• Înapoi

Trupul și sufletul lui Iisus Hristos au fost îndreptate spre Dumnezeu....

Trupul lui Iisus Hristos nu se mai opunea sufletului Său; el nu mai cerea pentru sine decât ceea ce dorea sufletul, care se unise complet cu spiritul în el.... Aceasta a fost starea omului Iisus când și-a încheiat lucrarea.... Era starea de devotament total față de Dumnezeu și de renunțare completă la ceea ce aparținea lumii.... Trupul Său era complet independent de Pământ și de legile sale, deoarece era complet spiritualizat, adică substanțele spirituale care formau trupul Său omenesc se contopiseră cu cele ale sufletului și, ca să zicem așa, se subordonaseră complet voinței spiritului, care era în cel mai strâns contact cu Tatăl-Spirit, și astfel trupul pământesc cu sufletul devenise și el simultan una cu divinitatea eternă.... Această fuziune a fost atât de extrem de semnificativă, a avut o amploare pe care spiritualul nu o poate înțelege decât după ce și-a găsit propria unire cu Dumnezeu. A fost un act de cea mai mare cucerire de sine, de cea mai profundă iubire și de cel mai neînfrânat devotament față de Dumnezeu..... A atras simultan învelișul exterior al sufletului omului Iisus – trupul - în domeniul emanației de iubire de la Dumnezeu, și i-a inundat sufletul și trupul cu spiritul de iubire al lui Dumnezeu, cu puterea și lumina Sa.... Omul Iisus era plin de putere și de lumină.... Era puternic și înțelept, și orice creatură Îl asculta, întreaga creație Îl asculta, pentru că Dumnezeu Însuși era în El în toată plinătatea, pentru că nu i se mai opunea în niciun fel, nici sufletul, nici trupul, iar acest devotament nemărginit a dus și la activitatea nemărginită a lui Dumnezeu.... Dumnezeu Însuși era Cel care se exprima acum în tot ceea ce făcea și spunea Iisus. Iubirea lui Dumnezeu cuprinde tot ceea ce i se dăruiește, ea pătrunde în orice creație atâta timp cât substanța spirituală din ea nu se împotrivește iubirii divine.... Acolo unde această împotrivire este înlăturată nu poate exista decât iubirea lui Dumnezeu, astfel.... întrucât Dumnezeu este iubire.... numai Dumnezeu poate fi acolo unde nu i se opune nicio rezistență.... Tot ceea ce provine de la El este divin atâta timp cât este fără rezistență. Numai rezistența transformă ceea ce este creat de Dumnezeu în ceva care se distanțează de El până când renunță de bunăvoie la rezistență.... Omul Iisus era complet devotat lui Dumnezeu și deci nu mai era ceva în afara lui Dumnezeu, ci fuzionat cu El, deci una cu Dumnezeu.... și astfel complet transfigurat, deoarece unirea cu Dumnezeu este o stare plină de lumină.... Iar când Iisus Hristos a plecat din lume, El și-a dus trupul în veșnicie în același timp cu sufletul, căci nu mai rămăsese nimic în El care să aibă nevoie de o dezvoltare mai înaltă, trupul și sufletul erau perfecte; fiecare substanță spirituală era atât de îndreptată spre Dumnezeu, încât era pătrunsă de lumina și de iubirea lui Dumnezeu, încât era asemenea lui Dumnezeu, pentru că se contopise complet cu eternitatea dumnezeiască....

Amin

ISUS KRIST JE BIO POSVETIO BOGU TIJELO I DUŠU....

Tijelo Isusa Krista se nije više odupiralo svojoj duši; ono nije zahtjevalo ništa za sebe doli što je duša željela, koja se bila potpuno ujedinila sa duhom.... Ovo je bilo stanje Isusa, čovjeka, kada je On bio ostvario Njegov čin.... To je bilo stanje potpune posvećenosti Bogu i totalnog odustajanja od svega što pripada svijetu.... Njegovo tijelo, budući je bilo u cjelosti produhovljeno, je bilo totalno neovisno o Zemlji i njezinim zakonima, tj. duhovne supstance Njegovog ljudskog tijela su se stopile sa onima duše i učinkovito podredile sebe volji duha, koji je bio najprisnije sjedinjen sa Ocem-Duhom, i time je zemaljsko tijelo zajedno sa dušom postalo jedno sa vječnim Božanstvom.... Ova fuzija je bila tako izvanredno značajna i povlači sa sobom takve daleko-sežne posljedice koje je duša nesposobna razumjeti sve dok nije sama pronašla sjedinjenje sa samim Bogom. To je bio jedan čin golemog nijekanja samog sebe, najdublje Ljubavi i bezgranične posvećenosti Bogu.... Duša Isusa, čovjeka, je istovremeno povukla njezinu izvanjsku čahuru, tijelo, u sferu Božjeg zračenja Ljubavi, i obadvoje Njegova duša i Njegovo tijelo su bili prožeti od strane Božjeg Duha Ljubavi, od strane Njegove snage i Njegova svjetla.... Isus, čovjek, je bio pun snage i svjetla.... On je bio moćan i mudar, i svako stvorenje Mu je bilo poslušno, cijelo Stvaranje Mu je bilo podložno, jer Bog je bio u Njemu u svoj punini pošto Mu niti duša niti tijelo više nisu pružali otpor, i ova bezgranična privrženost je također rezultirala u Božjoj bezgraničnoj aktivnosti.... Sada je to bio Bog Osobno Koji je Sebe očitovao u svemu što je Isus činio i rekao (Ivan 14:10). Božja Ljubav zahvaća sve što sebe izruči Njemu, ona prožima svaku tvorevinu čim njezin prirođeni duh ne pruža nikakav otpor Božanskoj Ljubavi.... Gdjegod je ovaj otpor otklonjen tamo može jedino biti Ljubav Božja, prema tome.... budući je Bog Ljubav (1 Ivanova 4:8, 16).... Bog može jedino biti gdje On ne nalazi protivljenje koje Mu se suprotstavlja.... Sve od Boga je Božansko sve dok ono ne pruža nikakav otpor. Jedino otpor okreće Božju tvorevinu u nešto Njemu izvanjsko sve dok ona ne odustane od njezinog otpora sama od sebe.... Isus, čovjek, je bio potpuno posvećen Bogu i time više ne izvanjski Bogu nego se sjedinio sa Njime, time Jedno sa Bogom.... i prema tome totalno preobražen, budući je sjedinjenje sa Bogom stanje blistavog svjetla.... I kada je Isus Krist napustio ovaj svijet On je uzeo Njegovo tijelo zajedno sa Njegovom dušom u vječnost, jer ništa uz Njega više nije prianjalo što je zahtjevalo daljnji razvoj, obadvoje, i tijelo i duša su bili savršeni; svaka duhovna supstanca je bila tako naklonjena spram Boga da je ona bila prožeta od strane Božjeg svjetla i Ljubavi, da je bila poput Boga, budući se kompletno sjedinila sa vječnim Božanstvom.

AMEN