• Înapoi

Nu mai există nicio dezvoltare în lumea de dincolo la sfârșitul unei epoci, ci doar izgonire.....

Drumul pământesc pe care sufletul trebuie să-l parcurgă este doar o singură dată în timpul unei perioade de răscumpărare, adică faptul că sufletul se dezvoltă în sus, din materia cea mai solidă până la stadiul de ființă umană.... că el rămâne întotdeauna pe Pământ, adică în creații pământești, în timpul acestei perioade de dezvoltare. Dar odată cu sfârșitul existenței umane, sufletul încheie și acest curs de dezvoltare pământească și intră apoi în împărăția spirituală, indiferent de starea sa de maturitate. Căci împărăția spirituală acceptă ființe perfecte, dar și imperfecte, numai că sferele sunt complet diferite, deci există sfere de lumină, dar și întuneric veșnic constant, că acum pot ajunge la maturitate și sufletele care locuiesc în sferele întunecate, doar că pentru aceasta este nevoie de infinit mai mult timp, deoarece ființele aflate în stare de imperfecțiune nu au putere. Și există un mare pericol ca ele să se scufunde și mai adânc din cauza slăbiciunii voinței lor, deoarece forțele întunecate au efect asupra lor și încearcă să le tragă în întuneric. Dar atunci este vina lor, căci au posibilități de ajutor prin iubirea și harul lui Dumnezeu, astfel încât pot la fel de bine să se străduiască să se ridice în sus. Ființele de lumină le ajută și, de asemenea, își lasă razele să strălucească în întuneric pentru a trezi în suflete dorința de lumină, care apoi încep ascensiunea. Astfel, în lumea de dincolo, în împărăția spirituală, există încă posibilitatea de a ieși din starea de imperfecțiune în starea de perfecțiune și de a continua dezvoltarea ratată pe Pământ în împărăția spirituală..... Dar lucrurile stau diferit în cazul expirării unei perioade de răscumpărare.... Atunci nu mai există o dezvoltare ulterioară în împărăția spirituală, ci doar o dezvoltare ascendentă începând de la nivelul cel mai de jos, ceea ce necesită din nou parcurgerea întregii creații a Pământului. Căci atunci sufletul a atins un nivel scăzut care îi face imposibilă rămânerea în sferele spirituale și care, prin urmare, are ca rezultat alungarea în forma solidă. Acest nivel scăzut apare atunci când sufletul se dăruiește complet adversarului lui Dumnezeu, când acționează împotriva lui Dumnezeu Însuși, luptând împotriva a tot ceea ce este spiritual pe Pământ, încercând astfel să îl înlocuiască într-o anumită măsură pe Dumnezeu. Acesta este un grad care nu mai permite dezvoltarea ascensională în împărăția spirituală, care poate fi într-adevăr experimentat și de sufletele care nu rămân pe Pământ până la ultimul sfârșit, ci au plecat deja înainte. Cu toate acestea, dragostea și mila lui Dumnezeu nu permite ca ființa spirituală să cadă în întregime în mâinile Satanei, El lasă încă o dată ființa liberă să-și schimbe voința, o alungă în noua creație și astfel retrage puterea Satanei asupra ei, într-un fel o eliberează din legăturile Satanei și îi dă o robie care se supune voinței Sale, iar voința Sa este cu adevărat orientată spre răscumpărarea ființei, nu spre o robie veșnică. În lumea de dincolo, însă, o ascensiune din josul spiritual nu ar mai fi posibilă, deoarece sufletul s-a vândut complet Satanei prin robia sa și este complet neputincios în împărăția spirituală și nu și-ar întoarce niciodată voința în sus. Dar, întrucât dezvoltarea ascensiunii în împărăția spirituală depinde, de asemenea, de voința ființei, aceasta ar rămâne veșnic în starea complet lipsită de lumină și de putere sau s-ar coborî și mai mult, ceea ce ar duce, cu siguranță, tot la o întărire a substanței spirituale, dar într-un timp atât de infinit de lung încât nu se poate folosi niciun calcul pentru aceasta, iar ceea ce înseamnă acest lucru nu poate fi evaluat de ființa umană ca atare. În consecință, dacă o perioadă de dezvoltare este întreruptă și înlocuită cu o nouă perioadă, aceasta este o lucrare a iubirii mai mult decât mari a lui Dumnezeu pentru creațiile Sale vii, deoarece El dorește să scurteze timpul de suferință al acestora, chiar dacă ființele însele determină în continuare durata de timp de care au nevoie pentru perfecționarea lor, deoarece perioada de liber arbitru înlocuiește întotdeauna timpul de constrângere și (prima) poate fi acum utilizată sau poate trece pe lângă ea în mod inutil. Voința este întotdeauna decisivă, atât în timpul perioadei de dezvoltare pe Pământ, cât și în împărăția spirituală, iar Dumnezeu știe când voința a ajuns la puterea necesară pentru a se strădui să se ridice în sus. Mulți oameni își pierd deja viața temporală înainte de sfârșitul unei perioade de răscumpărare, dar cei care rămân în urmă și trăiesc încă ultima zi pe Pământ sunt fie legați de Dumnezeu, fie diavoli compleți pentru care o ascensiune în împărăția spirituală a devenit imposibilă din cauza nivelului lor scăzut din punct de vedere spiritual. Și, prin urmare, judecata finală va separa caprele de oi.... Vor fi judecați doar oamenii buni și cei răi. Dumnezeu îi va chema la Sine pe cei buni și îi va lăsa să experimenteze Noul Pământ în paradis, în timp ce cei răi își vor primi pedeapsa, dar și acest lucru nu va face decât să dovedească dragostea și mila lui Dumnezeu. Căci El vrea să-i facă și pe ei fericiți într-o zi, pentru că nu vrea ca nimic să fie despărțit pentru totdeauna de El, care a fost al Său încă de la început.

Amin

Final de una época, ningún desarrollo en el más allá, sino solidificación....

El camino por la tierra que tiene que traspasar el alma, se hace solamente una vez durante una época de redención, es decir que el alma avanza de la materia dura hasta el estado como hombre.... se encuentra en este tiempo del desarrollo siempre en la tierra, es decir en la creación terrenal. Con el final de la existencia humana el alma termina este camino del desarrollo terrestre y entra al reino espiritual, independiente de su grado de madurez. Porque el reino espiritual acoge seres maduros e inmaduros, solo que las esferas son muy diferentes, existen esferas de luz y de la oscuridad eterna, para que las almas puedan madurar que se mueven en esferas oscuras, solo que necesitan tiempos eternos para esto, porque les falta la fuerza a los seres en un estado imperfecto. Y existe el gran peligro que caen aún más bajo en su estado de debilidad de su voluntad, porque las fuerzas oscuras intervienen en ellos e intentan llevarlos abajo a la oscuridad. Pero entonces es su propia culpa, porque por el amor y la misericordia de Dios tiene remedios suficientes de ayuda y podría ir hacia arriba. Los seres luminosos los apoyan e iluminan también en la oscuridad para despertar en las almas el anhelo por la luz, con esto empieza el ascenso. Entonces en el más allá, en el reino espiritual, existe todavía la posibilidad de sacarse de la imperfección al estado perfecto y seguir con el proceso del desarrollo no aprovechado en la tierra ahora en el reino espiritual.... Pero el proceso al final de una época de redención funciona de otra manera.... Entonces ya no existe un proceder de un desarrollo en el reino espiritual, sino un comienzo en el escalón más bajo de un posible desarrollo, que determina el camino a través de la completa creación de la tierra. Porque el alma ha llegado al punto más bajo posible y que le hace imposible la estancia en la esfera espiritual y que tiene como consecuencia la solidificación en la forma dura. Este grado más bajo tiene lugar si el alma se somete por completo al adversario de Dios, si ella misma va en contra de Dios de hecho que lucha en la tierra contra todo lo espiritual intentando de desbancar a Dios en cierto modo. Es un grado que ya no permite ningún avance hacia arriba en el reino espiritual, y hay almas que ya están metidas en este estado, pero que no yacen hasta el final en la tierra y que han muerto de antemano. Pero el amor y misericordia de Dios permite que lo espiritual no caiga completamente a las manos de Satanás, Él deja a buen criterio del ser a cambiar su voluntad, y Él lo ata en la nueva creación y le quita a Satanás su poder sobre aquel ser, Él le saca de dicho modo de su hechizo y le da una atadura que está bajo Su voluntad, y Su voluntad se concentra de verdad en la redención del ser, y no en la atadura eterna. En el más allá no fuese posible un tal ascenso del estado espiritual tan bajo, porque el lama se ha vendido totalmente a Dios y yace completamente sin fuerza en el reino espiritual y nunca podría levantar la voluntad yendo arriba. Pero como el avance hacia arriba en el reino espiritual depende de la voluntad del ser, estaría para siempre en un estado sin fuerza o se bajaría aún más y tendría como consecuencia un endurecimiento de la sustancia espiritual, pero durante un tiempo muy alargado que no existen cálculos del tiempo para esto, y lo que significa esto el hombre no es capaz de entender. Entonces si se termina una época del desarrollo y está sustituida por otro periodo, es una obra del amor exorbitante de Dios frente Sus criaturas, porque quiere acortar su tiempo de sufrimiento, aunque los seres mismos todavía deciden sobre el tiempo que necesitan para llegar a su perfección, porque el periodo de la voluntad libre sustituye el estado del forzamiento y (primero=editorial) puede ser aprovechado o pasado en vano. Siempre es la voluntad decisiva, tanto en el tiempo del desarrollo en la tierra como también en el reino espiritual y Dios sabe cuando la voluntad ha llegado a la fuerza suficiente para buscar a la altura. Mucha gente pierde ya antes de la finalización de la época de redención a sus vidas, por aquellos que sobreviven, que atraviesan el ultimo dia en la tierra, ya están unidos a Dios o completamente sometidos al diablo, a los cuales es imposible un ascenso al reino espiritual por su estado espiritual tan bajo. Y por esto el juicio final separa los cabrones de las ovejas.... solo hay que juzgar a la gente buena o mala. Los buenos son recogidos por Dios y los deja experimentar la tierra nueva en el paraíso, mientras los malos reciben su castigo, lo cual contiene también el amor y la misericordia de Dios. Porque quiere hacer también a ellos felices un día, porque Él no quiere tener separado nada de Sí mismo para siempre lo que es Suyo desde el principio....

amén