• Înapoi

Starea de întuneric a sufletelor din lumea de dincolo și ajutorul prin intermediul ființelor de lumină....

Și partea voastră va fi lumină sau întuneric.... Veți locui în lumină dacă ați permis accesul luminii la voi, dacă ați lăsat-o să pătrundă în inimile voastre și ați alungat astfel întunericul în care ați locuit până când lumina din ceruri v-a atins. Dar întunericul este soarta voastră dacă fugiți de lumină.... Iar întunericul spiritual înseamnă rătăcire solitară, înseamnă să fiți abandonați în cele mai întunecate împrejurimi, fără țel și fără speranța unei schimbări a situației voastre. Prin urmare, sufletul care locuiește în întuneric dincolo suferă nespus de mult pentru că înainte avea vedere fizică și putea recunoaște tot ce îl înconjura, dar acum este necesar ochiul spiritual pentru a putea vedea lucrurile spirituale, dar sufletul este complet orb în spirit. Astfel, va locui într-o regiune pustie și aridă, iar dacă va întâlni alte suflete, nu va putea să le recunoască și, prin urmare, va depinde de ajutorul altor suflete pentru a-l ghida, pentru a-i trimite din când în când o licărire de lumină, astfel încât să poată recunoaște ceea ce îl înconjoară. Dar sufletele care stau în lumină au grijă de aceste suflete sărace, însă ajutorul lor este limitat conform voinței lui Dumnezeu, căci nu li se permite să le dea lumină împotriva voinței lor. Atâta timp cât sufletul nu duce lipsa luminii, el trebuie să lâncezească în întuneric, indiferent cât timp ar dura acest lucru. El trebuie să tânjească după lumină, starea sa trebuie să devină insuportabilă pentru el și trebuie să tânjească după o schimbare a situației sale, doar atunci purtătorii de lumină se vor apropia de el și îi vor da o mică licărire din lumina lor.... Ele îi dau mici clarificări și, în funcție de disponibilitatea lui de a le asculta și de a le accepta, lumina devine eficientă asupra lui. Caracterul insuportabil al situației lui îi poate trezi sau întări dorința de a ajuta imediat ce întâlnește alte suflete suferinde. Suferința lor va fi evidentă pentru el, deși nu va fi capabil să recunoască prea mult, iar de îndată ce suferința acestor suflete îi va stimula voința de a ajuta, aceasta va deveni mai strălucitoare în el și va găsi ocazia de a ajuta acele suflete. Acum simte un aflux de forță, iar el folosește această forță pentru a ajuta și este acum sprijinit de ființele de lumină, care acum nu părăsesc niciodată un astfel de suflet. El primește pentru că dăruiește, pentru că iubirea s-a trezit în el și orice activitate a iubirii, atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, are ca rezultat primirea de forță, dar forța și lumina sunt întotdeauna împreună.... voința sa se întărește și se maturizează în cunoaștere.... Întunericul a fost străpuns și a făcut loc, deocamdată, crepusculului, care este urmat de o dimineață aurie.... când soarele spiritului a răsărit, adică atunci când i se administrează cunoștințe în toate domeniile din partea ființelor de lumină, ceea ce face sufletul fericit și îl împinge la o activitate constantă de iubire, adică la distribuirea a ceea ce posedă el însuși sufletelor care încă mai lâncezesc în întunericul cel mai adânc. Orice suflet poate scăpa de întuneric, orice suflet se poate răscumpăra, însă un gând de iubire trebuie să dea naștere întotdeauna la împărtășirea de lumină, căci fără aceasta ființele de lumină nu au voie să distribuie daruri, pentru că liberul arbitru trebuie să tindă spre lumină, altfel în jurul sufletului va rămâne noaptea veșnică și se poate ajunge la o scufundare în cel mai adânc întuneric. Lumina, însă, aparține beatitudinii și, dacă unui suflet i se face accesibilă vederea spirituală, el își va recunoaște sarcina, va vedea glorii și nu se va mai scufunda niciodată în întuneric....

Amin

Estado de escuridão das almas no além e ajuda dos seres de luz....

E a sua porção será luz ou escuridão.... Habitarão na luz se vos tiverem dado acesso à luz, se a tiverem deixado fluir nos vossos corações e assim expulsado a escuridão em que habitáveis até que a luz dos céus vos tocasse. Mas a escuridão é o seu destino se fugir da luz.... E escuridão espiritual significa vaguear solitário, significa ser abandonado no ambiente mais escuro sem objectivo e sem esperança de uma mudança da sua situação. A alma que habita na escuridão do outro lado sofre, portanto, de forma indescritível porque antes possuía uma visão física e era capaz de reconhecer tudo à sua volta, mas agora o olho espiritual é necessário para poder ver coisas espirituais, mas a alma é completamente cega em espírito. E assim habitará numa região desolada e árida, e se encontrar outras almas não será capaz de as reconhecer e, portanto, dependerá da ajuda de outras almas para a orientar, para ocasionalmente lhe enviar um vislumbre de luz para que possa reconhecer o seu ambiente. Mas as almas em pé na luz cuidam destas pobres almas, no entanto a sua ajuda é limitada de acordo com a vontade de Deus, pois não lhes é permitido dar-lhes luz contra a sua vontade. Desde que a alma não seja privada de luz tem de definhar na escuridão, não importa quanto tempo esta dure. Deve ansiar pela luz, o seu estado deve tornar-se insuportável para ela e deve ansiar por uma mudança na sua situação, só então os portadores da luz se aproximarão dela e dar-lhe-ão um pequeno vislumbre da sua luz.... Dão-lhes pequenos esclarecimentos e, dependendo da sua vontade de os ouvir e aceitar, a luz torna-se então eficaz sobre eles. A insuportabilidade da sua situação pode despertar ou reforçar a sua vontade de ajudar assim que encontram outras almas sofredoras. O seu sofrimento será visível para ela, embora ela não seja capaz de reconhecer muito, e assim que o sofrimento destas almas estimule a sua vontade de ajudar, ela tornar-se-á mais brilhante nela e ela encontrará a oportunidade de ajudar aquela alma. Agora sente um influxo de força, e usa essa força para ajudar e agora apoia-se a si próprio por parte dos seres de luz, que agora nunca mais deixam tal alma. Recebe porque dá, porque o amor despertou nele e cada actividade de amor na terra, bem como no além, resulta na recepção da força, mas força e luz estão sempre juntas.... a sua vontade é reforçada e amadurece na realização.... A escuridão é quebrada e, por enquanto, é dado lugar ao crepúsculo, que é seguido por uma manhã dourada.... quando o sol do espírito se levanta, ou seja, o conhecimento em cada campo é-lhe administrado por parte dos seres de luz, o que faz a alma feliz e a impele para uma actividade constante de amor, ou seja, para distribuir o que ela própria possui às almas que ainda definham nas trevas mais profundas. Cada alma pode escapar à escuridão, cada alma pode redimir-se, mas um pensamento amoroso deve sempre dar origem à transmissão da luz, pois sem ela os seres de luz não podem distribuir presentes, porque o livre arbítrio deve esforçar-se em direcção à luz, caso contrário a noite eterna permanecerá à volta da alma e o resultado pode ser um afundamento nas profundezas mais profundas da escuridão. A luz, porém, pertence à beatitude, e se a visão espiritual se tornar acessível a uma alma, reconhecerá a sua tarefa e contemplará glórias e nunca mais voltará a afundar-se na escuridão...._>Ámen