• Înapoi

Omniprezența lui Dumnezeu.... Entitate - Putere....

Dumnezeu este prezent pretutindeni, spiritul Său nu este legat de loc și de timp, căci spiritul Său este puterea care curge prin toate și, prin urmare, este prezent pretutindeni și în același timp. Cu toate acestea, această forță nu este ceva fără ființă, motiv pentru care ea poate fi întotdeauna chemată pretutindeni, deoarece gândirea și voința animă această forță, iar gândirea și voința sunt întotdeauna active, corespunzând chemării prin intermediul ființelor care sunt, ca să zicem așa, emanații ale forței din ea și, în consecință, sunt la fel ca Dumnezeu, doar că în cea mai mică măsură.... ființe care sunt o imagine a celei mai perfecte entități.... Dumnezeu este pretutindeni, altfel nu ar fi perfect, căci perfecțiunea nu cunoaște limite, nu cunoaște nimic legat de loc și timp.... Dar perfecțiunea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă de ființele umane, deoarece omul cunoaște doar ceea ce este limitat, iar ceva nelimitat este de neconceput pentru el. De aceea, este dificil de a face credibilă omniprezența lui Dumnezeu pentru el, pentru că, de îndată ce încearcă să își imagineze divinitatea eternă ca entitate, are deja în fața ochilor ceva limitat, care este imaginabil pentru el doar în termeni de loc și spațiu. În consecință, ființa umană încearcă să explice divinitatea eternă cu expresia forță, care este cu siguranță un adevăr în sine, dar care afectează grav legătura personală a ființei umane cu Dumnezeu, deoarece, potrivit intelectului uman, aceasta se poate stabili doar cu o ființă capabilă să gândească și care are o voință....

Dar legătura cu Dumnezeu este indispensabilă și, prin urmare, Dumnezeu trebuie recunoscut ca Ființă, ceea ce este și extrem de ușor de realizat, deoarece fiecare lucrare a creației dezvăluie o voință care a devenit formă prin omnipotența Sa și dezvăluie o înțelepciune profundă, deci o gândire perfectă. Și atâta timp cât o lucrare de creație este vizibilă ochiului uman, omnipotența lui Dumnezeu este, de asemenea, dovedită într-o anumită măsură, deoarece fiecare lucrare de creație este o expresie a puterii lui Dumnezeu, deci trebuie să fie Dumnezeu Însuși acolo unde se exprimă puterea Sa. Dacă ființa umană se gândește serios la acest lucru, gândul unei entități este mult mai acceptabil pentru ea, deoarece sensul și scopul lucrărilor de creație nu lasă nicio îndoială că la baza lor stă o voință înțeleaptă, iar acolo unde există o voință există și posibilitatea de a înclina această voință. În consecință, legătura poate fi stabilită prin intermediul gândurilor solicitante, deoarece ființa umană a căpătat în sine convingerea că apelul mental va fi auzit, și aceasta pretutindeni și în orice moment, și că poate fi acordat din partea Ființei Care este perfectă și, prin urmare, plină și de iubire și putere.

Natura divină nu trebuie nicidecum personificată, deoarece aceasta ar fi o limitare conform gândirii umane care ar face ca omniprezența să fie de asemenea greu de crezut, deoarece esența lui Dumnezeu nu poate fi pusă într-o formă omenească imaginabilă. Dar în Iisus Hristos puterea elementară a lui Dumnezeu, strălucirea lui Dumnezeu, s-a manifestat, adică a umplut pe deplin și complet o formă fizică, a devenit, ca să zicem așa, însuflețitoarea acestei forme exterioare și, prin urmare, este vizibilă pentru cei care vor să-și formeze o idee despre Dumnezeu..... Căci Dumnezeu permite ca toate gândurile Sale să devină formă prin voința Sa, inclusiv gândul de a se face vizibil oamenilor fără ca aceștia să fie consumați de abundența puterii și luminii Sale. O formă vizibilă, însă, este legată de timp și de loc, conform legii naturale, ea nu este atunci fără spațiu și fără timp decât atunci când s-a spiritualizat complet, dar rămâne totuși imaginabilă pentru oameni. Iar în împărăția spirituală, ochiul poate atunci să privească această formă și astfel să-L vadă pe Dumnezeu față în față. Spiritul lui Dumnezeu este însă activ pretutindeni și în permanență, adică El lasă gândurile Sale să devină formă prin voința Sa. Prin urmare, El trebuie să fie o entitate, deoarece voința și înțelepciunea Sa sunt recognoscibile în tot ceea ce puterea Sa a creat. Și din moment ce divinitatea eternă vrea să se stabilească o legătura cu Sine, ființa umană trebuie să poată crede și ea că Dumnezeu este o entitate, căci dacă și-L imaginează ca pe o simplă forță, nu va încerca niciodată să stabilească această legătură, dar atunci își va trăi viața pământească fără succes, căci progresul spiritual trebuie să presupună rugăciunea către Dumnezeu pentru har, iar aceasta va urca cu siguranță spre o entitate omniprezentă, dar niciodată spre o forță căreia i se refuză voința și capacitatea de a gândi, deci caracteristicile unei entități....

Amin

Omnipresencia de Dios... Entidad... Fuerza...

Dios está presente en todas partes, Su Espíritu no está ligado a espacio y tiempo, porque Su Espíritu es fuerza, que fluye a través de todo y, por lo tanto, está presente en todas partes al mismo tiempo. Pero esta fuerza no carece de esencia, por lo que siempre y en todas partes puede ser invocada, porque el pensamiento y la voluntad vivifican esta fuerza y el pensamiento y la voluntad siempre se volverán activos, correspondiendo también a la llamada de los seres, que igualmente son una irradiación de fuerza de ella y, por consiguiente, iguales a Dios, solo en la menor medida... Esencias que son imagen de la entidad más perfecta... dios está en todas partes, de lo contrario no sería perfecto, porque la perfección no conoce límites, no conoce nada atado al espacio y al tiempo...

Pero la perfección de Dios no puede ser capada por los seres humanos, porque los seres humanos solo conocen lo limitado y algo ilimitado no les es imaginable. Por eso también cuesta hacerles creíble la omnipresencia de Dios, porque en cuanto tratan de imaginarse la Deidad eterna como Entidad, ya tienen ante sus ojos algo limitado, que sólo les es imaginable local o espacialmente. En consecuencia, el hombre busca explicar la Deidad eterna con el término “fuerza”, que en sí corresponde a la verdad, pero que afecta severamente el vínculo personal del hombre con Dios, porque según el entendimiento humano éste sólo puede establecerse con un ser capaz de pensar y tiene voluntad...

Pero la conexión con Dios es indispensable, y por eso Dios tiene que ser reconocido como un ser, lo que también es fácilmente posible, porque cualquier obra de creación revela Su omnipotencia, Su voluntad convertida en forma y la sabiduría más profunda, es decir, permite reconocer un pensamiento perfecto. Y mientras una obra de creación es visible al ojo humano, también se demuestra en cierta medida la omnipotencia de Dios, porque cada obra de creación es una expresión de fuerza de Dios, por lo tanto, Dios Mismo debe estar donde se exprese Su fuerza.

Si el ser humano lo piensa seriamente, el pensamiento de una Entidad es mucho más aceptable para él, porque el sentido y el fin de las obras de creación de dejan duda de que se basan en una voluntad llena de sabiduría, y donde hay voluntad también existe la posibilidad de inclinar esta voluntad. En consecuencia la conexión puede establecerse a través de los pensamientos que piden, porque el ser humano ha ganado la convicción dentro de sí mismo de que la petición mental será escuchada, y eso en todas partes y en todo momento, y que puede ser cumplida por la Entidad Que es perfecta y por lo tanto, también está lleno de amor y poder...

El ser divino de ninguna manera debe ser personificado, porque esto sería una limitación según el pensamiento humano, lo que también haría difícil de creer en la omnipresencia, porque la esencia de Dios no puede ser llevada a una forma humanamente imaginable. Pero en Jesucristo se ha manifestado el poder primordial de Dios, la irradiación de Dios, es decir, ella ha llenado una forma corporal completamente, por así decirlo. se ha Convertido en el vivificador de esta forma exterior y, por tanto, es visible para aquellos que quieren formarse una idea de Dios... Porque Dios permite que todos Sus pensamientos se convierten en forma a través de Su voluntad, incluido el pensamiento de manifestarse a Sí Mismo visiblemente a los seres humanos sin que ellos sean consumidos por Su abundancia de fuerza y luz.

Sin embargo, una forma visible está ligada al lugar y al tiempo según la ley de la naturaleza; solo entonces es sin espacio y sin tiempo cuando se ha vuelto completamente espiritual, pero sigue siendo imaginable para el hombre. Y en el reino espiritual el ojo puede entonces ver esta forma y por lo tanto ver a Dios cara a cara. Pero el Espíritu de Dios está activo en todas partes, constantemente, es decir, deja que Sus pensamientos se convierten en forma a través de Su voluntad. Por lo tanto, debe ser una Entidad, porque Su voluntad y Su sabiduría son reconocibles en todo lo que Su poder ha creado.

Y como la Deidad eterna quiere haber establecido la conexión Consigo Mismo, el hombre también puede creer que Dios es una Entidad, porque si solo imagina ésta solo como una fuerza, nunca intentará establecer esta conexión, pero luego vive su vida en la tierra sin éxito, porque el progreso espiritual debe tener la oración a Dios por la gracia como requisito previo, y esto ciertamente subirá a un Ser, Que es omnipresente, pero nunca a una fuerza, a la que se niegue la voluntad y la capacidad de pensar, es decir, las características de una Entidad..._>amén