• Înapoi

Trupul și sufletul lui Iisus Hristos au fost îndreptate spre Dumnezeu....

Trupul lui Iisus Hristos nu se mai opunea sufletului Său; el nu mai cerea pentru sine decât ceea ce dorea sufletul, care se unise complet cu spiritul în el.... Aceasta a fost starea omului Iisus când și-a încheiat lucrarea.... Era starea de devotament total față de Dumnezeu și de renunțare completă la ceea ce aparținea lumii.... Trupul Său era complet independent de Pământ și de legile sale, deoarece era complet spiritualizat, adică substanțele spirituale care formau trupul Său omenesc se contopiseră cu cele ale sufletului și, ca să zicem așa, se subordonaseră complet voinței spiritului, care era în cel mai strâns contact cu Tatăl-Spirit, și astfel trupul pământesc cu sufletul devenise și el simultan una cu divinitatea eternă.... Această fuziune a fost atât de extrem de semnificativă, a avut o amploare pe care spiritualul nu o poate înțelege decât după ce și-a găsit propria unire cu Dumnezeu. A fost un act de cea mai mare cucerire de sine, de cea mai profundă iubire și de cel mai neînfrânat devotament față de Dumnezeu..... A atras simultan învelișul exterior al sufletului omului Iisus – trupul - în domeniul emanației de iubire de la Dumnezeu, și i-a inundat sufletul și trupul cu spiritul de iubire al lui Dumnezeu, cu puterea și lumina Sa.... Omul Iisus era plin de putere și de lumină.... Era puternic și înțelept, și orice creatură Îl asculta, întreaga creație Îl asculta, pentru că Dumnezeu Însuși era în El în toată plinătatea, pentru că nu i se mai opunea în niciun fel, nici sufletul, nici trupul, iar acest devotament nemărginit a dus și la activitatea nemărginită a lui Dumnezeu.... Dumnezeu Însuși era Cel care se exprima acum în tot ceea ce făcea și spunea Iisus. Iubirea lui Dumnezeu cuprinde tot ceea ce i se dăruiește, ea pătrunde în orice creație atâta timp cât substanța spirituală din ea nu se împotrivește iubirii divine.... Acolo unde această împotrivire este înlăturată nu poate exista decât iubirea lui Dumnezeu, astfel.... întrucât Dumnezeu este iubire.... numai Dumnezeu poate fi acolo unde nu i se opune nicio rezistență.... Tot ceea ce provine de la El este divin atâta timp cât este fără rezistență. Numai rezistența transformă ceea ce este creat de Dumnezeu în ceva care se distanțează de El până când renunță de bunăvoie la rezistență.... Omul Iisus era complet devotat lui Dumnezeu și deci nu mai era ceva în afara lui Dumnezeu, ci fuzionat cu El, deci una cu Dumnezeu.... și astfel complet transfigurat, deoarece unirea cu Dumnezeu este o stare plină de lumină.... Iar când Iisus Hristos a plecat din lume, El și-a dus trupul în veșnicie în același timp cu sufletul, căci nu mai rămăsese nimic în El care să aibă nevoie de o dezvoltare mai înaltă, trupul și sufletul erau perfecte; fiecare substanță spirituală era atât de îndreptată spre Dumnezeu, încât era pătrunsă de lumina și de iubirea lui Dumnezeu, încât era asemenea lui Dumnezeu, pentru că se contopise complet cu eternitatea dumnezeiască....

Amin

Jesus Christ was dedicated to God body and soul....

Jesus Christ‘s body no longer opposed its soul; it demanded nothing for itself than the soul wanted, which had completely united with the spirit.... This was the state of Jesus, the man, when He had accomplished His act.... It was a state of utter dedication to God and total renouncement of everything belonging to the world.... His body, being entirely spiritualised, was totally independent from the earth and its laws, i.e. the spiritual substances of His human body had merged with those of the soul and effectively subordinated themselves to the spirit’s will, which was most closely united with the Father-Spirit, and thus the earthly body together with the soul became one with the eternal Deity.... This fusion was so extraordinarily significant and entails such far-reaching consequences which the soul is incapable of understanding as long as it hasn’t found the union with God itself. It was an act of immense self-denial, profoundest love and boundless dedication to God.... The soul of Jesus, the man, simultaneously drew its external shell, the body, into the sphere of God’s emanation of love, and both His soul and His body were permeated by God’s spirit of love, by His strength and His light.... Jesus, the man, was full of strength and light.... He was powerful and wise, and every creature obeyed Him, the whole of Creation complied with Him, for God was in Him in all fullness since neither the soul nor the body offered Him resistance any longer, and this boundless dedication also resulted in God’s boundless activity.... Now it was God Himself Who manifested Himself in everything Jesus did and said. God’s love takes hold of everything that hands itself over to Him, it permeates every creation as soon as its inherent spirit does not offer any resistance to the divine love.... Wherever this resistance is removed there can only be the love of God, therefore.... since God is love.... God can only be where He finds no opposition resisting Him.... Everything of God is divine as long as it offers no resistance. Only resistance turns God’s creation into something external to Him until it relinquishes its resistance of its own accord.... Jesus, the man, was utterly devoted to God and thus no longer external to God but fused with Him, thus One with God.... and therefore totally transfigured, because the union with God is a state of bright light.... And when Jesus Christ passed away from this world He took His body along with His soul into eternity, for nothing adhered to Him anymore which required further development, both body and soul were perfect; every spiritual substance was so inclined towards God that it was permeated by God’s light and love, that it was like God, because it had completely united with the eternal Deity....

Amen