• Înapoi

Omniprezența lui Dumnezeu.... Entitate - Putere....

Dumnezeu este prezent pretutindeni, spiritul Său nu este legat de loc și de timp, căci spiritul Său este puterea care curge prin toate și, prin urmare, este prezent pretutindeni și în același timp. Cu toate acestea, această forță nu este ceva fără ființă, motiv pentru care ea poate fi întotdeauna chemată pretutindeni, deoarece gândirea și voința animă această forță, iar gândirea și voința sunt întotdeauna active, corespunzând chemării prin intermediul ființelor care sunt, ca să zicem așa, emanații ale forței din ea și, în consecință, sunt la fel ca Dumnezeu, doar că în cea mai mică măsură.... ființe care sunt o imagine a celei mai perfecte entități.... Dumnezeu este pretutindeni, altfel nu ar fi perfect, căci perfecțiunea nu cunoaște limite, nu cunoaște nimic legat de loc și timp.... Dar perfecțiunea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă de ființele umane, deoarece omul cunoaște doar ceea ce este limitat, iar ceva nelimitat este de neconceput pentru el. De aceea, este dificil de a face credibilă omniprezența lui Dumnezeu pentru el, pentru că, de îndată ce încearcă să își imagineze divinitatea eternă ca entitate, are deja în fața ochilor ceva limitat, care este imaginabil pentru el doar în termeni de loc și spațiu. În consecință, ființa umană încearcă să explice divinitatea eternă cu expresia forță, care este cu siguranță un adevăr în sine, dar care afectează grav legătura personală a ființei umane cu Dumnezeu, deoarece, potrivit intelectului uman, aceasta se poate stabili doar cu o ființă capabilă să gândească și care are o voință....

Dar legătura cu Dumnezeu este indispensabilă și, prin urmare, Dumnezeu trebuie recunoscut ca Ființă, ceea ce este și extrem de ușor de realizat, deoarece fiecare lucrare a creației dezvăluie o voință care a devenit formă prin omnipotența Sa și dezvăluie o înțelepciune profundă, deci o gândire perfectă. Și atâta timp cât o lucrare de creație este vizibilă ochiului uman, omnipotența lui Dumnezeu este, de asemenea, dovedită într-o anumită măsură, deoarece fiecare lucrare de creație este o expresie a puterii lui Dumnezeu, deci trebuie să fie Dumnezeu Însuși acolo unde se exprimă puterea Sa. Dacă ființa umană se gândește serios la acest lucru, gândul unei entități este mult mai acceptabil pentru ea, deoarece sensul și scopul lucrărilor de creație nu lasă nicio îndoială că la baza lor stă o voință înțeleaptă, iar acolo unde există o voință există și posibilitatea de a înclina această voință. În consecință, legătura poate fi stabilită prin intermediul gândurilor solicitante, deoarece ființa umană a căpătat în sine convingerea că apelul mental va fi auzit, și aceasta pretutindeni și în orice moment, și că poate fi acordat din partea Ființei Care este perfectă și, prin urmare, plină și de iubire și putere.

Natura divină nu trebuie nicidecum personificată, deoarece aceasta ar fi o limitare conform gândirii umane care ar face ca omniprezența să fie de asemenea greu de crezut, deoarece esența lui Dumnezeu nu poate fi pusă într-o formă omenească imaginabilă. Dar în Iisus Hristos puterea elementară a lui Dumnezeu, strălucirea lui Dumnezeu, s-a manifestat, adică a umplut pe deplin și complet o formă fizică, a devenit, ca să zicem așa, însuflețitoarea acestei forme exterioare și, prin urmare, este vizibilă pentru cei care vor să-și formeze o idee despre Dumnezeu..... Căci Dumnezeu permite ca toate gândurile Sale să devină formă prin voința Sa, inclusiv gândul de a se face vizibil oamenilor fără ca aceștia să fie consumați de abundența puterii și luminii Sale. O formă vizibilă, însă, este legată de timp și de loc, conform legii naturale, ea nu este atunci fără spațiu și fără timp decât atunci când s-a spiritualizat complet, dar rămâne totuși imaginabilă pentru oameni. Iar în împărăția spirituală, ochiul poate atunci să privească această formă și astfel să-L vadă pe Dumnezeu față în față. Spiritul lui Dumnezeu este însă activ pretutindeni și în permanență, adică El lasă gândurile Sale să devină formă prin voința Sa. Prin urmare, El trebuie să fie o entitate, deoarece voința și înțelepciunea Sa sunt recognoscibile în tot ceea ce puterea Sa a creat. Și din moment ce divinitatea eternă vrea să se stabilească o legătura cu Sine, ființa umană trebuie să poată crede și ea că Dumnezeu este o entitate, căci dacă și-L imaginează ca pe o simplă forță, nu va încerca niciodată să stabilească această legătură, dar atunci își va trăi viața pământească fără succes, căci progresul spiritual trebuie să presupună rugăciunea către Dumnezeu pentru har, iar aceasta va urca cu siguranță spre o entitate omniprezentă, dar niciodată spre o forță căreia i se refuză voința și capacitatea de a gândi, deci caracteristicile unei entități....

Amin

SVEPRISUTNOST BOGA.... SUŠTINA - SNAGA....

Bog je posvuda prisutan, Njegov Duh nije vezan za prostor i vrijeme, budući je Njegov Duh snaga, koja protječe kroz sve i otuda je prisutan posvuda i u isto vrijeme. No, ova snaga nije bez suštine (srži, bitnosti, bića), zbog čega može uvijek i posvuda biti zazvana, budući da misli i volja pobuđuju (animiraju, potiču, oživljavaju) ovu snagu, a misao i volja će uvijek biti aktivni, također sukladno pozivu kroz bića, koja kao da su zračenja njihove snage, i posljedično, isto što i Bog, jedino u najsićušnijoj mjeri.... bića, koja su preslika najsavršenijeg Bića.... Bog je posvuda, inače On ne bi bio savršen, budući savršenstvo ne poznaje granice, ono ne poznaje ništa vezano za prostor i vrijeme.... Božje savršenstvo međutim nije shvatljivo ljudima, jer čovjek poznaje jedino ograničeno, te nešto neograničeno njemu nije zamislivo. Stoga je također njemu teško učiniti vjerodostojnom Božju sveprisutnost, jer čim on pokuša zamisliti vječno Božanstvo kao Biće, već mu je nešto ograničeno pred očima, što mu je zamislivo jedino lokalno i prostorno. Posljedično čovjek nastoji objasniti vječno Božanstvo nazivom Snaga, što po Sebi doduše jest Istina, ali jako otežava osobnu povezanost čovjeka s Bogom, jer ova, prema ljudskoj pameti, može biti uspostavljena jedino sa Bićem, Koje je sposobno misliti i ima volju....

Veza s Bogom je međutim nužna, i zato Bog mora biti priznat kao Biće, što je također vrlo lako moguće, budući svako djelo stvaranja razotkriva volju koja je postala formom kroz Njegovu svemoć, i čini prepoznatljivom najdublju mudrost, stoga savršenu misao. A dok god je djelo stvaranja vidljivo ljudskom oku, također je na izvjestan način posvjedočena (dokazana) Božja svemoć, jer svako djelo stvaranja je očitovanje Božje snage, stoga Sam Bog mora biti tamo gdje se izražava Njegova snaga. Ako čovjek ozbiljno razmisli o ovome, onda mu je pomisao na Biće već mnogo prihvatljivija, jer smisao i svrha djela stvaranja ne dopuštaju pojavljivanje nikakve sumnje, da u njihovom temelju leži volja puna mudrosti, a gdje je volja, tu je također i mogućnost sebe učiniti naklonjenim ovoj volji. Stoga može biti uspostavljena veza putem molećivih misli, jer je čovjek u sebi stekao uvjerenje da će misaono prizivanje biti saslušano, i to bilo gdje i u svako vrijeme, te da može biti odgovoreno od strane Bića, Koje je savršeno i otuda također puno Ljubavi i moći....

Božje Biće se nikako ne treba uosobljavati, jer bi to bilo ograničavanje u skladu sa ljudskim razmišljanjem, kojemu također sveprisutnost može biti teško uvjerljiva, jer Božje Biće ne može biti stavljeno u ljudski zamislivu formu. Ali, u Isusu Kristu se očitovala praiskonska Božja snaga, Božje zračenje, odnosno, ona je u potpunosti ispunila jednu tjelesnu formu, i da tako kažem, ona je postala animator (oživljavač) ove vanjske forme, i posljedično vidljiva onima koji žele napraviti predodžbu o Bogu.... Jer Bog čini da sve Njegove misli postanu forma kroz Njegovu volju, tako također i misao da Sebe Samoga predoči ljudima, bez da ovi budu konzumirani puninom Njegove snage i svjetla. Ali, jedan vidljivi oblik, u skladu sa zakonima prirode, vezan je za prostor i vrijeme, on je jedino onda neprostoran i bezvremenski, kada se potpuno produhovio, no on ostaje zamisliv vama ljudima. A u duhovnom kraljevstvu oko može opaziti ovu formu, i stoga gledati Boga licem u lice. Božji Duh je međutim posvuda, i uistinu je neprestano aktivan, odnosno, On čini da Njegove misli postaju oblikom kroz Njegovu volju. On, prema tome, mora biti Biće, jer su Njegova volja i Njegova mudrost prepoznatljivi u svemu što je stvorila Njegova snaga. A budući da vječno Božanstvo želi da bude uspostavljen odnos sa Njim, čovjek također mora moći vjerovati da je Bog Biće, jer ako on Njega zamišlja jedino kao snagu, on neće nikada nastojati uspostaviti ovu vezu, no onda on živi svoj zemaljski život bezuspješno, jer duhovni napredak mora imati za preduvjet molitvu Bogu za milost, a ova se međutim uzdiže uvis prema Biću Koje je sveprisutno, ali nikada prema snazi, kojoj se negiraju (poriču) volja i sposobnost razmišljanja, stoga obilježja jednog Bića.

AMEN