• Înapoi

Moartea timpurie.... Mila lui Dumnezeu.... Bătrânețe....

Depinde de voia lui Dumnezeu în ce grad de maturitate este chemată ființa umană din viața pământească în împărăția spirituală. Aceasta este, de asemenea, o nedreptate aparentă care poate întări opinia oamenilor că Dumnezeu a ales anumiți oameni pentru a deveni binecuvântați, în timp ce alții trebuie să lâncezească într-o stare îndepărtată de Dumnezeu din cauza voinței Sale. Și totuși, acest punct de vedere este complet eronat.... Căci aici domnește și iubirea și înțelepciunea divină, care știe întotdeauna despre voința ființei umane și, prin urmare, pune capăt vieții atunci când este vorba de o dezvoltare superioară pe Pământ. În starea de legătură dinaintea întrupării ca ființă umană, există doar o perpetuă dezvoltare ascendentă până la gradul de maturitate al ființei care permite această ultimă întrupare. Dar acum, liberul arbitru al ființei umane decide pentru ea însăși, și atât dezvoltarea ascendentă poate continua, cât și o stagnare sau o regresie, și din nou depinde dacă ființa umană ca atare și-a crescut deja gradul inițial de maturitate și atunci riscă doar să se clatine, sau dacă rămâne la același nivel ca la începutul întrupării sale și atunci trebuie să se teamă de o regresie. Atunci este întotdeauna o lucrare a milei lui Dumnezeu dacă ființa umană este chemată când a ajuns la apogeul dezvoltării sale pe Pământ, adică dacă dragostea lui Dumnezeu o împiedică să coboare și mai mult sau să lase o altă viață nefolosită pentru sufletul său. Căci cu cât vina lui devine mai mare, cu atât mai mult folosește timpul de grație al întrupării sale fără să se folosească de el. O persoană se poate strădui să se înalțe în tinerețe și apoi să se oprească din strădanie, iar dezvoltarea sa anterioară să nu continue, atunci Dumnezeu îl cheamă și îi oferă alte oportunități în lumea de dincolo pentru a se maturiza..... Dar și ființa umană își poate schimba voința doar în anii din urmă, iar dezvoltarea sa încă deficitară poate lua atunci un avânt brusc și astfel poate ajunge la un grad mai înalt de maturitate, chiar dacă a lăsat să treacă mult timp înainte fără să se gândească la sufletul său. Atunci Dumnezeu îi va acorda o viață lungă, pentru că Dumnezeu a prevăzut din veșnicie voința ființei umane și a determinat cursul vieții sale în consecință. Căci orice soartă umană este luată în considerare de iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu, dar niciodată nu depinde de bunul-plac al lui Dumnezeu..... Iar Dumnezeu nu ar priva pe nimeni de oportunitatea de a se maturiza pe Pământ, dacă ar fi dispus să se folosească de ea. Cu toate acestea, harul Său este puțin respectat și oamenii nu sunt dispuși să accepte indicațiile corespunzătoare. Și cum Dumnezeu știe din eternitate care sunt oamenii care se comportă într-un mod deosebit de respingător față de El, cum știe de asemenea când ființa umană a atins cel mai înalt grad de dezvoltare pe Pământ, durata vieții sale pământești a fost de asemenea stabilită din eternitate și aceasta este de durate foarte diferite, după cum înțelepciunea divină recunoaște că este oportună și reușită. Cu toate acestea, Dumnezeu nu va pune niciodată capăt prematur unei vieți pământești care încă promite ființei umane un grad mai înalt de maturitate, pentru că dragostea lui Dumnezeu este întotdeauna și în mod constant preocupată ca ființa umană să atingă cel mai înalt grad de maturitate posibil pe Pământ; și El nu ar refuza niciodată o oportunitate pentru ființa umană care ar duce la maturizare. Cu toate acestea, El știe din veșnicie despre fiecare frământare a voinței umane și adesea salvează sufletul de la apostazia completă, adică de la regres, care ar veni dacă nu ar pune capăt vieții pământești. De aceea, o persoană care se străduiește în mod constant va ajunge la o vârstă înaintată, așa cum, invers, o vârstă înaintată dovedește totuși o evoluție ascendentă lentă, chiar dacă acest lucru nu este evident pentru ceilalți oameni. O viață pământească lungă este întotdeauna un har, dar chiar și o viață de scurtă durată demonstrează iubirea lui Dumnezeu, care este mereu la lucru, chiar dacă ființa umană nu este întotdeauna capabilă să o recunoască....

Amin

Morte precoce.... Misericórdia de Deus.... Velhice....

Depende da vontade de Deus em que grau de maturidade uma pessoa é chamada a afastar-se da vida terrena para o reino espiritual. Esta é também uma aparente injustiça que pode fortalecer a opinião das pessoas de que Deus escolheu certas pessoas para serem abençoadas, enquanto outras têm de definhar num estado distante de Deus, devido à Sua vontade. E no entanto esta visão é completamente errada.... Pois aqui também reina o amor e a sabedoria divina, que sempre conhece a vontade do ser humano e por isso termina a vida quando o desenvolvimento superior na Terra está em questão. No estado limite antes da encarnação como ser humano só há um desenvolvimento ascendente perpétuo até o grau de maturidade do ser que permite esta última encarnação. Mas agora o livre arbítrio do ser humano decide por si mesmo, e tanto o desenvolvimento ascendente pode continuar como uma paralisação ou uma regressão pode ocorrer, e novamente depende se o ser humano como tal já aumentou o seu grau inicial de maturidade e depois só corre o risco de seu desenvolvimento vacilar, ou se ele permanece no mesmo nível que no início de sua encarnação e então tem que temer uma regressão. Então é sempre uma obra da misericórdia de Deus se o ser humano é chamado para longe quando atingiu o auge do seu desenvolvimento na Terra, ou seja, se o amor de Deus o impede de afundar ainda mais ou de deixar outra vida sem uso para a sua alma. Pois quanto maior é a sua culpa, mais ele usa o tempo de graça da sua encarnação sem fazer uso dela. Uma pessoa pode se esforçar para ascender em sua juventude e depois parar seu esforço e seu desenvolvimento anterior não continuar, então Deus o chama e lhe dá mais oportunidades para amadurecer no além.... Mas o ser humano também só pode mudar sua vontade em anos posteriores, e seu desenvolvimento ainda deficiente pode, então, ter uma ascensão repentina, e assim ele pode alcançar um grau mais alto de maturidade, mesmo deixando passar um longo tempo antes sem pensar em sua alma. Então Deus lhe concederá uma longa vida, pois Deus previu a vontade do ser humano desde a eternidade e determinou o seu curso de vida em conformidade. Pois cada destino humano é considerado pelo amor e sabedoria de Deus mas nunca depende da arbitrariedade de Deus.... E Deus não privaria nenhum ser humano da oportunidade de amadurecer na Terra, se ele estivesse disposto a fazer uso dela. Contudo, Sua graça é pouco respeitada e as pessoas não estão dispostas a aceitar as indicações correspondentes. E como Deus sabe, desde a eternidade, quais são os comportamentos negativos que as pessoas têm para com Ele, pois Ele também sabe quando o ser humano atingiu o mais alto grau de desenvolvimento na Terra, a duração da sua vida terrena também foi determinada desde a eternidade e isso é de durações bem diferentes, pois a sabedoria divina reconhece que ela é oportuna e bem-sucedida. Mas Deus nunca porá fim prematuramente a uma vida terrena que ainda promete ao ser humano um grau mais elevado de maturidade, porque o amor de Deus está sempre e constantemente preocupado em que o ser humano alcance o grau mais elevado possível de maturidade na Terra; e Ele nunca negaria ao ser humano uma oportunidade que resultasse em amadurecimento. No entanto, Ele sabe desde a eternidade sobre cada agitação da vontade humana, e muitas vezes Ele salva a alma da completa apostasia, ou seja, da regressão, que viria se Ele não acabasse com a vida terrena. É por isso que a pessoa em constante esforço alcançará uma grande idade, assim como, inversamente, uma grande idade ainda prova um desenvolvimento ascendente lento, mesmo que isso não seja óbvio para o próximo mundo. Uma longa vida terrena é sempre uma graça, mas mesmo uma vida de curta duração demonstra o amor de Deus, que está sempre em ação mesmo que o ser humano nem sempre seja capaz de reconhecê-la...._>Amém