• Înapoi

Omniprezența lui Dumnezeu.... Entitate - Putere....

Dumnezeu este prezent pretutindeni, spiritul Său nu este legat de loc și de timp, căci spiritul Său este puterea care curge prin toate și, prin urmare, este prezent pretutindeni și în același timp. Cu toate acestea, această forță nu este ceva fără ființă, motiv pentru care ea poate fi întotdeauna chemată pretutindeni, deoarece gândirea și voința animă această forță, iar gândirea și voința sunt întotdeauna active, corespunzând chemării prin intermediul ființelor care sunt, ca să zicem așa, emanații ale forței din ea și, în consecință, sunt la fel ca Dumnezeu, doar că în cea mai mică măsură.... ființe care sunt o imagine a celei mai perfecte entități.... Dumnezeu este pretutindeni, altfel nu ar fi perfect, căci perfecțiunea nu cunoaște limite, nu cunoaște nimic legat de loc și timp.... Dar perfecțiunea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă de ființele umane, deoarece omul cunoaște doar ceea ce este limitat, iar ceva nelimitat este de neconceput pentru el. De aceea, este dificil de a face credibilă omniprezența lui Dumnezeu pentru el, pentru că, de îndată ce încearcă să își imagineze divinitatea eternă ca entitate, are deja în fața ochilor ceva limitat, care este imaginabil pentru el doar în termeni de loc și spațiu. În consecință, ființa umană încearcă să explice divinitatea eternă cu expresia forță, care este cu siguranță un adevăr în sine, dar care afectează grav legătura personală a ființei umane cu Dumnezeu, deoarece, potrivit intelectului uman, aceasta se poate stabili doar cu o ființă capabilă să gândească și care are o voință....

Dar legătura cu Dumnezeu este indispensabilă și, prin urmare, Dumnezeu trebuie recunoscut ca Ființă, ceea ce este și extrem de ușor de realizat, deoarece fiecare lucrare a creației dezvăluie o voință care a devenit formă prin omnipotența Sa și dezvăluie o înțelepciune profundă, deci o gândire perfectă. Și atâta timp cât o lucrare de creație este vizibilă ochiului uman, omnipotența lui Dumnezeu este, de asemenea, dovedită într-o anumită măsură, deoarece fiecare lucrare de creație este o expresie a puterii lui Dumnezeu, deci trebuie să fie Dumnezeu Însuși acolo unde se exprimă puterea Sa. Dacă ființa umană se gândește serios la acest lucru, gândul unei entități este mult mai acceptabil pentru ea, deoarece sensul și scopul lucrărilor de creație nu lasă nicio îndoială că la baza lor stă o voință înțeleaptă, iar acolo unde există o voință există și posibilitatea de a înclina această voință. În consecință, legătura poate fi stabilită prin intermediul gândurilor solicitante, deoarece ființa umană a căpătat în sine convingerea că apelul mental va fi auzit, și aceasta pretutindeni și în orice moment, și că poate fi acordat din partea Ființei Care este perfectă și, prin urmare, plină și de iubire și putere.

Natura divină nu trebuie nicidecum personificată, deoarece aceasta ar fi o limitare conform gândirii umane care ar face ca omniprezența să fie de asemenea greu de crezut, deoarece esența lui Dumnezeu nu poate fi pusă într-o formă omenească imaginabilă. Dar în Iisus Hristos puterea elementară a lui Dumnezeu, strălucirea lui Dumnezeu, s-a manifestat, adică a umplut pe deplin și complet o formă fizică, a devenit, ca să zicem așa, însuflețitoarea acestei forme exterioare și, prin urmare, este vizibilă pentru cei care vor să-și formeze o idee despre Dumnezeu..... Căci Dumnezeu permite ca toate gândurile Sale să devină formă prin voința Sa, inclusiv gândul de a se face vizibil oamenilor fără ca aceștia să fie consumați de abundența puterii și luminii Sale. O formă vizibilă, însă, este legată de timp și de loc, conform legii naturale, ea nu este atunci fără spațiu și fără timp decât atunci când s-a spiritualizat complet, dar rămâne totuși imaginabilă pentru oameni. Iar în împărăția spirituală, ochiul poate atunci să privească această formă și astfel să-L vadă pe Dumnezeu față în față. Spiritul lui Dumnezeu este însă activ pretutindeni și în permanență, adică El lasă gândurile Sale să devină formă prin voința Sa. Prin urmare, El trebuie să fie o entitate, deoarece voința și înțelepciunea Sa sunt recognoscibile în tot ceea ce puterea Sa a creat. Și din moment ce divinitatea eternă vrea să se stabilească o legătura cu Sine, ființa umană trebuie să poată crede și ea că Dumnezeu este o entitate, căci dacă și-L imaginează ca pe o simplă forță, nu va încerca niciodată să stabilească această legătură, dar atunci își va trăi viața pământească fără succes, căci progresul spiritual trebuie să presupună rugăciunea către Dumnezeu pentru har, iar aceasta va urca cu siguranță spre o entitate omniprezentă, dar niciodată spre o forță căreia i se refuză voința și capacitatea de a gândi, deci caracteristicile unei entități....

Amin

Onipresença de Deus.... Beingness - Power....

Deus está presente em toda parte, Seu espírito não é obrigado a lugar e tempo porque Seu espírito é força que flui através de tudo e, portanto, está presente em toda parte e ao mesmo tempo. Mas essa força não é algo sem ser, e por isso pode ser sempre invocada em toda parte, porque o pensamento e a vontade animam essa força e o pensamento e a vontade estão sempre ativos, correspondendo ao chamado através de seres que são, por assim dizer, emanações de força dele e, portanto, o mesmo que Deus, apenas no menor grau. Seres que são uma imagem da entidade mais perfeita.... Deus está em toda parte, senão Ele não seria perfeito, pois a perfeição não conhece limites, não sabe nada obrigado a lugar e tempo.... No entanto, a perfeição de Deus não pode ser compreendida pelos seres humanos, porque o homem só sabe o que é limitado e algo ilimitado é inconcebível para ele. É por isso que é difícil tornar-lhe credível a onipresença de Deus, porque assim que ele tenta imaginar a eterna divindade como uma entidade, algo limitado já está diante dos seus olhos, o que só lhe é imaginável em termos de localização e espaço. Consequentemente, o ser humano tenta explicar a Deidade eterna com a força da expressão, que é de facto verdade em si mesma, mas prejudica fortemente o vínculo pessoal do ser humano com Deus, pois segundo a compreensão humana isto só pode ser estabelecido com um ser capaz de pensar e que tenha uma vontade....

Mas a conexão com Deus é indispensável e por isso Deus deve ser reconhecido como um Ser, o que também é extremamente fácil porque cada obra da criação revela uma vontade que se tornou forma através de Sua onipotência e revela profunda sabedoria, portanto, pensamento perfeito. E enquanto uma obra de criação for visível ao olho humano, a onipotência de Deus também é provada em certa medida, porque toda obra de criação é uma expressão da força de Deus, portanto deve ser o próprio Deus onde a Sua força é expressa. Se o ser humano pensa seriamente nisso, o pensamento de uma entidade é muito mais aceitável para ele, porque o significado e o propósito das obras de criação não deixam dúvidas de que uma vontade sábia está subjacente a elas, e onde há uma vontade há também a possibilidade de inclinar essa vontade. Consequentemente, a ligação pode ser estabelecida através de pensamentos apelativos, porque o ser humano ganhou a convicção dentro de si de que o apelo mental será ouvido em toda a parte e a todo o momento, e que pode ser concedido por parte do Ser Que é perfeito e, portanto, também cheio de amor e poder....

O ser de Deus não é de modo algum personificado, pois isso seria uma limitação segundo o pensamento humano, o que também tornaria a onipresença difícil de acreditar, pois a disposição de Deus não pode ser levada a uma forma humanamente imaginável. Mas em Jesus Cristo o poder elementar de Deus, o brilho de Deus, manifestou-se, ou seja, cumpriu plena e completamente uma forma física, tornou-se, por assim dizer, o animador desta forma externa e é, portanto, visível para aqueles que querem formar uma ideia de Deus..... Pois Deus permite que todos os Seus pensamentos se formem através da Sua vontade, incluindo o pensamento de se tornar visível às pessoas sem que elas sejam consumidas pela Sua abundância de força e luz. Uma forma visível, no entanto, é obrigada a colocar e a tempo de acordo com a lei natural, só então é espaçosa e intemporal quando se espiritualizou completamente, mas permanece imaginável para as pessoas. E no reino espiritual o olho pode então contemplar esta forma e assim ver Deus face a face. O espírito de Deus, porém, está ativo em todos os lugares e constantemente, ou seja, Ele deixa que Seus pensamentos se formem através de Sua vontade. Ele deve, portanto, ser uma entidade porque Sua vontade e sabedoria são reconhecíveis em tudo o que Sua força criou. E como a Deidade eterna quer estabelecer a conexão com Ele mesmo, o ser humano também deve ser capaz de acreditar que Deus é uma entidade, pois se Ele O imagina como mera força nunca tentará estabelecer essa conexão, mas então viverá sua vida terrena sem sucesso, pois o progresso espiritual deve exigir a oração a Deus pela graça, e isso certamente ascenderá a uma entidade onipresente, mas nunca a uma força à qual é negada a vontade e a capacidade de pensar, portanto as características de uma entidade...._>Amém