• Înapoi

Suflete sărace.... Pocăință.... Ajutorul iubitor....

Când voi, oamenii, veți părăsi viața pământească și veți intra în împărăția spirituală, timpul în care ați pășit pe Pământ vă va părea doar o clipă, de îndată ce vă va fi dat să vă amintiți de timpul infinit de lung de dinaintea întrupării voastre ca ființă umană. Și atunci veți recunoaște și voi marele har care a reprezentat pentru sufletul vostru ultima etapă a dezvoltării voastre, și binecuvântat este cel care s-a folosit de el și care a obținut prin el intrarea în împărăția luminii, care nu trebuie să-și reproșeze că a lăsat să treacă pe lângă el binecuvântările vieții pământești nefolosite. Căci remușcările în lumea de dincolo sunt de două ori mai chinuitoare, deoarece sufletul își dă seama că nu mai poate compensa nimic din ceea ce a ratat sau a neglijat pe Pământ, atunci când realizează ce chinuri inimaginabile a cuprins cursul pământesc nesfârșit de lung și cât de ușoară a fost, în comparație, scurta viață de om, pe care nu a prețuit-o pe măsură..... Remușcările sufletului pentru o viață pământească trăită greșit sunt atât de chinuitoare și apăsătoare, încât deja ispășește o pedeapsă de nedescris și își agravează starea de agonie; totuși, viața pământească, cu numeroasele ei ocazii de a se maturiza, a luat sfârșit, iar sufletul trebuie să accepte consecințele conform modului său de viață pământesc. El trebuie acum să-și continue cursul de dezvoltare în lumea de dincolo, dar cu dificultăți mult mai mari decât pe Pământ, de îndată ce intrarea sa în împărăția luminii îi este încă refuzată. Voi, oamenii, nu știți cât de sărac este un astfel de suflet care încă locuiește în întuneric și de ce iubire milostivă are nevoie pentru ca ajutorul să-i fie adus. Și voi toți ar trebui să aveți milă de astfel de suflete, ar trebui să le oferiți iubire, altfel ele nu pot fi răscumpărate veșnic pentru că sunt prea slabe pe cont propriu, pentru că numai iubirea le dă putere, iar sufletele speră și cer această iubire de la oameni. Pentru că spiritele pline de lumină pot ajuta aceste suflete doar atunci când acestea se declară dispuse să ajute alte suflete. Dar pentru ca această voință de a ajuta să se nască în ele însele, voința lor trebuie să fie întărită, iar acest lucru se realizează doar prin forța care le este furnizată prin iubirea oamenilor de pe Pământ. Sufletele nerăscumpărate, adică cele care nu au folosit cum se cuvine viața pământească sau care au trăit în întregime fără eforturi spirituale pe Pământ, au cea mai mare nevoie, deoarece sunt complet neputincioase și au o voință complet slăbită. A ajuta aceste suflete este una dintre cele mai mari opere de iubire pe care o ființă umană le poate face. El ar trebui să se roage în mod constant pentru astfel de suflete, să le reproșeze în gândurile sale că trebuie să activeze cu iubire și în lumea de dincolo, să le propovăduiască mereu iubirea, să le vorbească în gândurile sale și să le dea putere prin iubirea sa, care este resimțită în mod benefic de către suflet, deoarece îi ușurează starea de suferință. Iar sufletele vor mulțumi veșnic oamenilor care le răscumpără din starea lor agonizantă prin ajutorul lor plin de iubire. De îndată ce vor putea participa ei înșiși la lucrarea de răscumpărare, de îndată ce vor putea reduce suferința altor suflete prin furnizarea de cunoștințe spirituale pe care, totuși, trebuie mai întâi să le dobândească ei înșiși. Cea mai mare adversitate a lor este remediată prin voința lor de a ajuta, iar remușcările lor se diminuează în aceeași măsură în care crește voința lor de a ajuta. Pentru că acum își dau seama că este nevoie de ea în împărăția spirituală, iar râvna lor le face să uite de propria suferință..... Ele se străduiesc să adune bunuri spirituale pentru a le putea distribui din nou; ele și-au creat o nouă sferă de activitate și caută acum să compenseze ceea ce nu au reușit să facă pe Pământ.... Să dăruiască iubire.... Și acum ele își continuă cursul de dezvoltare în împărăția spirituală datorită ajutorului pe care l-au primit de la amintirea plină de iubire a oamenilor de pe Pământ, cărora le sunt veșnic recunoscătoare....

Amin

Poor Souls.... Arrependimento.... Loving Help....

Quando vocês, humanos, tiverem deixado a vida terrena e entrado no reino espiritual, o tempo da vossa vida na Terra só vos parecerá um momento em que vos será dado o recolhimento do tempo infinitamente longo antes da vossa encarnação como seres humanos. E então reconhecereis também a grande graça que foi a última etapa do vosso desenvolvimento para a vossa alma, e bendito é aquele que se serviu dela e por ela entrou no reino da luz, que não precisa de se censurar por ter deixado passar as bênçãos da vida terrena sem uso. Pois o remorso no além é duplamente agonizante, pois a alma percebe que não pode mais compensar nada que perdeu ou negligenciou na Terra, quando percebe o inimaginável tormento que atormenta o caminho terrestre infinitamente longo que abrange e quão fácil, em comparação, a vida curta como ser humano era o que não valorizava em conformidade.... O remorso da alma por uma vida terrena mal vivida é tão agonizante e opressivo que já expia por ela de forma indescritível e agrava a sua situação agonizante; no entanto, a vida terrena com as suas muitas oportunidades para amadurecer já terminou e a alma tem de aceitar as consequências de acordo com o seu modo de vida terreno. Agora ela tem que continuar seu curso de desenvolvimento no além, mas com dificuldades muito maiores do que na Terra, assim que sua entrada no reino da luz ainda lhe for negada. Vocês humanos não sabem como é pobre tal alma que ainda habita na escuridão e de que amor misericordioso precisa para que a ajuda seja levada até ela. E todos vós deveis ter piedade de tais almas, deveis dar-lhes amor, senão não poderão ser redimidos eternamente, porque são demasiado fracos por si mesmos, porque só o amor lhes dá força e as almas esperam e pedem esse amor às pessoas. Pois o espiritual luminoso só pode ajudar essas almas quando elas se declaram dispostas a ajudar outras almas. Mas para que essa vontade de ajudar surja em si mesma, a sua vontade tem de ser fortalecida, e isso só se consegue com a força que lhes é fornecida através do amor das pessoas na Terra. Almas desprezadas, isto é, aquelas que não fizeram uso adequado da vida terrena ou viveram inteiramente sem esforço espiritual na Terra, estão em maior necessidade porque são completamente impotentes e têm uma vontade completamente enfraquecida. Ajudar estas almas é uma das maiores obras de amor que um ser humano pode realizar. Deve rezar constantemente por tais almas, deve repreendê-las em seus pensamentos para que também elas tenham de ser amorosamente ativas no além, deve pregar-lhes amor uma e outra vez, deve falar-lhes em seus pensamentos e dar-lhes força através de seu amor, que é sentido beneficamente pela alma, porque alivia seu estado de sofrimento. E as almas agradecerão eternamente às pessoas que as resgatarem do seu estado agonizante através da sua ajuda amorosa. Assim que eles próprios podem participar na obra da redenção, assim que podem reduzir o sofrimento de outras almas através do fornecimento de conhecimentos espirituais que, no entanto, primeiro têm de adquirir. A sua maior adversidade é remediada através da sua vontade de ajudar, e o seu remorso diminui na mesma medida em que a sua vontade de ajudar aumenta. Por agora ela percebe que é necessária no reino espiritual, e a sua ânsia fá-la esquecer o seu próprio sofrimento..... Ela se esforça para reunir bens espirituais a fim de poder distribuí-los novamente; ela criou uma nova esfera de atividade para si mesma e agora procura compensar o que ela não conseguiu fazer na Terra.... Para dar amor.... E agora continua seu curso de desenvolvimento no reino espiritual graças à ajuda trazida pela lembrança amorosa das pessoas na Terra, pela qual são eternamente gratos...._>Amém