• Înapoi

Omniprezența lui Dumnezeu.... Entitate - Putere....

Dumnezeu este prezent pretutindeni, spiritul Său nu este legat de loc și de timp, căci spiritul Său este puterea care curge prin toate și, prin urmare, este prezent pretutindeni și în același timp. Cu toate acestea, această forță nu este ceva fără ființă, motiv pentru care ea poate fi întotdeauna chemată pretutindeni, deoarece gândirea și voința animă această forță, iar gândirea și voința sunt întotdeauna active, corespunzând chemării prin intermediul ființelor care sunt, ca să zicem așa, emanații ale forței din ea și, în consecință, sunt la fel ca Dumnezeu, doar că în cea mai mică măsură.... ființe care sunt o imagine a celei mai perfecte entități.... Dumnezeu este pretutindeni, altfel nu ar fi perfect, căci perfecțiunea nu cunoaște limite, nu cunoaște nimic legat de loc și timp.... Dar perfecțiunea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă de ființele umane, deoarece omul cunoaște doar ceea ce este limitat, iar ceva nelimitat este de neconceput pentru el. De aceea, este dificil de a face credibilă omniprezența lui Dumnezeu pentru el, pentru că, de îndată ce încearcă să își imagineze divinitatea eternă ca entitate, are deja în fața ochilor ceva limitat, care este imaginabil pentru el doar în termeni de loc și spațiu. În consecință, ființa umană încearcă să explice divinitatea eternă cu expresia forță, care este cu siguranță un adevăr în sine, dar care afectează grav legătura personală a ființei umane cu Dumnezeu, deoarece, potrivit intelectului uman, aceasta se poate stabili doar cu o ființă capabilă să gândească și care are o voință....

Dar legătura cu Dumnezeu este indispensabilă și, prin urmare, Dumnezeu trebuie recunoscut ca Ființă, ceea ce este și extrem de ușor de realizat, deoarece fiecare lucrare a creației dezvăluie o voință care a devenit formă prin omnipotența Sa și dezvăluie o înțelepciune profundă, deci o gândire perfectă. Și atâta timp cât o lucrare de creație este vizibilă ochiului uman, omnipotența lui Dumnezeu este, de asemenea, dovedită într-o anumită măsură, deoarece fiecare lucrare de creație este o expresie a puterii lui Dumnezeu, deci trebuie să fie Dumnezeu Însuși acolo unde se exprimă puterea Sa. Dacă ființa umană se gândește serios la acest lucru, gândul unei entități este mult mai acceptabil pentru ea, deoarece sensul și scopul lucrărilor de creație nu lasă nicio îndoială că la baza lor stă o voință înțeleaptă, iar acolo unde există o voință există și posibilitatea de a înclina această voință. În consecință, legătura poate fi stabilită prin intermediul gândurilor solicitante, deoarece ființa umană a căpătat în sine convingerea că apelul mental va fi auzit, și aceasta pretutindeni și în orice moment, și că poate fi acordat din partea Ființei Care este perfectă și, prin urmare, plină și de iubire și putere.

Natura divină nu trebuie nicidecum personificată, deoarece aceasta ar fi o limitare conform gândirii umane care ar face ca omniprezența să fie de asemenea greu de crezut, deoarece esența lui Dumnezeu nu poate fi pusă într-o formă omenească imaginabilă. Dar în Iisus Hristos puterea elementară a lui Dumnezeu, strălucirea lui Dumnezeu, s-a manifestat, adică a umplut pe deplin și complet o formă fizică, a devenit, ca să zicem așa, însuflețitoarea acestei forme exterioare și, prin urmare, este vizibilă pentru cei care vor să-și formeze o idee despre Dumnezeu..... Căci Dumnezeu permite ca toate gândurile Sale să devină formă prin voința Sa, inclusiv gândul de a se face vizibil oamenilor fără ca aceștia să fie consumați de abundența puterii și luminii Sale. O formă vizibilă, însă, este legată de timp și de loc, conform legii naturale, ea nu este atunci fără spațiu și fără timp decât atunci când s-a spiritualizat complet, dar rămâne totuși imaginabilă pentru oameni. Iar în împărăția spirituală, ochiul poate atunci să privească această formă și astfel să-L vadă pe Dumnezeu față în față. Spiritul lui Dumnezeu este însă activ pretutindeni și în permanență, adică El lasă gândurile Sale să devină formă prin voința Sa. Prin urmare, El trebuie să fie o entitate, deoarece voința și înțelepciunea Sa sunt recognoscibile în tot ceea ce puterea Sa a creat. Și din moment ce divinitatea eternă vrea să se stabilească o legătura cu Sine, ființa umană trebuie să poată crede și ea că Dumnezeu este o entitate, căci dacă și-L imaginează ca pe o simplă forță, nu va încerca niciodată să stabilească această legătură, dar atunci își va trăi viața pământească fără succes, căci progresul spiritual trebuie să presupună rugăciunea către Dumnezeu pentru har, iar aceasta va urca cu siguranță spre o entitate omniprezentă, dar niciodată spre o forță căreia i se refuză voința și capacitatea de a gândi, deci caracteristicile unei entități....

Amin

VSEPRISOTNOST BOGA.... BISTVO - MOČ....

Bog je povsod prisoten. Njegov Duh ni vezan na prostor in čas, ker je Njegov Duh moč, ki teče preko vsega in je zato tudi istočasno povsod prisoten. Vendar pa ta moč ni brez bistva, zaradi česar se jo tudi lahko vedno in povsod kliče. Namreč misli in volja spodbujajo to moč; misel in volja pa bosta vedno dejavni, ravno tako skladno s klicem preko bitij, katera kot da so sevanje njihove moči in so zaradi tega kakor Bog, samo v najbolj drobceni meri.... bitja, katera so kopija najpopolnejšega Bitja.... Bog je povsod, ker drugače On ne bi bil popoln; namreč popolnost ne pozna meja; ona ne pozna ničesar, kar je vezano na prostor in čas....

Božja popolnost ljudem ni dojemljiva, ker človek pozna samo to, kar je omejeno; in nekaj, kar je neomejeno, njemu ni zamisljivo. Zato je tudi težko narediti, da je zanj Božja vseprisotnost verodostojna. Čim si namreč on poizkuša zamisliti večno Božanstvo kot Bitje, si že zamišlja nekaj, kar si lahko zamišlja samo krajevno in prostorno. Zaradi tega si človek prizadeva, da si večno Božanstvo razloži z nazivom Moč; kar je sicer samo po sebi Resnica, vendar pa zelo otežuje osebno povezanost človeka z Bogom, ker je le ta glede na človeško pamet lahko vzpostavljena edino z Bitjem, Ki je sposobno misliti in ima voljo....

Veza z Bogom je namreč nujna. In zato mora biti Bog priznan kot Bitje, kar pa je tudi povsem lahko mogoče, ker vsako delo stvarstva razodeva voljo, katera je preko Njegove moči postala forma, v kateri pa je prepoznavna najgloblja modrost in zato popolna misel. In vse dokler je delo stvarstva vidno človeškemu očesu, to na določen način ravno tako pričuje o Božji vsemogočnosti. Namreč vsako delo stvarstva je manifestacija Božje moči, zato mora biti Sam Bog tam, kjer se izraža Njegova moč. Če človek o tem resno razmisli, potem mu je misel na Bitje že veliko bolj sprejemljiva, ker smisel in namen del stvarstva ne dovoljujeta, da bi se pojavili kakršnikoli dvomi o tem, da je v njihovem temelju volja polna modrosti. Kjer pa je volja, tam je obenem tudi možnost, da si tej volji naklonjen. Zato je veza lahko vzpostavljena preko miselnih prošenj, ker je človek v sebi dosegel prepričanje, da bo ta miselni klic naletel na posluh; in to kjerkoli ter vedno, in da je mogoče prejeti odgovor od Bitja, Ki je popolno in zato obenem tudi polno Ljubezni ter moči....

Božjega Bitja se nikakor ne sme poosebljati, ker bi bilo to omejevanje glede na človeško razmišljanje, katerega pa je v vseprisotnost ravno tako težko prepričati, ker Božje Bitje ne more biti postavljeno v ljudem zamisljivo formo. Vendar pa se je v Jezusu Kristusu manifestirala (učlovečila) prazgodovinska Božja moč, Božje sevanje oz. ona je popolnoma izpolnila neko telesno formo. Lahko rečem, da je ona oživela to zunanjo formo in je zaradi tega vidna tistim, ki si Boga želijo predstavljati.... Namreč Bog naredi, da vse Njegove misli preko Njegove volje postanejo forma, kakor tudi misel, da Samega Sebe naredi vidnega ljudem, brez da bodo oni pogoltnjeni s polnostjo Njegove moči ter svetlobe. Vendar pa je neka vidna oblika, v skladu z zakoni narave vezana na prostor in čas, lahko brezprostorna in brezčasna samo takrat, ko se je popolnoma poduhovila; ona torej vam ljudem ostaja zamisljiva. Vendar pa v duhovnem kraljestvu to formo oko lahko opazi in zato gleda Boga iz oči v oči.

Božji Duh je namreč povsod in je resnično neprestano aktiven oz. On naredi, da Njegove misli preko Njegove volje postanejo oblika. On mora biti glede na to Bitje, ker sta Njegova volja in Njegova modrost prepoznavni v vsem, kar je ustvarila Njegova moč (Rimljanom 1:1, 20). Ker pa večno Božanstvo želi, da bo z Njim vzpostavljen odnos, mora biti človek sposoben verjeti, da je Bog Bitje. Ker če si Ga on zamišlja samo kot moč, si on ne bo nikoli prizadeval vzpostaviti te veze. Potem pa on svoje zemeljsko življenje živi brezuspešno, ker mora biti predpogoj za duhovni napredek molitev k Bogu za milost, katera pa se dviga kvišku k Bitju, Katero je vseprisotno; toda nikoli k moči, kateri sta zanikani volja in sposobnost razmišljanja, se pravi značilnosti nekega Bitja.

AMEN