• Înapoi

Starea de întuneric a sufletelor din lumea de dincolo și ajutorul prin intermediul ființelor de lumină....

Și partea voastră va fi lumină sau întuneric.... Veți locui în lumină dacă ați permis accesul luminii la voi, dacă ați lăsat-o să pătrundă în inimile voastre și ați alungat astfel întunericul în care ați locuit până când lumina din ceruri v-a atins. Dar întunericul este soarta voastră dacă fugiți de lumină.... Iar întunericul spiritual înseamnă rătăcire solitară, înseamnă să fiți abandonați în cele mai întunecate împrejurimi, fără țel și fără speranța unei schimbări a situației voastre. Prin urmare, sufletul care locuiește în întuneric dincolo suferă nespus de mult pentru că înainte avea vedere fizică și putea recunoaște tot ce îl înconjura, dar acum este necesar ochiul spiritual pentru a putea vedea lucrurile spirituale, dar sufletul este complet orb în spirit. Astfel, va locui într-o regiune pustie și aridă, iar dacă va întâlni alte suflete, nu va putea să le recunoască și, prin urmare, va depinde de ajutorul altor suflete pentru a-l ghida, pentru a-i trimite din când în când o licărire de lumină, astfel încât să poată recunoaște ceea ce îl înconjoară. Dar sufletele care stau în lumină au grijă de aceste suflete sărace, însă ajutorul lor este limitat conform voinței lui Dumnezeu, căci nu li se permite să le dea lumină împotriva voinței lor. Atâta timp cât sufletul nu duce lipsa luminii, el trebuie să lâncezească în întuneric, indiferent cât timp ar dura acest lucru. El trebuie să tânjească după lumină, starea sa trebuie să devină insuportabilă pentru el și trebuie să tânjească după o schimbare a situației sale, doar atunci purtătorii de lumină se vor apropia de el și îi vor da o mică licărire din lumina lor.... Ele îi dau mici clarificări și, în funcție de disponibilitatea lui de a le asculta și de a le accepta, lumina devine eficientă asupra lui. Caracterul insuportabil al situației lui îi poate trezi sau întări dorința de a ajuta imediat ce întâlnește alte suflete suferinde. Suferința lor va fi evidentă pentru el, deși nu va fi capabil să recunoască prea mult, iar de îndată ce suferința acestor suflete îi va stimula voința de a ajuta, aceasta va deveni mai strălucitoare în el și va găsi ocazia de a ajuta acele suflete. Acum simte un aflux de forță, iar el folosește această forță pentru a ajuta și este acum sprijinit de ființele de lumină, care acum nu părăsesc niciodată un astfel de suflet. El primește pentru că dăruiește, pentru că iubirea s-a trezit în el și orice activitate a iubirii, atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, are ca rezultat primirea de forță, dar forța și lumina sunt întotdeauna împreună.... voința sa se întărește și se maturizează în cunoaștere.... Întunericul a fost străpuns și a făcut loc, deocamdată, crepusculului, care este urmat de o dimineață aurie.... când soarele spiritului a răsărit, adică atunci când i se administrează cunoștințe în toate domeniile din partea ființelor de lumină, ceea ce face sufletul fericit și îl împinge la o activitate constantă de iubire, adică la distribuirea a ceea ce posedă el însuși sufletelor care încă mai lâncezesc în întunericul cel mai adânc. Orice suflet poate scăpa de întuneric, orice suflet se poate răscumpăra, însă un gând de iubire trebuie să dea naștere întotdeauna la împărtășirea de lumină, căci fără aceasta ființele de lumină nu au voie să distribuie daruri, pentru că liberul arbitru trebuie să tindă spre lumină, altfel în jurul sufletului va rămâne noaptea veșnică și se poate ajunge la o scufundare în cel mai adânc întuneric. Lumina, însă, aparține beatitudinii și, dacă unui suflet i se face accesibilă vederea spirituală, el își va recunoaște sarcina, va vedea glorii și nu se va mai scufunda niciodată în întuneric....

Amin

Estado de oscuridad de las almas en el más allá y ayuda de los seres de luz....

Y la porción de ustedes será la luz o la oscuridad.... Morarán en la luz si han dado acceso a la luz, si la han dejado fluir en sus corazones y así han ahuyentado las tinieblas en las que habitaban hasta que la luz de los cielos les tocó. Pero la oscuridad es el destino de quienes huyen de la luz.... Y la oscuridad espiritual significa vagar en solitario, significa estar abandonado en el entorno más oscuro, sin meta y sin esperanza de cambiar tu situación. Por lo tanto, el alma que mora en las tinieblas del otro lado sufre indeciblemente porque antes poseía la vista física y podía reconocer todo lo que la rodeaba, pero ahora es necesario el ojo espiritual para poder ver las cosas espirituales, pero el alma está completamente ciega en el espíritu. Y así habitará en una región desolada y estéril, y si se encuentra con otras almas no podrá reconocerlas y, por lo tanto, dependerá de la ayuda de otras almas para que la guíen, para que de vez en cuando le envíen un rayo de luz para que pueda reconocer su entorno. Pero las almas que están en la luz se ocupan de estas pobres almas, aunque su ayuda es limitada según la voluntad de Dios, pues no se les permite darles luz contra sus voluntades. Mientras el alma no tenga deseo de la luz debe languidecer en las tinieblas, no importa el tiempo que esto dure. Debe anhelar la luz, su estado debe volverse insoportable para él y debe anhelar un cambio en su situación, sólo entonces los portadores de luz se acercarán a él y le darán un pequeño destello de su luz.... les dan pequeñas aclaraciones y, según su disposición a escucharlas y aceptarlas, la luz se hace entonces efectiva sobre ellos. Lo insoportable de su situación puede despertar o reforzar su voluntad de ayudar en cuanto se encuentre con otras almas que sufren. El sufrimiento de esas almas será evidente para ella, aunque no será capaz de reconocer mucho, y tan pronto como el sufrimiento de estas almas estimule su voluntad de ayudar, se hará más brillante en ella y encontrará la oportunidad de ayudar a esa alma. Ahora siente una afluencia de fuerza, y utiliza esta fuerza para ayudar, siendo apoyada ahora por los seres de luz, que ahora nunca jamás la abandonan. Recibe porque da, porque el amor se ha despertado en ella y toda actividad de amor tanto en la tierra como en el más allá resulta en la recepción de fuerza, porque la fuerza y la luz están siempre juntas.... su voluntad se fortalece y madura en el conocimiento.... La oscuridad se ha roto y ha dado paso inicialmente al crepúsculo, al que sigue una mañana dorada.... cuando el sol del espíritu ha salido, es decir, que se le administran conocimientos en todos los campos por parte de los seres de luz, conocimientos que hacen feliz al alma y la impulsan a una constante actividad de amor, es decir, a distribuir lo que ella misma posee a las almas que aún languidecen en la más profunda oscuridad. Toda alma puede escapar de las tinieblas, toda alma puede redimirse, pero siempre es un pensamiento amoroso el que da lugar a la impartición de la luz, pues sin él a los seres de luz no se les permite distribuir los dones, porque el libre albedrío debe esforzarse hacia la luz, de lo contrario la noche eterna permanecerá alrededor del alma y el resultado puede ser un hundimiento en la más profunda oscuridad. La luz, sin embargo, pertenece a la beatitud, y si la visión espiritual se hace accesible a un alma, ésta reconocerá su tarea y contemplará las glorias y nunca se hundirá de nuevo en la oscuridad....

Amén