• Înapoi

Intervenție divină.... Distrugerea posesiunii....

Scopul vieții pe Pământ este eliberarea finală a sufletului de formă. Dumnezeu nu cere nimic imposibil de la creaturile Sale și, dacă a dat ființei umane această sarcină pe durata vieții sale pământești, atunci El îi oferă și toate mijloacele pentru a putea îndeplini această sarcină. Și totuși, oamenii eșuează și lasă timpul și binecuvântările întrupării lor să treacă nefolosite. Iar această lipsă de voință îl determină pe Dumnezeu să intervină cu consecințe imense. El distruge ceea ce îi împiedică pe oameni să își împlinească destinul real. Este vorba de posesiunile pământești care țin captive gândurile și voința oamenilor, astfel încât aceștia nu-și pot îndeplini sarcina lor pământească. Posesiunile pământești nu trebuie să fie un obstacol în niciun fel dacă sunt folosite în mod corespunzător pe Pământ. Dimpotrivă, ele pot ajuta totuși sufletul să devină liber dacă își învinge dorința pentru ele și folosește posesiunile pământești în slujba iubirii aproapelui. Atunci sufletul va fi învins cea mai mare rezistență pe Pământ, deci se va fi eliberat de ea, deoarece va fi învins materia. Dar dacă crește în continuare dorința pentru posesiune, ea este pentru suflet o piedică ce împiedică orice eliberare. Ceea ce a hotărât Dumnezeu în înțelepciunea Sa este, pe plan pământesc, o lucrare de distrugere de proporții imense și îi răpește pe oameni de posesiunile apărate cu nerăbdare. Prin urmare, îl eliberează de o cătușă, iar acum ascensiunea ar putea fi mai ușoară pentru suflet, de îndată ce acesta va trage beneficiul potrivit din această misiune divină, dacă recunoaște caracterul trecător al acesteia și își îndreaptă acum atenția spre bunurile care sunt nepieritoare, deci au valoare eternă. Voința omului decide acum, iar omul este responsabil pentru voința sa. Ceea ce i-a fost furat pe Pământ poate fi înlocuit de o mie de ori, dacă el se predă voinței divine și dorește ca substitut darurile spirituale. Având în vedere marea mizerie pe care o presupune intervenția divină, mulți vor realiza că binele pământesc nu trebuie să fie urmărit și că acesta servește doar ființei umane pentru a-i testa voința. Dar în prezent oamenii sunt complet dedicați materiei și lucrarea de distrugere îi va afecta cu atât mai grav, iar gândurile și aspirațiile lor vor fi de a redobândi bunurile. Și astfel, această intervenție divină va fi urmată de o perioadă care caracterizează în mod evident starea spirituală a oamenilor. Cu o voință sporită, ei vor încerca să-și modeleze din nou viața pământească astfel încât să corespundă trupului și bunăstării sale, iar cătușele sufletului nu se pot dezlega și sufletul nu se poate elibera. Doar câțiva vor intra în ei înșiși și vor asculta de vocea divină care le sună admonestator și îndrumător și îi stimulează să se gândească la scopul real al vieții pământești. De dragul acestor puțini, Dumnezeu îngăduie ca asupra oamenilor să se abată mari suferințe care ar putea să-i ajute pe toți să iasă din greutățile sufletești. Dar voința ființei umane este liberă și poate decide conform propriei alegeri....

Amin

Intervenção divina.... Destruição de propriedade....

O sentido e o propósito da vida terrena é a libertação final da alma da forma. Deus não exige nada impossível das Suas criaturas, e se Ele deu ao ser humano esta tarefa durante toda a sua vida terrena, então Ele também lhe dá todos os meios para poder cumprir esta tarefa. E ainda assim, as pessoas falham e deixam passar o tempo e as bênçãos de sua encarnação sem uso. E esta falta de vontade leva Deus a uma intervenção de imensa consequência. Ele destrói aquilo que impede as pessoas de cumprir o seu verdadeiro destino. São os bens terrenos que prendem os pensamentos das pessoas e a vontade tão cativa que elas não podem cumprir a sua tarefa terrena. Os bens terrenos não precisam ser um empecilho de forma alguma se forem usados adequadamente na terra. Pelo contrário, ela ainda pode ajudar a alma a tornar-se livre, se vencer o desejo por ela e usar os bens terrenos a serviço do amor ao próximo. Então a alma terá vencido a maior resistência na Terra, assim terá se libertado dela, porque terá vencido a matéria. Mas se a posse ainda aumenta o desejo por ela, é um grilhão para a alma que impede toda libertação. O que Deus decidiu em Sua sabedoria é, em termos terrestres, uma obra de destruição de proporções imensas e rouba as pessoas dos seus bens ansiosamente defendidos. Por isso o liberta de um grilhão, e agora a ascensão para cima poderia ser mais fácil para a alma, assim que ela retirasse o benefício certo dessa missão divina, se ela reconhecesse a sua transitoriedade e agora voltasse a sua atenção para os bens que são imperecíveis, tendo assim valor eterno. A vontade do homem agora decide, e o homem é responsável pela sua vontade. O que lhe foi roubado da terra pode ser substituído por mil dobras se ele se render à vontade divina e desejar dons espirituais como um substituto. Em vista da grande miséria que a intervenção divina implica, muitas pessoas se darão conta de que o bem terreno não deve ser procurado e apenas serve ao ser humano para testar a sua vontade. Mas actualmente as pessoas são completamente dedicadas à matéria e o trabalho de destruição irá afectá-las ainda mais severamente, e os seus pensamentos e aspirações serão de reconquistar os bens. E assim esta intervenção divina será seguida por um tempo que obviamente caracteriza o estado espiritual das pessoas. Com maior força de vontade eles tentarão moldar novamente a sua vida terrena para que ela corresponda ao corpo e ao seu bem-estar, e os grilhões da alma não podem soltar e soltar a alma. Apenas alguns poucos entrarão em si mesmos e obedecerão à voz divina que lhes soa de forma admoestadora e avisadora e os estimula a pensar sobre o verdadeiro propósito da vida terrena. Por causa destes poucos Deus permite que o grande sofrimento venha sobre as pessoas que poderiam ajudar a todos a sair das dificuldades das almas. Mas a vontade do ser humano é livre e ele pode decidir de acordo com a sua própria escolha...._>Amém