• Înapoi

Starea de întuneric a sufletelor din lumea de dincolo și ajutorul prin intermediul ființelor de lumină....

Și partea voastră va fi lumină sau întuneric.... Veți locui în lumină dacă ați permis accesul luminii la voi, dacă ați lăsat-o să pătrundă în inimile voastre și ați alungat astfel întunericul în care ați locuit până când lumina din ceruri v-a atins. Dar întunericul este soarta voastră dacă fugiți de lumină.... Iar întunericul spiritual înseamnă rătăcire solitară, înseamnă să fiți abandonați în cele mai întunecate împrejurimi, fără țel și fără speranța unei schimbări a situației voastre. Prin urmare, sufletul care locuiește în întuneric dincolo suferă nespus de mult pentru că înainte avea vedere fizică și putea recunoaște tot ce îl înconjura, dar acum este necesar ochiul spiritual pentru a putea vedea lucrurile spirituale, dar sufletul este complet orb în spirit. Astfel, va locui într-o regiune pustie și aridă, iar dacă va întâlni alte suflete, nu va putea să le recunoască și, prin urmare, va depinde de ajutorul altor suflete pentru a-l ghida, pentru a-i trimite din când în când o licărire de lumină, astfel încât să poată recunoaște ceea ce îl înconjoară. Dar sufletele care stau în lumină au grijă de aceste suflete sărace, însă ajutorul lor este limitat conform voinței lui Dumnezeu, căci nu li se permite să le dea lumină împotriva voinței lor. Atâta timp cât sufletul nu duce lipsa luminii, el trebuie să lâncezească în întuneric, indiferent cât timp ar dura acest lucru. El trebuie să tânjească după lumină, starea sa trebuie să devină insuportabilă pentru el și trebuie să tânjească după o schimbare a situației sale, doar atunci purtătorii de lumină se vor apropia de el și îi vor da o mică licărire din lumina lor.... Ele îi dau mici clarificări și, în funcție de disponibilitatea lui de a le asculta și de a le accepta, lumina devine eficientă asupra lui. Caracterul insuportabil al situației lui îi poate trezi sau întări dorința de a ajuta imediat ce întâlnește alte suflete suferinde. Suferința lor va fi evidentă pentru el, deși nu va fi capabil să recunoască prea mult, iar de îndată ce suferința acestor suflete îi va stimula voința de a ajuta, aceasta va deveni mai strălucitoare în el și va găsi ocazia de a ajuta acele suflete. Acum simte un aflux de forță, iar el folosește această forță pentru a ajuta și este acum sprijinit de ființele de lumină, care acum nu părăsesc niciodată un astfel de suflet. El primește pentru că dăruiește, pentru că iubirea s-a trezit în el și orice activitate a iubirii, atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, are ca rezultat primirea de forță, dar forța și lumina sunt întotdeauna împreună.... voința sa se întărește și se maturizează în cunoaștere.... Întunericul a fost străpuns și a făcut loc, deocamdată, crepusculului, care este urmat de o dimineață aurie.... când soarele spiritului a răsărit, adică atunci când i se administrează cunoștințe în toate domeniile din partea ființelor de lumină, ceea ce face sufletul fericit și îl împinge la o activitate constantă de iubire, adică la distribuirea a ceea ce posedă el însuși sufletelor care încă mai lâncezesc în întunericul cel mai adânc. Orice suflet poate scăpa de întuneric, orice suflet se poate răscumpăra, însă un gând de iubire trebuie să dea naștere întotdeauna la împărtășirea de lumină, căci fără aceasta ființele de lumină nu au voie să distribuie daruri, pentru că liberul arbitru trebuie să tindă spre lumină, altfel în jurul sufletului va rămâne noaptea veșnică și se poate ajunge la o scufundare în cel mai adânc întuneric. Lumina, însă, aparține beatitudinii și, dacă unui suflet i se face accesibilă vederea spirituală, el își va recunoaște sarcina, va vedea glorii și nu se va mai scufunda niciodată în întuneric....

Amin

Zustand der Finsternis der Seelen im Jenseits und Hilfe durch Lichtwesen....

Und euer Anteil wird sein Licht oder Finsternis.... Im Licht werdet ihr weilen, so ihr dem Licht Zugang gewährt habt zu euch, so ihr es verströmen ließet in eure Herzen und dadurch die Finsternis verjagt habt, in der ihr weiltet, bis euch das Licht aus den Himmeln berührte. Finsternis aber ist euer Los, so ihr dem Licht entfliehet.... Und die geistige Finsternis bedeutet einsames Umherwandeln, es bedeutet Verlassensein in dunkelster Umgebung ohne Ziel und ohne Hoffnung auf Veränderung eurer Lage. Die Seele, die jenseits in der Finsternis weilt, leidet daher unsäglich, weil sie zuvor das körperliche Augenlicht besaß und alles um sich erkennen konnte, nun aber das geistige Auge nötig ist, um Geistiges schauen zu können, die Seele aber völlig blind ist im Geist. Und so wird sie in einer trostlosen öden Gegend weilen, und so andere Seelen ihr begegnen, wird sie diese nicht zu erkennen vermögen und darum auf die Hilfe anderer Seelen angewiesen sein, daß diese sie führen, daß sie ihr ab und zu einen Lichtschimmer zukommen lassen, auf daß sie ihre Umgebung erkennen. Die im Licht stehenden Seelen aber nehmen sich jener armen Seelen an, doch ihre Hilfe ist beschränkt laut Gottes Willen, denn sie dürfen sie nicht wider ihren Willen bedenken mit Licht. Solange die Seele das Licht nicht entbehrt, muß sie in Finsternis schmachten, und ob dies noch so lange Zeit dauert. Sie muß nach Licht Verlangen tragen, ihr Zustand muß ihr unerträglich werden, und sie muß nach Änderung ihrer Lage verlangen, dann erst treten ihr Lichtträger nahe und geben ihr einen kleinen Schimmer ihres Lichtes ab.... sie geben ihnen kleine Aufklärungen und je nach ihrer Willigkeit, diese anzuhören und anzunehmen, wird das Licht nun wirksam an ihnen. Die Unerträglichkeit ihrer Lage kann in ihr die Hilfswilligkeit erwecken oder verstärken, sowie sie mit anderen leidenden Seelen zusammentrifft. Deren Leid wird ihr ersichtlich sein, wenngleich sie nicht viel zu erkennen vermag, und sowie das Leid dieser Seelen ihren Hilfswillen anregt, wird es heller in ihr, und sie findet Gelegenheit, jener Seele zu helfen. Nun spürt sie einen Zustrom von Kraft, und sie verwendet diese Kraft zur Hilfeleistung und wird nun selbst unterstützt von seiten der Lichtwesen, die eine solche Seele nun nimmermehr verlassen. Sie empfängt, weil sie gibt, weil die Liebe in ihr erwacht ist und jegliches Liebeswirken auf Erden wie im Jenseits Kraftempfang zur Folge hat, Kraft und Licht aber stets beisammen sind.... ihr Wille wird gestärkt, und sie reifet an Erkenntnis.... Die Dunkelheit ist durchbrochen und ist vorerst einem Dämmerlicht gewichen, dem ein goldener Morgen folgt.... so die Sonne des Geistes aufgegangen ist, d.h., Wissen auf jedem Gebiete ihr verabreicht wird von seiten der Lichtwesen, das die Seele beglückt und sie zu ständiger Liebetätigkeit antreibt, d.h. zum Austeilen dessen, was sie selbst besitzt, an die Seelen, die noch in tiefster Dunkelheit schmachten. Jede Seele kann der Finsternis entfliehen, jede Seele kann sich erlösen, doch immer muß ein liebender Gedanke Anlaß geben zur Vermittlung von Licht, denn ohne diesen dürfen die Lichtwesen nicht Gaben austeilen, weil der freie Wille das Licht anstreben muß, ansonsten es ewige Nacht um die Seele bleibt und ein Absinken in die tiefste Tiefe der Finsternis die Folge sein kann. Licht aber gehört zur Seligkeit, und so einer Seele die geistige Sehe erschlossen ist, wird sie ihre Aufgabe erkennen und Herrlichkeiten schauen und nimmermehr in die Finsternis zurücksinken....

Amen