• Înapoi

Suflete sărace.... Pocăință.... Ajutorul iubitor....

Când voi, oamenii, veți părăsi viața pământească și veți intra în împărăția spirituală, timpul în care ați pășit pe Pământ vă va părea doar o clipă, de îndată ce vă va fi dat să vă amintiți de timpul infinit de lung de dinaintea întrupării voastre ca ființă umană. Și atunci veți recunoaște și voi marele har care a reprezentat pentru sufletul vostru ultima etapă a dezvoltării voastre, și binecuvântat este cel care s-a folosit de el și care a obținut prin el intrarea în împărăția luminii, care nu trebuie să-și reproșeze că a lăsat să treacă pe lângă el binecuvântările vieții pământești nefolosite. Căci remușcările în lumea de dincolo sunt de două ori mai chinuitoare, deoarece sufletul își dă seama că nu mai poate compensa nimic din ceea ce a ratat sau a neglijat pe Pământ, atunci când realizează ce chinuri inimaginabile a cuprins cursul pământesc nesfârșit de lung și cât de ușoară a fost, în comparație, scurta viață de om, pe care nu a prețuit-o pe măsură..... Remușcările sufletului pentru o viață pământească trăită greșit sunt atât de chinuitoare și apăsătoare, încât deja ispășește o pedeapsă de nedescris și își agravează starea de agonie; totuși, viața pământească, cu numeroasele ei ocazii de a se maturiza, a luat sfârșit, iar sufletul trebuie să accepte consecințele conform modului său de viață pământesc. El trebuie acum să-și continue cursul de dezvoltare în lumea de dincolo, dar cu dificultăți mult mai mari decât pe Pământ, de îndată ce intrarea sa în împărăția luminii îi este încă refuzată. Voi, oamenii, nu știți cât de sărac este un astfel de suflet care încă locuiește în întuneric și de ce iubire milostivă are nevoie pentru ca ajutorul să-i fie adus. Și voi toți ar trebui să aveți milă de astfel de suflete, ar trebui să le oferiți iubire, altfel ele nu pot fi răscumpărate veșnic pentru că sunt prea slabe pe cont propriu, pentru că numai iubirea le dă putere, iar sufletele speră și cer această iubire de la oameni. Pentru că spiritele pline de lumină pot ajuta aceste suflete doar atunci când acestea se declară dispuse să ajute alte suflete. Dar pentru ca această voință de a ajuta să se nască în ele însele, voința lor trebuie să fie întărită, iar acest lucru se realizează doar prin forța care le este furnizată prin iubirea oamenilor de pe Pământ. Sufletele nerăscumpărate, adică cele care nu au folosit cum se cuvine viața pământească sau care au trăit în întregime fără eforturi spirituale pe Pământ, au cea mai mare nevoie, deoarece sunt complet neputincioase și au o voință complet slăbită. A ajuta aceste suflete este una dintre cele mai mari opere de iubire pe care o ființă umană le poate face. El ar trebui să se roage în mod constant pentru astfel de suflete, să le reproșeze în gândurile sale că trebuie să activeze cu iubire și în lumea de dincolo, să le propovăduiască mereu iubirea, să le vorbească în gândurile sale și să le dea putere prin iubirea sa, care este resimțită în mod benefic de către suflet, deoarece îi ușurează starea de suferință. Iar sufletele vor mulțumi veșnic oamenilor care le răscumpără din starea lor agonizantă prin ajutorul lor plin de iubire. De îndată ce vor putea participa ei înșiși la lucrarea de răscumpărare, de îndată ce vor putea reduce suferința altor suflete prin furnizarea de cunoștințe spirituale pe care, totuși, trebuie mai întâi să le dobândească ei înșiși. Cea mai mare adversitate a lor este remediată prin voința lor de a ajuta, iar remușcările lor se diminuează în aceeași măsură în care crește voința lor de a ajuta. Pentru că acum își dau seama că este nevoie de ea în împărăția spirituală, iar râvna lor le face să uite de propria suferință..... Ele se străduiesc să adune bunuri spirituale pentru a le putea distribui din nou; ele și-au creat o nouă sferă de activitate și caută acum să compenseze ceea ce nu au reușit să facă pe Pământ.... Să dăruiască iubire.... Și acum ele își continuă cursul de dezvoltare în împărăția spirituală datorită ajutorului pe care l-au primit de la amintirea plină de iubire a oamenilor de pe Pământ, cărora le sunt veșnic recunoscătoare....

Amin

Needy souls.... Remorse.... Loving help....

When you humans have concluded your earthly life and entered the spiritual realm, the time of your earthly life will appear like a mere moment as soon as the memory of the infinitely long time before your embodiment as a human being is returned to you. And then you will also understand that the last stage of your soul’s development has been an great mercy, and anyone who has used it and achieved admission into the spiritual realm, anyone who need not reproach himself for having allowed the graces of earthly life pass him by, is blessed. The remorse in the beyond is all the more painful when the soul realises that it is no longer able to put right what it had avoided or neglected on earth, when the soul becomes aware of the inconceivable suffering of the infinitely long earthly path and how easy the short life as a human being had been in comparison, which it did not value correctly.... The soul’s regret of a wrongly lived earthly life is so agonising and depressing that this in itself causes the soul to do penance and worsens its painful situation; yet physical life with its many opportunities to mature is over now and the soul has to accept the consequences of its earthly way of life. It has to continue its process of development in the beyond but with far more difficulties than on earth as long as it is not allowed to enter the realm of light.

You humans do not know the distress of such a soul in darkness and the merciful love it requires to receive help. You all should have compassion on such souls, you should think of them with love or they can never be redeemed because they are too weak without help, because only love will give them strength and the souls hope and ask for this love from people.... since the spirits of light can only help these souls when they are willing to help other souls. But in order to awaken this willingness to help their will has to be strengthened, and only the strength given to them by people’s love on earth can achieve that. Lost souls, i.e. those who have not used their earthly life correctly or who lived entirely without spiritual aspiration on earth are in greatest need because they have no strength whatsoever and entirely depleted willpower. To help these souls is one of the greatest works of love which the human being can perform. He should constantly pray for such souls, he should mentally inform them that they ought to act with kindness even in the beyond, time and again he should urge them to love, he should mentally communicate with them and with his love give them strength, which is comforting to the soul as it alleviates its state of suffering. And the souls will be eternally grateful to people whose loving help will release them from their agonising situation as soon as they can take part in the redemption work themselves, as soon as they can reduce the suffering of other souls by bringing them spiritual knowledge which, however, they first have to acquire themselves.

Due to their will to help their greatest need is remedied and their remorse will lessen at the same rate as their willingness to help grows. For then the soul understands that it is needed in the spiritual realm and in its enthusiasm forgets its own suffering.... It strives to gather spiritual values in order to share them again; it has created for itself a new sphere of activity and tries to make up for what it had neglected to do on earth.... to give love.... And now it can continue its process of development in the spiritual realm, thanks to the help of people’s loving thoughts on earth for which it will be eternally grateful....

Amen