• Înapoi

Nu mai există nicio dezvoltare în lumea de dincolo la sfârșitul unei epoci, ci doar izgonire.....

Drumul pământesc pe care sufletul trebuie să-l parcurgă este doar o singură dată în timpul unei perioade de răscumpărare, adică faptul că sufletul se dezvoltă în sus, din materia cea mai solidă până la stadiul de ființă umană.... că el rămâne întotdeauna pe Pământ, adică în creații pământești, în timpul acestei perioade de dezvoltare. Dar odată cu sfârșitul existenței umane, sufletul încheie și acest curs de dezvoltare pământească și intră apoi în împărăția spirituală, indiferent de starea sa de maturitate. Căci împărăția spirituală acceptă ființe perfecte, dar și imperfecte, numai că sferele sunt complet diferite, deci există sfere de lumină, dar și întuneric veșnic constant, că acum pot ajunge la maturitate și sufletele care locuiesc în sferele întunecate, doar că pentru aceasta este nevoie de infinit mai mult timp, deoarece ființele aflate în stare de imperfecțiune nu au putere. Și există un mare pericol ca ele să se scufunde și mai adânc din cauza slăbiciunii voinței lor, deoarece forțele întunecate au efect asupra lor și încearcă să le tragă în întuneric. Dar atunci este vina lor, căci au posibilități de ajutor prin iubirea și harul lui Dumnezeu, astfel încât pot la fel de bine să se străduiască să se ridice în sus. Ființele de lumină le ajută și, de asemenea, își lasă razele să strălucească în întuneric pentru a trezi în suflete dorința de lumină, care apoi încep ascensiunea. Astfel, în lumea de dincolo, în împărăția spirituală, există încă posibilitatea de a ieși din starea de imperfecțiune în starea de perfecțiune și de a continua dezvoltarea ratată pe Pământ în împărăția spirituală..... Dar lucrurile stau diferit în cazul expirării unei perioade de răscumpărare.... Atunci nu mai există o dezvoltare ulterioară în împărăția spirituală, ci doar o dezvoltare ascendentă începând de la nivelul cel mai de jos, ceea ce necesită din nou parcurgerea întregii creații a Pământului. Căci atunci sufletul a atins un nivel scăzut care îi face imposibilă rămânerea în sferele spirituale și care, prin urmare, are ca rezultat alungarea în forma solidă. Acest nivel scăzut apare atunci când sufletul se dăruiește complet adversarului lui Dumnezeu, când acționează împotriva lui Dumnezeu Însuși, luptând împotriva a tot ceea ce este spiritual pe Pământ, încercând astfel să îl înlocuiască într-o anumită măsură pe Dumnezeu. Acesta este un grad care nu mai permite dezvoltarea ascensională în împărăția spirituală, care poate fi într-adevăr experimentat și de sufletele care nu rămân pe Pământ până la ultimul sfârșit, ci au plecat deja înainte. Cu toate acestea, dragostea și mila lui Dumnezeu nu permite ca ființa spirituală să cadă în întregime în mâinile Satanei, El lasă încă o dată ființa liberă să-și schimbe voința, o alungă în noua creație și astfel retrage puterea Satanei asupra ei, într-un fel o eliberează din legăturile Satanei și îi dă o robie care se supune voinței Sale, iar voința Sa este cu adevărat orientată spre răscumpărarea ființei, nu spre o robie veșnică. În lumea de dincolo, însă, o ascensiune din josul spiritual nu ar mai fi posibilă, deoarece sufletul s-a vândut complet Satanei prin robia sa și este complet neputincios în împărăția spirituală și nu și-ar întoarce niciodată voința în sus. Dar, întrucât dezvoltarea ascensiunii în împărăția spirituală depinde, de asemenea, de voința ființei, aceasta ar rămâne veșnic în starea complet lipsită de lumină și de putere sau s-ar coborî și mai mult, ceea ce ar duce, cu siguranță, tot la o întărire a substanței spirituale, dar într-un timp atât de infinit de lung încât nu se poate folosi niciun calcul pentru aceasta, iar ceea ce înseamnă acest lucru nu poate fi evaluat de ființa umană ca atare. În consecință, dacă o perioadă de dezvoltare este întreruptă și înlocuită cu o nouă perioadă, aceasta este o lucrare a iubirii mai mult decât mari a lui Dumnezeu pentru creațiile Sale vii, deoarece El dorește să scurteze timpul de suferință al acestora, chiar dacă ființele însele determină în continuare durata de timp de care au nevoie pentru perfecționarea lor, deoarece perioada de liber arbitru înlocuiește întotdeauna timpul de constrângere și (prima) poate fi acum utilizată sau poate trece pe lângă ea în mod inutil. Voința este întotdeauna decisivă, atât în timpul perioadei de dezvoltare pe Pământ, cât și în împărăția spirituală, iar Dumnezeu știe când voința a ajuns la puterea necesară pentru a se strădui să se ridice în sus. Mulți oameni își pierd deja viața temporală înainte de sfârșitul unei perioade de răscumpărare, dar cei care rămân în urmă și trăiesc încă ultima zi pe Pământ sunt fie legați de Dumnezeu, fie diavoli compleți pentru care o ascensiune în împărăția spirituală a devenit imposibilă din cauza nivelului lor scăzut din punct de vedere spiritual. Și, prin urmare, judecata finală va separa caprele de oi.... Vor fi judecați doar oamenii buni și cei răi. Dumnezeu îi va chema la Sine pe cei buni și îi va lăsa să experimenteze Noul Pământ în paradis, în timp ce cei răi își vor primi pedeapsa, dar și acest lucru nu va face decât să dovedească dragostea și mila lui Dumnezeu. Căci El vrea să-i facă și pe ei fericiți într-o zi, pentru că nu vrea ca nimic să fie despărțit pentru totdeauna de El, care a fost al Său încă de la început.

Amin

한 구원시대의 종말은 저세상에서 더 이상 성장하지 않고 파문을 받게 한다.

혼이 거쳐야만 하는 이 땅의 과정은 한 구원 시대 기간 중 일회적인 과정이다. 즉 혼이 가장 굳은 물질에서 인간 단계까지 위로 성장하는 일은 일회적인 일이고, 혼이 이번 구원 시대 동안 항상 이 땅에, 즉 이 땅의 창조물 안에 거하는 일은 일회적인 일이다. 그러나 인간으로서 존재하는 과정이 끝이 남으로 혼도 또한 이 땅의 성장과정을 마치고, 혼의 영적으로 성장한 상태에 관계없이 영의 나라로 들어간다.

왜냐면 영의 나라는 온전한 존재와 온전하지 못한 존재를 받아드리고, 단지 영역이 완전히 다르기 때문이다. 즉 빛의 영역이 있고, 끊임없는 영원한 어두움이 있고, 어두운 영역에 거하는 혼이 이제 성장할 수 있고, 성장하기 위해 더 많은 시간이 소요된다. 왜냐면 온전하지 못한 상태에 있는 존재에게 힘이 없기 때문이다. 혼의 자신의 연약한 의지로 인해 혼은 더 깊게 가라 앉을 큰 위험이 있다. 왜냐면 어두움의 세력이 이런 혼에게 역사하고, 혼을 어두움 속으로 끌어내리려고 시도하기 때문이다. 그러나 그러면 이런 일은 혼 자신의 잘못이다. 왜냐면 혼은 하나님의 사랑과 은혜를 통해 도움을 받을 가능성을 가지고 있고, 이로써 혼이 마찬가지로 쉽게 위를 추구할 수 있기 때문이다. 빛의 존재들이 이런 혼과 함께 하고, 혼 안에 빛을 향한 갈망을 깨어나게 하기 위해, 이로써 혼이 성장을 시작하도록 하기 위해, 그들의 빛을 어두움 속으로 비추기 때문이다.

그러므로 저세상의 영의 나라에서 온전하지 못한 상태에서 온전한 상태가 될 수 있는 가능성이 아직 있고, 이 땅에서 행하지 않은 성장하는 일을 영의 나라에서 계속할 가능성이 아직 있다. 그러나 구원시대의 끝은 이와 다르다. 그러면 영의 나라에서 더 이상의 성장할 가능성이 없고, 단지 가장 낮은 단계에서 시작되는 높이 성장하는 일이, 다시 모든 이 땅의 창조물의 과정을 거쳐야만 하는 성장의 길이 있다. 왜냐면 혼이 가장 저조한 상태에 도달했고, 이런 저조한 상태가 혼이 영의 영역에 머무르는 일을 불가능하게 만들고, 그러므로 혼이 굳은 형체 안으로 파문을 받기 때문이다.

혼이 자신을 완전히 하나님의 대적자에게 내어주면, 혼 자신이 이 땅에서 모든 영적인 것과 싸우면서, 즉 어떤 의미에서 하나님을 물리치려고 시도하면, 이런 낮은 상태에 도달한다. 이런 상태는 영의 나라에서 더 이상 어떤 높이 성장하는 일을 허용하지 않는 정도의 상태이고, 마지막 종말의 때까지 이 땅에 머물지 않고, 이전에 이미 이 땅을 떠난 사람도 가질 수 있는 상태이다. 그러나 하나님의 사랑과 긍휼은 영적인 존재가 사탄의 손에 완전히 넘어가도록 내버려 두지 않는다. 하나님은 다시 한번 존재가 자신의 의지를 바꿀 수 있는 자유를 준다. 하나님은 존재를 새로운 창조물 안으로 파문하고, 이를 통해 그를 향한 사탄의 권세를 제거한다. 하나님은 존재를 그의 묶임으로부터 풀어주고, 존재가 자신의 의지에 순복하는 정도에 합당한 사슬로 그를 채운다. 하나님의 뜻은 진실로 존재를 구원하는 일이고, 영원히 사슬로 채우는 일이 아니다.

그럴지라도 저세상에서는 영적으로 깊은 상태에서 성장하는 일이 더 이상 가능하지 않다. 왜냐면 혼이 스스로 사탄을 따름을 통해 자신을 사탄에게 완전히 팔아 넘겼고, 혼이 영의 나라에서 완전히 무기력하고, 자신의 의지를 절대로 위로 향하게 하지 않을 것이기 때문이다. 그러나 영의 나라에서 높이 성장하는 일도 마찬가지로 존재의 의지에 달려 있기 때문에, 존재는 완전히 빛과 힘이 없는 상태에서 영원히 머물거나 또는 더 깊게 타락할 것이다. 이런 일은 실제 계산할 수 없는 아주 오랜 시간 동안 영적인 입자가 굳어지는 결과를 초래할 것이다. 이런 일이 무엇을 의미하는지 인간은 인간으로써 헤아려볼 수 없다.

성장 시대가 끝이 나고 새로운 시대로 대체가 되면, 이런 일은 자신의 피조물을 향한 하나님의 큰 사랑의 역사이다. 왜냐면 비록 존재들 스스로가 그들이 온전하게 되기까지 걸리는 기간을 정하지만, 하나님의 그들의 고통의 기간을 단축해주기를 원하기 때문이다. 왜냐면 자유의지를 가진 기간이 항상 의무의 상태의 기간으로 대체되고, 자유의지를 가진 기간을 이제 활용하거나 쓸모 없게 지나가게 할 수 있기 때문이다. 영의 나라뿐만 아니라 이 땅에서 성장하는 기간에 항상 의지가 결정적이다. 하나님은 의지가 언제 위로 향하기 위해 필요한 힘에 도달하는 지를 안다.

많은 사람이 구원 시대가 끝나기 전에 세상의 생명을 잃게 된다. 그러나 이 땅에 머물러 마지막 날을 경험하는 사람은 하나님과 연결되어 있거나 완전한 마귀이고, 그들은 그들의 영적으로 저조한 상태로 인해 영의 나라에서 성장하는 일이 불가능하게 된다. 그러므로 마지막 심판이 염소와 양을 분리할 것이고, 단지 선한 사람과 악한 사람을 심판하게 될 것이다. 하나님은 선한 사람을 자신에게 데려가, 새 땅의 낙원을 경험하게 한다. 반면에 악한 사람은 그들의 벌을 받는다. 그러나 이런 일은 단지 하나님의 사랑과 긍휼을 증명한다. 왜냐면 하나님은 악한 사람들을 언젠가 축복되게 해주기를 원하기 때문이다. 왜냐면 하나님은 원래 초기부터 자신에게 속한 존재를 영원히 자신과 분리된 상태로 두기를 원하지 않기 때문이다.

아멘