• Înapoi

Trupul și sufletul lui Iisus Hristos au fost îndreptate spre Dumnezeu....

Trupul lui Iisus Hristos nu se mai opunea sufletului Său; el nu mai cerea pentru sine decât ceea ce dorea sufletul, care se unise complet cu spiritul în el.... Aceasta a fost starea omului Iisus când și-a încheiat lucrarea.... Era starea de devotament total față de Dumnezeu și de renunțare completă la ceea ce aparținea lumii.... Trupul Său era complet independent de Pământ și de legile sale, deoarece era complet spiritualizat, adică substanțele spirituale care formau trupul Său omenesc se contopiseră cu cele ale sufletului și, ca să zicem așa, se subordonaseră complet voinței spiritului, care era în cel mai strâns contact cu Tatăl-Spirit, și astfel trupul pământesc cu sufletul devenise și el simultan una cu divinitatea eternă.... Această fuziune a fost atât de extrem de semnificativă, a avut o amploare pe care spiritualul nu o poate înțelege decât după ce și-a găsit propria unire cu Dumnezeu. A fost un act de cea mai mare cucerire de sine, de cea mai profundă iubire și de cel mai neînfrânat devotament față de Dumnezeu..... A atras simultan învelișul exterior al sufletului omului Iisus – trupul - în domeniul emanației de iubire de la Dumnezeu, și i-a inundat sufletul și trupul cu spiritul de iubire al lui Dumnezeu, cu puterea și lumina Sa.... Omul Iisus era plin de putere și de lumină.... Era puternic și înțelept, și orice creatură Îl asculta, întreaga creație Îl asculta, pentru că Dumnezeu Însuși era în El în toată plinătatea, pentru că nu i se mai opunea în niciun fel, nici sufletul, nici trupul, iar acest devotament nemărginit a dus și la activitatea nemărginită a lui Dumnezeu.... Dumnezeu Însuși era Cel care se exprima acum în tot ceea ce făcea și spunea Iisus. Iubirea lui Dumnezeu cuprinde tot ceea ce i se dăruiește, ea pătrunde în orice creație atâta timp cât substanța spirituală din ea nu se împotrivește iubirii divine.... Acolo unde această împotrivire este înlăturată nu poate exista decât iubirea lui Dumnezeu, astfel.... întrucât Dumnezeu este iubire.... numai Dumnezeu poate fi acolo unde nu i se opune nicio rezistență.... Tot ceea ce provine de la El este divin atâta timp cât este fără rezistență. Numai rezistența transformă ceea ce este creat de Dumnezeu în ceva care se distanțează de El până când renunță de bunăvoie la rezistență.... Omul Iisus era complet devotat lui Dumnezeu și deci nu mai era ceva în afara lui Dumnezeu, ci fuzionat cu El, deci una cu Dumnezeu.... și astfel complet transfigurat, deoarece unirea cu Dumnezeu este o stare plină de lumină.... Iar când Iisus Hristos a plecat din lume, El și-a dus trupul în veșnicie în același timp cu sufletul, căci nu mai rămăsese nimic în El care să aibă nevoie de o dezvoltare mai înaltă, trupul și sufletul erau perfecte; fiecare substanță spirituală era atât de îndreptată spre Dumnezeu, încât era pătrunsă de lumina și de iubirea lui Dumnezeu, încât era asemenea lui Dumnezeu, pentru că se contopise complet cu eternitatea dumnezeiască....

Amin

O corpo e a alma de Jesus Cristo se voltaram para Deus....

O corpo de Jesus Cristo já não se opunha à Sua alma; nada mais exigia para si mesmo do que aquilo que a alma desejava, que nela se tinha unido completamente ao espírito.... Este era o estado do homem Jesus quando Ele tinha completado a sua obra.... Era o estado de completa devoção a Deus e completa renúncia ao que pertencia ao mundo.... O seu corpo era completamente independente da Terra e das suas leis, pois estava completamente espiritualizado, ou seja, as substâncias espirituais que formavam o seu corpo humano fundiram-se com as da alma e, por assim dizer, subordinaram-se completamente à vontade do espírito, que estava em contacto mais próximo com o Pai-Espírito, e assim o corpo terreno com a alma também se tinha tornado simultaneamente um com a Deidade eterna.... Esta fusão foi tão significativa, que o espiritual não é capaz de entender até encontrar a sua própria união com Deus. Foi um ato de maior autoconquista, de amor mais profundo e de devoção mais irrestrita a Deus..... Ao mesmo tempo atraiu a alma do homem a concha exterior de Jesus, o corpo, para o reino da emanação do amor de Deus, e inundou Sua alma e corpo com o espírito de amor de Deus, com Sua força e Sua luz.... O homem que Jesus estava cheio de poder e luz.... Ele era poderoso e sábio, e toda a criatura O obedecia, toda a criação O obedecia, pois o próprio Deus estava Nele em toda a plenitude, porque Ele já não se opunha de forma alguma, nem pela alma nem pelo corpo, e esta devoção sem limites também resultou na actividade sem limites de Deus.... Foi o próprio Deus que agora se expressou em tudo o que Jesus fez e disse. O amor de Deus abrange tudo o que se dá a Ele, ele permeia toda a criação, desde que as substâncias espirituais nela contidas não resistam ao amor divino.... Onde essa resistência é removida só pode haver o amor de Deus, portanto.... já que Deus é amor.... só Deus pode estar onde nenhuma resistência se opõe a Ele.... Tudo d'Ele é divino, desde que seja sem resistência. Só a resistência transforma aquilo que é criado por Deus em algo que se afasta d'Ele até desistir da resistência por sua própria vontade.... O homem Jesus era completamente dedicado a Deus e, portanto, não mais algo fora de Deus, mas fundiu-se com Ele, portanto um com Deus.... e, portanto, completamente transfigurado porque a união com Deus é um estado cheio de luz.... E quando Jesus Cristo partiu do mundo Ele levou o Seu corpo para a eternidade ao mesmo tempo que a Sua alma, pois não havia mais nada Nele que precisasse de desenvolvimento superior, o corpo e a alma eram perfeitos; toda substância espiritual estava tão voltada para Deus que foi permeada pela luz e pelo amor de Deus, que era como Deus, pois tinha se fundido completamente com a Deidade eterna...._>Amém