• Înapoi

Trupul și sufletul lui Iisus Hristos au fost îndreptate spre Dumnezeu....

Trupul lui Iisus Hristos nu se mai opunea sufletului Său; el nu mai cerea pentru sine decât ceea ce dorea sufletul, care se unise complet cu spiritul în el.... Aceasta a fost starea omului Iisus când și-a încheiat lucrarea.... Era starea de devotament total față de Dumnezeu și de renunțare completă la ceea ce aparținea lumii.... Trupul Său era complet independent de Pământ și de legile sale, deoarece era complet spiritualizat, adică substanțele spirituale care formau trupul Său omenesc se contopiseră cu cele ale sufletului și, ca să zicem așa, se subordonaseră complet voinței spiritului, care era în cel mai strâns contact cu Tatăl-Spirit, și astfel trupul pământesc cu sufletul devenise și el simultan una cu divinitatea eternă.... Această fuziune a fost atât de extrem de semnificativă, a avut o amploare pe care spiritualul nu o poate înțelege decât după ce și-a găsit propria unire cu Dumnezeu. A fost un act de cea mai mare cucerire de sine, de cea mai profundă iubire și de cel mai neînfrânat devotament față de Dumnezeu..... A atras simultan învelișul exterior al sufletului omului Iisus – trupul - în domeniul emanației de iubire de la Dumnezeu, și i-a inundat sufletul și trupul cu spiritul de iubire al lui Dumnezeu, cu puterea și lumina Sa.... Omul Iisus era plin de putere și de lumină.... Era puternic și înțelept, și orice creatură Îl asculta, întreaga creație Îl asculta, pentru că Dumnezeu Însuși era în El în toată plinătatea, pentru că nu i se mai opunea în niciun fel, nici sufletul, nici trupul, iar acest devotament nemărginit a dus și la activitatea nemărginită a lui Dumnezeu.... Dumnezeu Însuși era Cel care se exprima acum în tot ceea ce făcea și spunea Iisus. Iubirea lui Dumnezeu cuprinde tot ceea ce i se dăruiește, ea pătrunde în orice creație atâta timp cât substanța spirituală din ea nu se împotrivește iubirii divine.... Acolo unde această împotrivire este înlăturată nu poate exista decât iubirea lui Dumnezeu, astfel.... întrucât Dumnezeu este iubire.... numai Dumnezeu poate fi acolo unde nu i se opune nicio rezistență.... Tot ceea ce provine de la El este divin atâta timp cât este fără rezistență. Numai rezistența transformă ceea ce este creat de Dumnezeu în ceva care se distanțează de El până când renunță de bunăvoie la rezistență.... Omul Iisus era complet devotat lui Dumnezeu și deci nu mai era ceva în afara lui Dumnezeu, ci fuzionat cu El, deci una cu Dumnezeu.... și astfel complet transfigurat, deoarece unirea cu Dumnezeu este o stare plină de lumină.... Iar când Iisus Hristos a plecat din lume, El și-a dus trupul în veșnicie în același timp cu sufletul, căci nu mai rămăsese nimic în El care să aibă nevoie de o dezvoltare mai înaltă, trupul și sufletul erau perfecte; fiecare substanță spirituală era atât de îndreptată spre Dumnezeu, încât era pătrunsă de lumina și de iubirea lui Dumnezeu, încât era asemenea lui Dumnezeu, pentru că se contopise complet cu eternitatea dumnezeiască....

Amin

예수 그리스도의 몸과 혼은 하나님께 향했다.

예수 그리스도의 몸은 더 이상 그의 혼에게 저항을 하지 않았고, 그는 혼 자신 안의 영과 전적으로 하나가 된 혼이 원하는 것 외에는 다른 아무 것도 요구하지 않았다. 이런 상태가 예수가 자신의 사역을 마쳤을 때의 상태였다. 이런 상태는 하나님께 전적으로 항복하고, 세상에 속한 것을 완전히 포기한 상태였다. 그의 몸은 이 땅과 이 땅의 법칙과 완전히 독립되어 있었다. 왜냐하면 그는 인간의 몸을 형성하는 영적인 입자가 혼의 물질과 연합이 되어, 완전하게 영화가 되었고, 아버지 영과 가장 가깝게 연결되어 있는 영의 의지에 전적으로 순종하고, 동시에 이 땅의 육체와 혼도 또한 영원한 신성과 하나가 되었기 때문이다.

이런 연합에 아주 큰 의미가 있다. 이런 연합은 영적인 존재 자신이 하나님과의 연합을 이루지 못한다면, 그가 파악할 수 없는 일이다. 이일은 가장 큰 자기를 정복하는 일이었고, 가장 깊은 사랑을 행하는 일이었고, 하나님을 향한 가장 무한한 헌신의 역사였다. 인간 예수 안의 혼은 겉형체인 몸을 하나님의 사랑이 발산되는 영역으로 끌어 들였고, 그의 혼과 몸은 하나님의 사랑의 영과 하나님의 능력과 하나님의 빛으로 충만하게 되었다.

인간 예수는 능력과 빛으로 가득 차 있었다. 그에게 권세가 있고, 그는 지혜로웠고, 모든 피조물이 그에게 순종했고, 모든 창조물이 그에게 순종했다. 왜냐하면 하나님 자신이 그 안에 모든 충만함으로 거했기 때문이다. 왜냐면 하나님께 혼편에서 또한 육체편에서 어떤 저항도 하지 않았기 때문이다. 이런 제한이 없는 헌신이 제한이 없는 하나님의 역사를 일으키게 했다. 이제 예수가 행하고, 말하는 모든 일에서 자신을 표현한 분이 하나님 자신이었다.

하나님의 사랑은 자기에게 헌신하는 모든 것을 붙잡고, 창조물 안의 영적인 존재가 저항을 하지 않는다면, 모든 창조물에게 빛을 충만하게 비춰준다. 저항이 사라진 곳에 단지 하나님의 사랑이 있을 수 있다. 하나님은 사랑이기 때문에, 하나님은 단지 자신에게 저항하지 않는 곳에서 거할 수 있다. 하나님으로부터 나온 모든 것이 저항을 하지 않는 동안에는 신적인 것이다. 하나님이 창조한 존재가 비로소 저항을 스스로 포기할 때까지는, 저항이 존재가 하나님 밖에 거하는 존재가 되게 한다.

인간 예수는 완전히 하나님께 헌신했고, 그러므로 더 이상 하나님 밖에 있는 것이 아니라 하나님과 연합이 되었다. 다시 말해 하나님과 하나가 되었다. 이로써 그는 전적으로 영화가 되었다. 왜냐면 하나님과의 연결된 상태가 빛의 상태이기 때문이다. 예수 그리스도가 세상을 떠났을 때, 그는 자신의 혼과 동시에 그의 몸을 영원으로 가지고 갔다. 왜냐하면 그에게는 더 높은 성장을 요구하는 것이 아무것도 남지 않았고, 몸과 혼이 온전하게 되었기 때문이다. 모든 영적인 입자들이 하나님을 향하고, 하나님의 빛과 사랑으로 충만하게 되었고, 하나님과 같이 되었기 때문이다. 왜냐면 영적인 존재들이 영원한 신성과 완전히 융합이 되었기 때문이다.

아멘