• Înapoi

Suflete sărace.... Pocăință.... Ajutorul iubitor....

Când voi, oamenii, veți părăsi viața pământească și veți intra în împărăția spirituală, timpul în care ați pășit pe Pământ vă va părea doar o clipă, de îndată ce vă va fi dat să vă amintiți de timpul infinit de lung de dinaintea întrupării voastre ca ființă umană. Și atunci veți recunoaște și voi marele har care a reprezentat pentru sufletul vostru ultima etapă a dezvoltării voastre, și binecuvântat este cel care s-a folosit de el și care a obținut prin el intrarea în împărăția luminii, care nu trebuie să-și reproșeze că a lăsat să treacă pe lângă el binecuvântările vieții pământești nefolosite. Căci remușcările în lumea de dincolo sunt de două ori mai chinuitoare, deoarece sufletul își dă seama că nu mai poate compensa nimic din ceea ce a ratat sau a neglijat pe Pământ, atunci când realizează ce chinuri inimaginabile a cuprins cursul pământesc nesfârșit de lung și cât de ușoară a fost, în comparație, scurta viață de om, pe care nu a prețuit-o pe măsură..... Remușcările sufletului pentru o viață pământească trăită greșit sunt atât de chinuitoare și apăsătoare, încât deja ispășește o pedeapsă de nedescris și își agravează starea de agonie; totuși, viața pământească, cu numeroasele ei ocazii de a se maturiza, a luat sfârșit, iar sufletul trebuie să accepte consecințele conform modului său de viață pământesc. El trebuie acum să-și continue cursul de dezvoltare în lumea de dincolo, dar cu dificultăți mult mai mari decât pe Pământ, de îndată ce intrarea sa în împărăția luminii îi este încă refuzată. Voi, oamenii, nu știți cât de sărac este un astfel de suflet care încă locuiește în întuneric și de ce iubire milostivă are nevoie pentru ca ajutorul să-i fie adus. Și voi toți ar trebui să aveți milă de astfel de suflete, ar trebui să le oferiți iubire, altfel ele nu pot fi răscumpărate veșnic pentru că sunt prea slabe pe cont propriu, pentru că numai iubirea le dă putere, iar sufletele speră și cer această iubire de la oameni. Pentru că spiritele pline de lumină pot ajuta aceste suflete doar atunci când acestea se declară dispuse să ajute alte suflete. Dar pentru ca această voință de a ajuta să se nască în ele însele, voința lor trebuie să fie întărită, iar acest lucru se realizează doar prin forța care le este furnizată prin iubirea oamenilor de pe Pământ. Sufletele nerăscumpărate, adică cele care nu au folosit cum se cuvine viața pământească sau care au trăit în întregime fără eforturi spirituale pe Pământ, au cea mai mare nevoie, deoarece sunt complet neputincioase și au o voință complet slăbită. A ajuta aceste suflete este una dintre cele mai mari opere de iubire pe care o ființă umană le poate face. El ar trebui să se roage în mod constant pentru astfel de suflete, să le reproșeze în gândurile sale că trebuie să activeze cu iubire și în lumea de dincolo, să le propovăduiască mereu iubirea, să le vorbească în gândurile sale și să le dea putere prin iubirea sa, care este resimțită în mod benefic de către suflet, deoarece îi ușurează starea de suferință. Iar sufletele vor mulțumi veșnic oamenilor care le răscumpără din starea lor agonizantă prin ajutorul lor plin de iubire. De îndată ce vor putea participa ei înșiși la lucrarea de răscumpărare, de îndată ce vor putea reduce suferința altor suflete prin furnizarea de cunoștințe spirituale pe care, totuși, trebuie mai întâi să le dobândească ei înșiși. Cea mai mare adversitate a lor este remediată prin voința lor de a ajuta, iar remușcările lor se diminuează în aceeași măsură în care crește voința lor de a ajuta. Pentru că acum își dau seama că este nevoie de ea în împărăția spirituală, iar râvna lor le face să uite de propria suferință..... Ele se străduiesc să adune bunuri spirituale pentru a le putea distribui din nou; ele și-au creat o nouă sferă de activitate și caută acum să compenseze ceea ce nu au reușit să facă pe Pământ.... Să dăruiască iubire.... Și acum ele își continuă cursul de dezvoltare în împărăția spirituală datorită ajutorului pe care l-au primit de la amintirea plină de iubire a oamenilor de pe Pământ, cărora le sunt veșnic recunoscătoare....

Amin

DUŠE U NEVOLJI.... KAJANJE.... BLAGONAKLONA POMOĆ

Kada prođete kroz ovaj zemaljski život i uđete u duhovno carstvo, i kada vam bude vraćeno sjećanje na dug put prije vašeg utjelovljenja kao čovjek, onda će vam vrijeme koje ste proveli na Zemlji izgledati poput trenutka. Uvidjet ćete kolika je privilegija za vašu dušu bila ova zadnja faza vašeg razvoja. Sretan je onaj koji ju je dobro iskoristio, koji je poradi toga primio blagoslove pri ulasku u duhovno carstvo. Jer takva duša nema grižnju savjesti zbog toga što nije na najbolji način iskoristila svoj zemaljski život. Grižnja savjesti je u unostranom stoga puno veća pošto duša shvaća da ne može nadoknaditi ono što je propustila i zanemarila na Zemlji, kada duša shvati koliku joj je nezamislivu patnju donio neiskorišteni zemaljski život, i kako je lagan bio kratak ljudski život, kojeg nije vrednovala na pravi način.

Žaljenja za neiskorištenim zemaljskim životom su takva agonija za dušu da ona vrši pokoru i pogoršava svoje stanje agonije. Život na Zemlji sa njegovim mnogim mogućnostima je sada gotov i duša mora snositi posljedice. Oni koji su spriječeni tako da ne uđu u carstvo svjetla moraju nastaviti svoj razvoj u onostranom sa puno više poteškoća nego na Zemlji.

Vi ne znate kako je takvim dušama u mraku teško, i koliko milostive ljubavi im je potrebno da bi primili pomoć. Vi bi trebali imati sažaljenje prema njima, i pružiti im vašu ljubav, ili oni ne mogu biti iskupljeni zbog svoje slabosti. Samo im ljubav može dati snagu. Te duše se nadaju i mole da će im ljudi ukazati takvu ljubav.

Svjetlosni duhovi mogu pomoći takvim dušama kada su one zauzvrat voljne pomoći drugim dušama. Ali za taj zadatak njihova vlastita volja mora biti osnažena a to se može dogoditi jedino kroz ljubav ljudi na Zemlji. Izgubljene duše koje nisu ispravno iskoristile svoj zemaljski život, ili su živjele bez ikakvog duhovnog nastojanja su u velikoj potrebi, pošto su bez snage i imaju slabu volju.

Pomoći tim dušama u njihovoj velikoj potrebi je jedan od najvećih zadataka ljubavi kojeg vi kao ljudska bića možete izvršiti. Vi bi trebali neprestano moliti za te duše. Recite im kroz vaše misli da budu aktivni u ljubavi. Također i u onostranom bi im vi opet i iznova trebali propovijedati ljubav. Morate im govoriti kroz vaše misli i poslati im snagu kroz ljubav, koju oni osjećaju kao blagoslov, i na taj način olakša(va)ti njihovu patnju. Oni će vam zauvijek biti zahvalni kada ih podignete iz njihovih patnji vašom blagonaklonom pomoći.

Čim budu mogli sudjelovati u djelu iskupljenja i dati olakšanje drugim dušama donoseći im duhovno znanje, njihova vlastita velika nevolja će nestati. Ali oni to moraju zaraditi kroz njihovu volju da pomažu drugima. Njihovo žaljene nestaje u istoj mjeri kako se povećava njihova želja za pomaganjem.

Oni shvaćaju da su potrebni u duhovnom carstvu i njihov im entuzijazam omogućava da zaborave svoju vlastitu bijedu. Sada će njihovo nastojanje biti sakupiti duhovna blaga sa ciljem da bi ih podijelili sa drugima. Duša, pružajući ljubav, koju je zanemarila na Zemlji, stvara za seba obnavljajuću aktivnost. Ona onda može nastaviti sa svojim razvojem u duhovnom carstvu, zahvaljujući pomoći koja joj je bila dostavljena kroz ljubav ljudi na Zemlji, za što će biti zauvijek zahvalna.

AMEN