se ridice în sus. Mulți oameni își pierd deja viața temporală înainte de sfârșitul unei perioade de răscumpărare, dar cei care rămân în urmă și trăiesc încă ultima zi pe Pământ sunt fie legați de Dumnezeu, fie diavoli compleți pentru care o ascensiune în împărăția spirituală a devenit imposibilă din cauza nivelului lor scăzut din punct de vedere spiritual. Și, prin urmare, judecata finală va separa caprele de oi.... Vor fi judecați doar oamenii buni și cei răi. Dumnezeu îi va chema la Sine pe cei buni și îi va lăsa să experimenteze Noul Pământ în paradis, în timp ce cei răi își vor primi pedeapsa, dar și acest lucru nu va face decât să dovedească dragostea și mila lui Dumnezeu. Căci El vrea să-i facă și pe ei fericiți într-o zi, pentru că nu vrea ca nimic să fie despărțit pentru totdeauna de El, care a fost al Său încă de la început.

Amin

Fim de uma época sem mais desenvolvimentos no futuro, mas banimento....

O caminho terreno que a alma tem de percorrer só é único durante um período de redenção, ou seja, que a alma se desenvolve para cima desde a matéria mais sólida até ao palco como ser humano.... que permanece sempre na terra, ou seja, nas criações terrestres, durante este tempo de desenvolvimento. Mas com o fim da existência humana a alma também conclui este curso de desenvolvimento terreno e depois entra no reino espiritual, independentemente do seu estado de maturidade. Pois o reino espiritual aceita seres perfeitos e também imperfeitos, só que as esferas são completamente diferentes, portanto há esferas de luz e também constante escuridão eterna, que as almas que habitam nas esferas escuras podem agora também amadurecer, isto só requer infinitamente muito mais tempo porque os seres em estado de imperfeição carecem de força. E há um grande perigo de se afundarem ainda mais devido à sua fraqueza de vontade, porque as forças das trevas têm um efeito sobre eles e tentam puxá-los para baixo na escuridão. Mas então a culpa é deles, pois têm possibilidades de ajuda através do amor e da graça de Deus, de modo que podem muito bem lutar para cima. Os seres de luz ajudam-no e também deixam os seus raios brilhar nas trevas para despertar o desejo de luz nas almas, com o qual a ascensão começa. Assim, no além, no reino espiritual, há ainda a possibilidade de sair do estado de imperfeição para o estado de perfeição e continuar o desenvolvimento falhado na terra no reino espiritual..... Mas é diferente com a expiração de um período de redenção.... Então não há mais desenvolvimento no reino espiritual, mas apenas um desenvolvimento ascendente começando no nível mais baixo, o que mais uma vez necessita do curso através de toda a criação da terra. Pois então a alma atingiu um ponto baixo que a impossibilita de permanecer nas esferas espirituais e que, portanto, resulta em banimento na forma sólida. Este baixo nível ocorre quando a alma se entrega completamente ao adversário de Deus, quando toma medidas contra o próprio Deus lutando contra tudo o que é espiritual na terra, tentando assim deslocar Deus até certo ponto. Este é um grau que já não permite o desenvolvimento ascendente no reino espiritual, que pode de facto ser experimentado também por almas que não permanecem na terra até ao último fim, mas que já partiram antes. Contudo, o amor e misericórdia de Deus não permite que o ser espiritual caia inteiramente nas mãos de Satanás, Ele mais uma vez deixa o ser livre para mudar a sua vontade, e Ele bane-a na nova criação e assim retira o poder de Satanás sobre ela, Ele de certa forma liberta-a dos laços de Satanás e dá-lhe uma escravidão que está sujeita à Sua vontade, e a Sua vontade está verdadeiramente empenhada na redenção do ser, não na escravidão eterna. No além, porém, uma ascensão do baixo espiritual já não seria possível porque a alma se vendeu completamente a Satanás através da sua escravidão e é completamente impotente no reino espiritual e nunca viraria a sua vontade para cima. Mas como o desenvolvimento da ascensão no reino espiritual depende igualmente da vontade do ser, ou permaneceria eternamente no estado completamente sem luz e sem poder ou afundar-se-ia ainda mais, o que certamente também resultaria num endurecimento da substância espiritual, mas num tempo tão infinitamente longo que nenhum cálculo poderia ser usado para isso, e o que isto significa não pode ser avaliado pelo ser humano enquanto tal. Consequentemente, se um período de desenvolvimento é interrompido e substituído por um novo período, então esta é uma obra do maior que grande amor de Deus pelas Suas criações vivas, pois Ele quer encurtar o seu tempo de sofrimento, mesmo que os próprios seres ainda determinem o tempo que necessitam para a sua perfeição, porque o período de livre arbítrio substitui sempre o tempo do estado obrigatório e (o primeiro) pode agora ser utilizado ou passar inutilmente. A vontade é sempre decisiva, tanto durante o tempo de desenvolvimento na terra como no reino espiritual, e Deus sabe quando a vontade atingiu a força necessária para lutar para cima. Muitas pessoas já perdem a sua vida temporal antes do fim de um período de redenção, mas aqueles que ficam para trás e ainda experimentam o último dia na terra ou estão ligados a Deus ou são demónios completos para quem uma ascensão no reino espiritual se tornou impossível devido à sua baixa espiritual. E, portanto, o último julgamento separará os caprinos dos ovinos.... Apenas pessoas boas e más serão julgadas. Deus chamará os bons para Si e deixá-los-á experimentar a nova terra no paraíso, enquanto os ímpios receberão o seu castigo e, no entanto, isto, também só provará o amor e a misericórdia de Deus. Pois Ele também quer abençoá-los um dia, porque Ele não quer que nada seja separado d'Ele para sempre que tenha sido Seu desde o início._>Ámen