• Înapoi

Starea de întuneric a sufletelor din lumea de dincolo și ajutorul prin intermediul ființelor de lumină....

Și partea voastră va fi lumină sau întuneric.... Veți locui în lumină dacă ați permis accesul luminii la voi, dacă ați lăsat-o să pătrundă în inimile voastre și ați alungat astfel întunericul în care ați locuit până când lumina din ceruri v-a atins. Dar întunericul este soarta voastră dacă fugiți de lumină.... Iar întunericul spiritual înseamnă rătăcire solitară, înseamnă să fiți abandonați în cele mai întunecate împrejurimi, fără țel și fără speranța unei schimbări a situației voastre. Prin urmare, sufletul care locuiește în întuneric dincolo suferă nespus de mult pentru că înainte avea vedere fizică și putea recunoaște tot ce îl înconjura, dar acum este necesar ochiul spiritual pentru a putea vedea lucrurile spirituale, dar sufletul este complet orb în spirit. Astfel, va locui într-o regiune pustie și aridă, iar dacă va întâlni alte suflete, nu va putea să le recunoască și, prin urmare, va depinde de ajutorul altor suflete pentru a-l ghida, pentru a-i trimite din când în când o licărire de lumină, astfel încât să poată recunoaște ceea ce îl înconjoară. Dar sufletele care stau în lumină au grijă de aceste suflete sărace, însă ajutorul lor este limitat conform voinței lui Dumnezeu, căci nu li se permite să le dea lumină împotriva voinței lor. Atâta timp cât sufletul nu duce lipsa luminii, el trebuie să lâncezească în întuneric, indiferent cât timp ar dura acest lucru. El trebuie să tânjească după lumină, starea sa trebuie să devină insuportabilă pentru el și trebuie să tânjească după o schimbare a situației sale, doar atunci purtătorii de lumină se vor apropia de el și îi vor da o mică licărire din lumina lor.... Ele îi dau mici clarificări și, în funcție de disponibilitatea lui de a le asculta și de a le accepta, lumina devine eficientă asupra lui. Caracterul insuportabil al situației lui îi poate trezi sau întări dorința de a ajuta imediat ce întâlnește alte suflete suferinde. Suferința lor va fi evidentă pentru el, deși nu va fi capabil să recunoască prea mult, iar de îndată ce suferința acestor suflete îi va stimula voința de a ajuta, aceasta va deveni mai strălucitoare în el și va găsi ocazia de a ajuta acele suflete. Acum simte un aflux de forță, iar el folosește această forță pentru a ajuta și este acum sprijinit de ființele de lumină, care acum nu părăsesc niciodată un astfel de suflet. El primește pentru că dăruiește, pentru că iubirea s-a trezit în el și orice activitate a iubirii, atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, are ca rezultat primirea de forță, dar forța și lumina sunt întotdeauna împreună.... voința sa se întărește și se maturizează în cunoaștere.... Întunericul a fost străpuns și a făcut loc, deocamdată, crepusculului, care este urmat de o dimineață aurie.... când soarele spiritului a răsărit, adică atunci când i se administrează cunoștințe în toate domeniile din partea ființelor de lumină, ceea ce face sufletul fericit și îl împinge la o activitate constantă de iubire, adică la distribuirea a ceea ce posedă el însuși sufletelor care încă mai lâncezesc în întunericul cel mai adânc. Orice suflet poate scăpa de întuneric, orice suflet se poate răscumpăra, însă un gând de iubire trebuie să dea naștere întotdeauna la împărtășirea de lumină, căci fără aceasta ființele de lumină nu au voie să distribuie daruri, pentru că liberul arbitru trebuie să tindă spre lumină, altfel în jurul sufletului va rămâne noaptea veșnică și se poate ajunge la o scufundare în cel mai adânc întuneric. Lumina, însă, aparține beatitudinii și, dacă unui suflet i se face accesibilă vederea spirituală, el își va recunoaște sarcina, va vedea glorii și nu se va mai scufunda niciodată în întuneric....

Amin

L'état de l'obscurité des âmes dans l'au-delà et l'aide apportée par les êtres de Lumière

Votre sort sera la Lumière ou l’obscurité. Vous marcherez dans la Lumière lorsque vous lui aurez concédé l'accès à vous-même, lorsque vous l'aurez laissé couler dans vos cœurs et qu’avec cela vous aurez chassé l'obscurité dans laquelle vous marchiez jusqu'à ce que la Lumière des Cieux vous ait touché. Mais lorsque vous fuyez la Lumière, l'obscurité est votre sort. Et l'obscurité spirituelle signifie se retrouver solitaire, être abandonné dans l'ambiance la plus obscure sans but et sans espoir d’un changement de votre situation. L'âme qui séjourne dans l'au-delà dans l'obscurité, souffre donc indiciblement, parce qu’auparavant elle possédait la lumière des yeux et pouvait reconnaître tout autour d'elle, mais maintenant l'œil spirituel lui est nécessaire pour pouvoir contempler le spirituel, et l'âme est totalement aveugle en esprit. Et ainsi elle séjournera sans courage dans une région déserte, et lorsqu’elle rencontrera d’autres âmes, elle ne sera pas en mesure de les reconnaître et donc elle dépendra de l'aide d'autres âmes pour que celles-ci la guident, et lui fassent arriver de temps en temps une lueur de Lumière, pour qu’elle reconnaisse son ambiance. Les âmes qui sont dans la Lumière prennent soin des âmes pauvres, mais leur aide est limitée conformément à la Volonté de Dieu, parce qu'elles ne peuvent pas leur donner quelque lumière contre leur volonté. Tant qu’à l'âme il manque la Lumière elle doit languir dans l'obscurité pour autant de temps qu’elle veut que cela dure. Elle doit désirer la Lumière, son état doit lui devenir insupportable, et elle doit désirer un changement de sa situation, seulement alors des porteurs de Lumière s'approchent et lui donnent une petite lueur de Lumière, ils lui donnent de petits éclaircissements et selon sa bonne volonté de les écouter et de les accepter, la Lumière devient maintenant active en elle. Sa situation insupportable peut réveiller en elle la volonté d'aider ou bien la renforcer dès qu’elle rencontre d’autres âmes souffrantes. Leurs souffrances lui seront maintenant visibles, bien qu’elle ne soit pas en mesure de bien les reconnaître, mais dès que la souffrance de ces âmes stimule en elle la volonté d'aider, il se fera plus clair en elle et elle trouvera l'occasion d'aider ces âmes. Maintenant elle sent un apport de Force et emploie cette Force pour une prestation d'aide, et maintenant elle est aussi soutenue de la part des êtres de Lumière qui n'abandonneront maintenant jamais plus une telle âme. Elle reçoit, parce qu'elle donne, parce qu’en elle l’amour s’est réveillé et chaque acte d'amour sur la Terre comme dans l'au-delà a pour conséquence la réception de la Force, mais la Force et la Lumière vont toujours ensemble, sa volonté est fortifiée et elle mûrit dans la connaissance. L'obscurité est cassée et a fait place à un crépuscule qui sera suivi d’un matin doré lorsque se sera levé le soleil de l'esprit, c'est-à-dire qu’il lui aura été fourni le savoir dans chaque domaine de la part des êtres de Lumière, ce qui rend l'âme heureuse et la pousse à une constante activité d'amour, c'est-à-dire à la distribution de ce qu'elle-même possède, aux âmes qui languissent encore dans l'obscurité la plus profonde. Chaque âme peut fuir l'obscurité, chaque âme peut se libérer, mais une affectueuse pensée doit toujours avoir pour motif la transmission de la Lumière, parce que sans cela les êtres de Lumière ne peuvent pas distribuer les Dons, parce que la libre volonté doit tendre vers la Lumière, autrement une nuit éternelle subsiste autour de l'âme et la conséquence peut être qu’elle se précipite plus profondément dans l'abîme de l'obscurité. Mais la Lumière fait partie de la béatitude, et lorsqu’à une âme la vue spirituelle est ouverte, elle reconnaîtra sa tâche et contemplera des Magnificences et elle ne se précipitera jamais plus dans l'obscurité.

Amen