• Înapoi

Nu mai există nicio dezvoltare în lumea de dincolo la sfârșitul unei epoci, ci doar izgonire.....

Drumul pământesc pe care sufletul trebuie să-l parcurgă este doar o singură dată în timpul unei perioade de răscumpărare, adică faptul că sufletul se dezvoltă în sus, din materia cea mai solidă până la stadiul de ființă umană.... că el rămâne întotdeauna pe Pământ, adică în creații pământești, în timpul acestei perioade de dezvoltare. Dar odată cu sfârșitul existenței umane, sufletul încheie și acest curs de dezvoltare pământească și intră apoi în împărăția spirituală, indiferent de starea sa de maturitate. Căci împărăția spirituală acceptă ființe perfecte, dar și imperfecte, numai că sferele sunt complet diferite, deci există sfere de lumină, dar și întuneric veșnic constant, că acum pot ajunge la maturitate și sufletele care locuiesc în sferele întunecate, doar că pentru aceasta este nevoie de infinit mai mult timp, deoarece ființele aflate în stare de imperfecțiune nu au putere. Și există un mare pericol ca ele să se scufunde și mai adânc din cauza slăbiciunii voinței lor, deoarece forțele întunecate au efect asupra lor și încearcă să le tragă în întuneric. Dar atunci este vina lor, căci au posibilități de ajutor prin iubirea și harul lui Dumnezeu, astfel încât pot la fel de bine să se străduiască să se ridice în sus. Ființele de lumină le ajută și, de asemenea, își lasă razele să strălucească în întuneric pentru a trezi în suflete dorința de lumină, care apoi încep ascensiunea. Astfel, în lumea de dincolo, în împărăția spirituală, există încă posibilitatea de a ieși din starea de imperfecțiune în starea de perfecțiune și de a continua dezvoltarea ratată pe Pământ în împărăția spirituală..... Dar lucrurile stau diferit în cazul expirării unei perioade de răscumpărare.... Atunci nu mai există o dezvoltare ulterioară în împărăția spirituală, ci doar o dezvoltare ascendentă începând de la nivelul cel mai de jos, ceea ce necesită din nou parcurgerea întregii creații a Pământului. Căci atunci sufletul a atins un nivel scăzut care îi face imposibilă rămânerea în sferele spirituale și care, prin urmare, are ca rezultat alungarea în forma solidă. Acest nivel scăzut apare atunci când sufletul se dăruiește complet adversarului lui Dumnezeu, când acționează împotriva lui Dumnezeu Însuși, luptând împotriva a tot ceea ce este spiritual pe Pământ, încercând astfel să îl înlocuiască într-o anumită măsură pe Dumnezeu. Acesta este un grad care nu mai permite dezvoltarea ascensională în împărăția spirituală, care poate fi într-adevăr experimentat și de sufletele care nu rămân pe Pământ până la ultimul sfârșit, ci au plecat deja înainte. Cu toate acestea, dragostea și mila lui Dumnezeu nu permite ca ființa spirituală să cadă în întregime în mâinile Satanei, El lasă încă o dată ființa liberă să-și schimbe voința, o alungă în noua creație și astfel retrage puterea Satanei asupra ei, într-un fel o eliberează din legăturile Satanei și îi dă o robie care se supune voinței Sale, iar voința Sa este cu adevărat orientată spre răscumpărarea ființei, nu spre o robie veșnică. În lumea de dincolo, însă, o ascensiune din josul spiritual nu ar mai fi posibilă, deoarece sufletul s-a vândut complet Satanei prin robia sa și este complet neputincios în împărăția spirituală și nu și-ar întoarce niciodată voința în sus. Dar, întrucât dezvoltarea ascensiunii în împărăția spirituală depinde, de asemenea, de voința ființei, aceasta ar rămâne veșnic în starea complet lipsită de lumină și de putere sau s-ar coborî și mai mult, ceea ce ar duce, cu siguranță, tot la o întărire a substanței spirituale, dar într-un timp atât de infinit de lung încât nu se poate folosi niciun calcul pentru aceasta, iar ceea ce înseamnă acest lucru nu poate fi evaluat de ființa umană ca atare. În consecință, dacă o perioadă de dezvoltare este întreruptă și înlocuită cu o nouă perioadă, aceasta este o lucrare a iubirii mai mult decât mari a lui Dumnezeu pentru creațiile Sale vii, deoarece El dorește să scurteze timpul de suferință al acestora, chiar dacă ființele însele determină în continuare durata de timp de care au nevoie pentru perfecționarea lor, deoarece perioada de liber arbitru înlocuiește întotdeauna timpul de constrângere și (prima) poate fi acum utilizată sau poate trece pe lângă ea în mod inutil. Voința este întotdeauna decisivă, atât în timpul perioadei de dezvoltare pe Pământ, cât și în împărăția spirituală, iar Dumnezeu știe când voința a ajuns la puterea necesară pentru a se strădui să se ridice în sus. Mulți oameni își pierd deja viața temporală înainte de sfârșitul unei perioade de răscumpărare, dar cei care rămân în urmă și trăiesc încă ultima zi pe Pământ sunt fie legați de Dumnezeu, fie diavoli compleți pentru care o ascensiune în împărăția spirituală a devenit imposibilă din cauza nivelului lor scăzut din punct de vedere spiritual. Și, prin urmare, judecata finală va separa caprele de oi.... Vor fi judecați doar oamenii buni și cei răi. Dumnezeu îi va chema la Sine pe cei buni și îi va lăsa să experimenteze Noul Pământ în paradis, în timp ce cei răi își vor primi pedeapsa, dar și acest lucru nu va face decât să dovedească dragostea și mila lui Dumnezeu. Căci El vrea să-i facă și pe ei fericiți într-o zi, pentru că nu vrea ca nimic să fie despărțit pentru totdeauna de El, care a fost al Său încă de la început.

Amin

La fine di un’epoca di Redenzione, nessuno sviluppo verso l’Alto nell’aldilà, ma relegazione

Il percorso terreno che l’anima deve fare, è solo unico in un periodo di Redenzione, cioè che l’anima si sviluppi verso l’Alto dalla materia più solida fino allo stadio come uomo, che in questo tempo di sviluppo si sofferma sempre sulla Terra, cioè in Creazioni terrene. Ma con la fine dell’esistenza umana l’anima conclude anche questo percorso di sviluppo e poi entra nel Regno spirituale, indipendentemente dal suo stato di maturità. Perché il Regno spirituale accoglie esseri perfetti ed anche imperfetti, solo che le sfere sono del tutto differenti, quindi esistono delle sfere di Luce ed anche di continua eterna oscurità, che ora possono anche maturare delle anime che dimorano nelle sfere oscure, ma questo richiede infinitamente molto tempo, perché agli esseri nello stato di inezia manca la Forza. Esiste il grande pericolo che attraverso la debolezza di volontà sprofondino ancora più in basso, perché le forze oscure agiscono su loro e cercano di tirarli giù nell’oscurità. Ma allora è la loro propria colpa, perché hanno delle possibilità d’Aiuto tramite l’Amore e la Grazia di Dio, in modo che possano appunto anche tendere verso l’Alto. Gli esseri di Luce li assistono ed i loro raggi splendono anche nell’oscurità per risvegliare nelle anime il desiderio per la Luce, con cui comincia la risalita. Quindi nell’aldilà, nel Regno spirituale, esiste sempre ancora la possibilità di uscire dallo stato dell’imperfezione ed entrare nello stato di perfezione e di continuare comunque nel Regno spirituale lo sviluppo mancato sulla Terra. Diversamente stanno le cose con il decorso di un periodo di Redenzione. Allora non esiste nessuna continuità dello sviluppo nel Regno spirituale, ma solo uno sviluppo verso l’Alto che comincia dal gradino più basso, che richiede di nuovo il percorso attraverso l’intera Creazione della Terra. Perché allora l’anima ha raggiunto un basso stato che le rende impossibile un dimorare nelle sfere spirituali e questo ha per conseguenza la relegazione nella solida forma. Questo basso stato subentra, quando l’anima si dà del tutto all’avversario di Dio, quando lei stessa procede contro Dio, mentre sulla Terra combatte tutto lo spirituale, quindi cerca in certo qual modo di respingere Dio. Questo è un grado che non permette più nessuno sviluppo verso l’Alto nel Regno spirituale, quindi lo possono anche avere delle anime che non dimorano sulla Terra fino all’ultima fine, ma che sono decedute già prima. Ma l’Amore di Dio non lascia cadere lo spirituale del tutto nelle mani di Satana, lascia l’essere ancora una volta libero di cambiare la sua volontà, e lo relega nella nuova Creazione e con ciò sottrae a Satana il potere sullo spirituale, lo scioglie in certo qual modo dai sui legacci e gli dà un incatenamento che è subordinato alla Sua Volontà, e Questa è davvero interessata alla Redenzione dell’essere, ma non all’eterno incatenamento. Ma nell’aldilà non sarebbe più possibile una risalita dal basso stato spirituale, perché l’anima essendo succube a Satana, si è venduta totalmente e nel Regno spirituale è totalmente senza Forza e non rivolgerebbe mai la sua volontà verso l’Alto. Ma dato che lo sviluppo verso l’Alto dipende pure dalla volontà dell’essere, questo sosterrebbe o in eterno in uno stato totalmente senza Luce e Forza, oppure sprofonderebbe ancora di più, cosa che ha per conseguenza anche un indurimento della sostanza spirituale, ma in un tempo così infinitamente lungo, che per questo non si potrebbero impiegare calcoli e ciò che significa, non lo può misurare l’uomo come tale. Se perciò viene interrotto un periodo di sviluppo ed a questo viene dato il cambio da un nuovo periodo, allora questo è un’Opera dell’ultragrande Amore di Dio per le Sue creature, perché Egli vuole abbreviare il loro tempo di sofferenza, benché l’essere stesso determina sempre ancora la lunghezza del tempo di cui ha bisogno per il suo perfezionamento, perché il periodo della libera volontà dà sempre il cambio al tempo dello stato dell’obbligo e questo primo può ora essere sfruttato o trascorrere inutilmente. E’ sempre determinante la volontà, sia nel tempo di sviluppo sulla Terra come anche nel Regno spirituale e Dio sa, quando la volontà ha raggiunto la necessaria forza per tendere verso l’Alto. Molti uomini perdono la loro vita temporanea già prima del decorso di un periodo di Redenzione, ma coloro che rimangono indietro, che sperimentano l’Ultimo Giorno ancora sulla Terra, sono o uniti con Dio oppure perfetti diavoli, per i quali una risalita nel Regno spirituale è diventata una impossibilità attraverso il loro basso stato spirituale. E perciò l’Ultimo Giudizio separerà i caproni dalle pecore, ci saranno da giudicare solo uomini buoni e cattivi. Dio prende con Sé i buoni e li fa vivere sulla nuova Terra nel Paradiso, mentre i cattivi ricevono la loro punizione ed anche questo dimostra solo l’Amore e la Compassione di Dio. Perché Egli vuole rendere una volta beati anche questi, perché non vuole sapere nulla eternamente separato da Sé, ciò che è Suo sin dal principio.

Amen