• Înapoi

Suflete sărace.... Pocăință.... Ajutorul iubitor....

Când voi, oamenii, veți părăsi viața pământească și veți intra în împărăția spirituală, timpul în care ați pășit pe Pământ vă va părea doar o clipă, de îndată ce vă va fi dat să vă amintiți de timpul infinit de lung de dinaintea întrupării voastre ca ființă umană. Și atunci veți recunoaște și voi marele har care a reprezentat pentru sufletul vostru ultima etapă a dezvoltării voastre, și binecuvântat este cel care s-a folosit de el și care a obținut prin el intrarea în împărăția luminii, care nu trebuie să-și reproșeze că a lăsat să treacă pe lângă el binecuvântările vieții pământești nefolosite. Căci remușcările în lumea de dincolo sunt de două ori mai chinuitoare, deoarece sufletul își dă seama că nu mai poate compensa nimic din ceea ce a ratat sau a neglijat pe Pământ, atunci când realizează ce chinuri inimaginabile a cuprins cursul pământesc nesfârșit de lung și cât de ușoară a fost, în comparație, scurta viață de om, pe care nu a prețuit-o pe măsură..... Remușcările sufletului pentru o viață pământească trăită greșit sunt atât de chinuitoare și apăsătoare, încât deja ispășește o pedeapsă de nedescris și își agravează starea de agonie; totuși, viața pământească, cu numeroasele ei ocazii de a se maturiza, a luat sfârșit, iar sufletul trebuie să accepte consecințele conform modului său de viață pământesc. El trebuie acum să-și continue cursul de dezvoltare în lumea de dincolo, dar cu dificultăți mult mai mari decât pe Pământ, de îndată ce intrarea sa în împărăția luminii îi este încă refuzată. Voi, oamenii, nu știți cât de sărac este un astfel de suflet care încă locuiește în întuneric și de ce iubire milostivă are nevoie pentru ca ajutorul să-i fie adus. Și voi toți ar trebui să aveți milă de astfel de suflete, ar trebui să le oferiți iubire, altfel ele nu pot fi răscumpărate veșnic pentru că sunt prea slabe pe cont propriu, pentru că numai iubirea le dă putere, iar sufletele speră și cer această iubire de la oameni. Pentru că spiritele pline de lumină pot ajuta aceste suflete doar atunci când acestea se declară dispuse să ajute alte suflete. Dar pentru ca această voință de a ajuta să se nască în ele însele, voința lor trebuie să fie întărită, iar acest lucru se realizează doar prin forța care le este furnizată prin iubirea oamenilor de pe Pământ. Sufletele nerăscumpărate, adică cele care nu au folosit cum se cuvine viața pământească sau care au trăit în întregime fără eforturi spirituale pe Pământ, au cea mai mare nevoie, deoarece sunt complet neputincioase și au o voință complet slăbită. A ajuta aceste suflete este una dintre cele mai mari opere de iubire pe care o ființă umană le poate face. El ar trebui să se roage în mod constant pentru astfel de suflete, să le reproșeze în gândurile sale că trebuie să activeze cu iubire și în lumea de dincolo, să le propovăduiască mereu iubirea, să le vorbească în gândurile sale și să le dea putere prin iubirea sa, care este resimțită în mod benefic de către suflet, deoarece îi ușurează starea de suferință. Iar sufletele vor mulțumi veșnic oamenilor care le răscumpără din starea lor agonizantă prin ajutorul lor plin de iubire. De îndată ce vor putea participa ei înșiși la lucrarea de răscumpărare, de îndată ce vor putea reduce suferința altor suflete prin furnizarea de cunoștințe spirituale pe care, totuși, trebuie mai întâi să le dobândească ei înșiși. Cea mai mare adversitate a lor este remediată prin voința lor de a ajuta, iar remușcările lor se diminuează în aceeași măsură în care crește voința lor de a ajuta. Pentru că acum își dau seama că este nevoie de ea în împărăția spirituală, iar râvna lor le face să uite de propria suferință..... Ele se străduiesc să adune bunuri spirituale pentru a le putea distribui din nou; ele și-au creat o nouă sferă de activitate și caută acum să compenseze ceea ce nu au reușit să facă pe Pământ.... Să dăruiască iubire.... Și acum ele își continuă cursul de dezvoltare în împărăția spirituală datorită ajutorului pe care l-au primit de la amintirea plină de iubire a oamenilor de pe Pământ, cărora le sunt veșnic recunoscătoare....

Amin

Pauvres âmes – le repentir – l'aide affectueuse

Lorsque vous les hommes vous aurez parcouru la vie terrestre et serez entrés dans le Royaume spirituel, le temps de votre marche sur la Terre vous semblera seulement comme un instant, dès qu’il vous sera donné la réminiscence sur le temps infiniment long qui a précédé votre incorporation en tant qu’homme. Et alors vous reconnaitrez aussi la grande Grâce qui a permis le dernier stade de développement de votre âme et vous vous réjouirez de l’avoir bien utilisé car il lui a procuré l'entrée dans le Royaume de la Lumière, et elle ne pourra se faire aucun reproche d'avoir laissé passer inutilement les Grâces de la vie terrestre, parce que le repentir dans l'au-delà est doublement atroce, car l'âme reconnaît qu'elle ne peut plus rien réparer de ses erreurs ou de ce qu’elle a manqué de faire, et elle reconnaît quels tourments inimaginables elle a dû subir durant l’infiniment long parcours terrestre et combien par contre la brève vie en tant qu’homme était facile, mais elle n'a pas été évaluée correctement. Le repentir sur une vie terrestre vécue de façon erronée est si atroce et accablant pour l'âme, que déjà avec cela elle expie indiciblement et aggrave son état atroce ; mais la vie terrestre avec ses nombreuses possibilités pour mûrir est maintenant finie et l'âme doit prendre sur elle les conséquences de sa vie terrestre. Maintenant dans l'au-delà elle doit continuer son parcours de développement, mais avec des difficultés beaucoup plus grandes que sur la Terre, tant qu’elle est encore exclue du Royaume de la Lumière. Vous les hommes vous ne savez pas combien est pauvre une telle âme qui demeure encore dans les ténèbres et de quel amour miséricordieux elle a besoin s'il doit lui être apporté de l'aide. Et vous tous devez vous attendrir pour de telles âmes, vous devez leur donner de l’amour, autrement elles ne pourront pas être libérées dans l’éternité, parce que toutes seules elles sont trop faibles, parce qu'uniquement l'amour leur donne la Force et les âmes espèrent et demandent cet amour des hommes. Parce que les êtres spirituels de Lumière peuvent assister ces âmes seulement lorsqu’elles se déclarent prêtes à aider d’autres âmes. Mais pour faire se lever en elles cette volonté d'aider leur volonté doit être fortifiée et seulement la Force qui leur est apportée par l'amour des hommes sur la Terre le permet. Les âmes non rachetées, c'est-à-dire celles qui n'ont pas bien utilisé leur vie terrestre ou bien qui ont vécu sur la Terre totalement sans tendance spirituelle, sont dans la plus grande misère parce qu'elles sont totalement sans force et ont une volonté complètement affaiblie. Assister ces âmes est une des plus grandes œuvres d'amour que l'homme puisse accomplir. Il doit continuellement prier pour de telles âmes, il doit leur tenir devant les yeux des pensées comme quoi elles doivent s’activer affectueusement dans l'au-delà, il doit toujours et toujours de nouveau leur prêcher l'amour, il doit parler avec elles en pensées et leur tourner la Force à travers son amour qui est perçu avec bienveillance par l'âme, parce qu'il adoucit son état de souffrance. Et les âmes remercient l'homme éternellement de les avoir libérées de leur état atroce à travers une aide affectueuse ; et dès qu'elles-mêmes peuvent participer à l'Œuvre de Libération, elles peuvent diminuer la souffrance d’autres âmes à travers l'apport de savoir spirituel qu’elles doivent d'abord conquérir. Grâce à leur volonté d'aider leur très grande misère est suspendue et leur repentir diminue dans la même mesure qu’augmente leur volonté d'aider. Parce que maintenant l'âme reconnaît qu'on a besoin d'elle dans le Royaume spirituel et sa ferveur lui fait oublier sa souffrance. Elle cherche à ramasser des biens spirituels pour pouvoir de nouveau les prodiguer ; elle s’est créé un nouveau champ d'action et maintenant elle cherche aussi à récupérer ce qu’elle a manqué de faire sur la Terre, de donner l’amour. Et maintenant elle continue son parcours de développement dans le Royaume spirituel grâce à l'aide qui lui a été apporté par le cher souvenir des hommes sur la Terre pour laquelle elle sera éternellement reconnaissante.

Amen