• Înapoi

Moartea timpurie.... Mila lui Dumnezeu.... Bătrânețe....

Depinde de voia lui Dumnezeu în ce grad de maturitate este chemată ființa umană din viața pământească în împărăția spirituală. Aceasta este, de asemenea, o nedreptate aparentă care poate întări opinia oamenilor că Dumnezeu a ales anumiți oameni pentru a deveni binecuvântați, în timp ce alții trebuie să lâncezească într-o stare îndepărtată de Dumnezeu din cauza voinței Sale. Și totuși, acest punct de vedere este complet eronat.... Căci aici domnește și iubirea și înțelepciunea divină, care știe întotdeauna despre voința ființei umane și, prin urmare, pune capăt vieții atunci când este vorba de o dezvoltare superioară pe Pământ. În starea de legătură dinaintea întrupării ca ființă umană, există doar o perpetuă dezvoltare ascendentă până la gradul de maturitate al ființei care permite această ultimă întrupare. Dar acum, liberul arbitru al ființei umane decide pentru ea însăși, și atât dezvoltarea ascendentă poate continua, cât și o stagnare sau o regresie, și din nou depinde dacă ființa umană ca atare și-a crescut deja gradul inițial de maturitate și atunci riscă doar să se clatine, sau dacă rămâne la același nivel ca la începutul întrupării sale și atunci trebuie să se teamă de o regresie. Atunci este întotdeauna o lucrare a milei lui Dumnezeu dacă ființa umană este chemată când a ajuns la apogeul dezvoltării sale pe Pământ, adică dacă dragostea lui Dumnezeu o împiedică să coboare și mai mult sau să lase o altă viață nefolosită pentru sufletul său. Căci cu cât vina lui devine mai mare, cu atât mai mult folosește timpul de grație al întrupării sale fără să se folosească de el. O persoană se poate strădui să se înalțe în tinerețe și apoi să se oprească din strădanie, iar dezvoltarea sa anterioară să nu continue, atunci Dumnezeu îl cheamă și îi oferă alte oportunități în lumea de dincolo pentru a se maturiza..... Dar și ființa umană își poate schimba voința doar în anii din urmă, iar dezvoltarea sa încă deficitară poate lua atunci un avânt brusc și astfel poate ajunge la un grad mai înalt de maturitate, chiar dacă a lăsat să treacă mult timp înainte fără să se gândească la sufletul său. Atunci Dumnezeu îi va acorda o viață lungă, pentru că Dumnezeu a prevăzut din veșnicie voința ființei umane și a determinat cursul vieții sale în consecință. Căci orice soartă umană este luată în considerare de iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu, dar niciodată nu depinde de bunul-plac al lui Dumnezeu..... Iar Dumnezeu nu ar priva pe nimeni de oportunitatea de a se maturiza pe Pământ, dacă ar fi dispus să se folosească de ea. Cu toate acestea, harul Său este puțin respectat și oamenii nu sunt dispuși să accepte indicațiile corespunzătoare. Și cum Dumnezeu știe din eternitate care sunt oamenii care se comportă într-un mod deosebit de respingător față de El, cum știe de asemenea când ființa umană a atins cel mai înalt grad de dezvoltare pe Pământ, durata vieții sale pământești a fost de asemenea stabilită din eternitate și aceasta este de durate foarte diferite, după cum înțelepciunea divină recunoaște că este oportună și reușită. Cu toate acestea, Dumnezeu nu va pune niciodată capăt prematur unei vieți pământești care încă promite ființei umane un grad mai înalt de maturitate, pentru că dragostea lui Dumnezeu este întotdeauna și în mod constant preocupată ca ființa umană să atingă cel mai înalt grad de maturitate posibil pe Pământ; și El nu ar refuza niciodată o oportunitate pentru ființa umană care ar duce la maturizare. Cu toate acestea, El știe din veșnicie despre fiecare frământare a voinței umane și adesea salvează sufletul de la apostazia completă, adică de la regres, care ar veni dacă nu ar pune capăt vieții pământești. De aceea, o persoană care se străduiește în mod constant va ajunge la o vârstă înaintată, așa cum, invers, o vârstă înaintată dovedește totuși o evoluție ascendentă lentă, chiar dacă acest lucru nu este evident pentru ceilalți oameni. O viață pământească lungă este întotdeauna un har, dar chiar și o viață de scurtă durată demonstrează iubirea lui Dumnezeu, care este mereu la lucru, chiar dacă ființa umană nu este întotdeauna capabilă să o recunoască....

Amin

Früher Tod.... Barmherzigkeit Gottes.... Hohes Alter....

Vom Willen Gottes hängt es ab, in welchem Reifegrad der Mensch abberufen wird aus dem Erdenleben in das geistige Reich. Dies ist auch eine scheinbare Ungerechtigkeit, die in den Menschen die Ansicht verstärken kann, daß Gott bestimmte Menschen auserwählt habe zum Selig-Werden, während andere durch Seinen Willen schmachten müssen in einem Gott-fernen Zustand. Und doch ist diese Ansicht gänzlich irrig.... Denn auch hier waltet die göttliche Liebe und Weisheit, welche allzeit um den Willen des Menschen weiß und darum das Leben dann beendet, wenn eine Höherentwicklung auf Erden in Frage gestellt ist. Im gebundenen Zustand vor der Verkörperung als Mensch gibt es nur eine immerwährende Aufwärtsentwicklung bis zu dem Reifegrad des Wesenhaften, der diese letzte Verkörperung zuläßt. Nun aber entscheidet der freie Wille des Menschen selbst, und es kann sowohl die Aufwärtsentwicklung ihren Fortgang nehmen als auch ein Stillstand oder eine Rückentwicklung eintreten, und wieder kommt es darauf an, ob der Mensch als solcher seinen anfänglichen Reifegrad schon erhöht hat und dann erst in die Gefahr gerät, daß seine Entwicklung ins Stocken kommt, oder ob er auf gleicher Stufe verharrt wie am Anfang seiner Verkörperung und dann eine Rückentwicklung zu fürchten ist. Dann ist es immer ein Werk der Barmherzigkeit Gottes, wenn der Mensch abberufen wird, wenn er auf dem Höchststand seiner Entwicklung auf Erden angelangt ist, d.h., wenn Gottes Liebe ihn davor bewahrt, noch weiter zu sinken oder ein weiteres Leben ungenützt für seine Seele zu lassen. Denn desto größer wird seine Schuld, je mehr er die Gnadenzeit seiner Verkörperung in Anspruch nimmt, ohne sie auszuwerten. Es kann ein Mensch in seiner Jugend streben zur Höhe und dann sein Streben einstellen, und seine bisherige Entwicklung nimmt keinen weiteren Fortgang, dann ruft Gott ihn ab und gibt ihm im Jenseits weitere Möglichkeiten zum Reifen.... Es kann aber auch der Mensch erst in späteren Jahren seinen Willen wandeln, und seine noch mangelhafte Entwicklung kann dann einen plötzlichen Aufschwung nehmen, und er kann also einen höheren Reifegrad erreichen, wenngleich er lange Zeit vorher vergehen ließ, ohne seiner Seele zu gedenken. Dann wird ihm von Gott ein langes Leben geschenkt, denn Gott ersah den Willen des Menschen von Ewigkeit, und Er hat entsprechend dessen Lebenslauf bestimmt. Denn jedes Menschenschicksal ist von der Liebe und Weisheit Gottes erwogen, niemals aber von der Willkür Gottes abhängig.... Und keinem Menschen würde Gott die Gelegenheit zum Reifen auf Erden entziehen, so dieser bereit wäre, sie auszunützen. Doch Seiner Gnade wird nur wenig geachtet, und die Menschen sind nicht willens, entsprechende Hinweise anzunehmen. Und da Gott seit Ewigkeit weiß, welche Menschen sich ganz besonders ablehnend gegen Ihn verhalten, da Er auch weiß, wann der Mensch den höchsten Entwicklungsgrad auf Erden erreicht hat, ist auch die Dauer seines Erdenlebens seit Ewigkeit bestimmt und diese ganz verschieden lang, wie es die göttliche Weisheit als zweckvoll und erfolgreich erkennt. Doch niemals wird Gott ein Erdenleben vorzeitig beenden, das dem Menschen noch eine höhere Reife verspricht, denn Gottes Liebe ist stets und ständig besorgt darum, daß der Mensch auf Erden die höchstmöglichste Reife erzielt; und nimmermehr würde Er dem Menschen eine Möglichkeit vorenthalten, die ein Ausreifen zur Folge hätte. Doch Er weiß von Ewigkeit um jede Regung des menschlichen Willens, und Er bewahrt die Seele oft von gänzlichem Abfall, d.h. von einer Rückentwicklung, die kommen würde, wenn Er das Erdenleben nicht beendet. Darum wird der ständig Strebende ein hohes Alter erreichen, wie umgekehrt ein hohes Alter immer noch eine langsame Aufwärtsentwicklung beweiset, auch wenn dies der Mitwelt nicht ersichtlich ist. Immer ist ein langes Erdenleben eine Gnade, doch auch ein Leben von kurzer Dauer beweiset die Liebe Gottes, die stets am Werk ist, auch wenn der Mensch sie nicht immer zu erkennen vermag....

Amen