• Înapoi

Moartea timpurie.... Mila lui Dumnezeu.... Bătrânețe....

Depinde de voia lui Dumnezeu în ce grad de maturitate este chemată ființa umană din viața pământească în împărăția spirituală. Aceasta este, de asemenea, o nedreptate aparentă care poate întări opinia oamenilor că Dumnezeu a ales anumiți oameni pentru a deveni binecuvântați, în timp ce alții trebuie să lâncezească într-o stare îndepărtată de Dumnezeu din cauza voinței Sale. Și totuși, acest punct de vedere este complet eronat.... Căci aici domnește și iubirea și înțelepciunea divină, care știe întotdeauna despre voința ființei umane și, prin urmare, pune capăt vieții atunci când este vorba de o dezvoltare superioară pe Pământ. În starea de legătură dinaintea întrupării ca ființă umană, există doar o perpetuă dezvoltare ascendentă până la gradul de maturitate al ființei care permite această ultimă întrupare. Dar acum, liberul arbitru al ființei umane decide pentru ea însăși, și atât dezvoltarea ascendentă poate continua, cât și o stagnare sau o regresie, și din nou depinde dacă ființa umană ca atare și-a crescut deja gradul inițial de maturitate și atunci riscă doar să se clatine, sau dacă rămâne la același nivel ca la începutul întrupării sale și atunci trebuie să se teamă de o regresie. Atunci este întotdeauna o lucrare a milei lui Dumnezeu dacă ființa umană este chemată când a ajuns la apogeul dezvoltării sale pe Pământ, adică dacă dragostea lui Dumnezeu o împiedică să coboare și mai mult sau să lase o altă viață nefolosită pentru sufletul său. Căci cu cât vina lui devine mai mare, cu atât mai mult folosește timpul de grație al întrupării sale fără să se folosească de el. O persoană se poate strădui să se înalțe în tinerețe și apoi să se oprească din strădanie, iar dezvoltarea sa anterioară să nu continue, atunci Dumnezeu îl cheamă și îi oferă alte oportunități în lumea de dincolo pentru a se maturiza..... Dar și ființa umană își poate schimba voința doar în anii din urmă, iar dezvoltarea sa încă deficitară poate lua atunci un avânt brusc și astfel poate ajunge la un grad mai înalt de maturitate, chiar dacă a lăsat să treacă mult timp înainte fără să se gândească la sufletul său. Atunci Dumnezeu îi va acorda o viață lungă, pentru că Dumnezeu a prevăzut din veșnicie voința ființei umane și a determinat cursul vieții sale în consecință. Căci orice soartă umană este luată în considerare de iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu, dar niciodată nu depinde de bunul-plac al lui Dumnezeu..... Iar Dumnezeu nu ar priva pe nimeni de oportunitatea de a se maturiza pe Pământ, dacă ar fi dispus să se folosească de ea. Cu toate acestea, harul Său este puțin respectat și oamenii nu sunt dispuși să accepte indicațiile corespunzătoare. Și cum Dumnezeu știe din eternitate care sunt oamenii care se comportă într-un mod deosebit de respingător față de El, cum știe de asemenea când ființa umană a atins cel mai înalt grad de dezvoltare pe Pământ, durata vieții sale pământești a fost de asemenea stabilită din eternitate și aceasta este de durate foarte diferite, după cum înțelepciunea divină recunoaște că este oportună și reușită. Cu toate acestea, Dumnezeu nu va pune niciodată capăt prematur unei vieți pământești care încă promite ființei umane un grad mai înalt de maturitate, pentru că dragostea lui Dumnezeu este întotdeauna și în mod constant preocupată ca ființa umană să atingă cel mai înalt grad de maturitate posibil pe Pământ; și El nu ar refuza niciodată o oportunitate pentru ființa umană care ar duce la maturizare. Cu toate acestea, El știe din veșnicie despre fiecare frământare a voinței umane și adesea salvează sufletul de la apostazia completă, adică de la regres, care ar veni dacă nu ar pune capăt vieții pământești. De aceea, o persoană care se străduiește în mod constant va ajunge la o vârstă înaintată, așa cum, invers, o vârstă înaintată dovedește totuși o evoluție ascendentă lentă, chiar dacă acest lucru nu este evident pentru ceilalți oameni. O viață pământească lungă este întotdeauna un har, dar chiar și o viață de scurtă durată demonstrează iubirea lui Dumnezeu, care este mereu la lucru, chiar dacă ființa umană nu este întotdeauna capabilă să o recunoască....

Amin

Vroege dood - De barmhartigheid van God - Hoge ouderdom

Het hangt van de wil van God af in welke graad van geestelijke rijpheid de mens wordt teruggeroepen uit het aardse leven in het geestelijke rijk. Dit is ook een schijnbare onrechtvaardigheid die de opvatting van de mensen kan versterken, dat God bepaalde mensen uitgekozen zou hebben om zalig te worden, terwijl andere weer door Zijn wil moeten wegkwijnen in een ver van God verwijderde staat. En toch is deze mening geheel onjuist. Want ook hier is de goddelijke liefde en wijsheid aan het werk, die altijd de wil van de mens kent en daarom het leven dan beëindigt, wanneer een hogere ontwikkeling op aarde twijfelachtig is.

In de gebonden toestand, vóór de belichaming als mens, was er alleen een ononderbroken opwaartse ontwikkeling, tot het wezen die graad van rijpheid bereikt heeft die deze laatste belichaming toelaat. Nu echter bepaalt de vrije wil van de mens zelf en dan kan de opwaartse ontwikkeling wel verder gaan, maar evenzo kan een stilstand of achteruitgang intreden. En weer komt het er op aan of de mens als zodanig zijn aanvankelijke graad van geestelijke rijpheid reeds verhoogd heeft en dan pas in gevaar komt dat hij in zijn ontwikkeling blijft steken, of dat hij op een gelijk peil blijft staan als in het begin van zijn belichaming en er dan een achteruitgang te vrezen is. Dan is het steeds een daad van Gods barmhartigheid, wanneer de mens sterft als hij op het hoogtepunt van zijn ontwikkeling op aarde is gekomen, dat wil zeggen wanneer de liefde van God hem ervoor bewaart nog verder af te glijden of een verder leven voor zijn ziel onbenut te laten. Want hoe meer hij de tijd van genade van zijn belichaming in beslag neemt zonder ze te benutten, des te groter wordt zijn schuld.

Een mens kan in zijn jeugd zijn weg omhoog gaan en dan zijn streven beëindigen, en zijn tot nu toe verkregen ontwikkeling gaat dan niet verder. Dan roept God hem weg en geeft hem in het hiernamaals verdere mogelijkheden zich te voltooien. De mens kan echter ook in latere jaren pas zijn wil veranderen en zijn nog gebrekkige ontwikkeling kan dan een plotselinge hoge vlucht nemen, en zodoende kan hij een hogere graad van rijpheid bereiken ofschoon hij voorheen een lange tijd voorbij liet gaan zonder aan zijn ziel te denken. Dan wordt hem door God een lang leven geschonken, want God zag de wil van de mens al sinds eeuwigheid en Hij heeft daarmee in overeenstemming diens levensloop bepaald. Want elk menselijk lot is door de liefde en wijsheid van God overwogen, maar nooit van Gods willekeur afhankelijk.

God zou geen mens de mogelijkheid tot uitrijpen op aarde ontnemen, als deze bereid zou zijn die te benutten. Doch op Zijn genade wordt zeer weinig acht geslagen en de mensen zijn ook niet bereid aanwijzingen die daarmee in verband staan aan te nemen. En omdat God sinds eeuwigheid weet welke mensen bijzonder afwijzend tegenover Hem staan, omdat Hij ook weet wanneer de mens de hoogste graad in zijn ontwikkeling op aarde bereikt heeft, is ook de duur van zijn aardse leven sinds eeuwigheid vastgelegd. En deze tijden zijn geheel verschillend van duur, zoals de goddelijke wijsheid het als doeltreffend en succesvol ziet. God zal echter nooit een leven op aarde voortijdig beëindigen, dat de mens nog een hogere rijpheid belooft. Want altijd maar weer bekommert Gods liefde zich erom dat de mens op aarde de hoogst mogelijke voltooiing bereikt. En nooit zou Hij de mens een mogelijkheid onthouden die nog een uitrijpen tot gevolg zou kunnen hebben. Doch Hij kent sinds eeuwigheid elke opwelling van de menselijke wil. En Hij behoedt de ziel vaak voor een totale teruggang, dat wil zeggen voor een neerwaartse ontwikkeling, die zou plaatsvinden als Hij dat aardse leven niet beëindigt.

Daarom zal degene die voortdurend opwaarts streeft een hoge leeftijd bereiken, zoals omgekeerd een hoge ouderdom steeds nog van een langzame ontwikkeling omhoog blijk geeft, ook al is dat voor de omgeving niet zichtbaar. Een lang leven op aarde is altijd een genade, maar ook een leven van korte duur is een blijk van de liefde van God die steeds aan het werk is, ook al kan de mens haar niet altijd herkennen.

Amen