• Înapoi

Intervenție divină.... Distrugerea posesiunii....

Scopul vieții pe Pământ este eliberarea finală a sufletului de formă. Dumnezeu nu cere nimic imposibil de la creaturile Sale și, dacă a dat ființei umane această sarcină pe durata vieții sale pământești, atunci El îi oferă și toate mijloacele pentru a putea îndeplini această sarcină. Și totuși, oamenii eșuează și lasă timpul și binecuvântările întrupării lor să treacă nefolosite. Iar această lipsă de voință îl determină pe Dumnezeu să intervină cu consecințe imense. El distruge ceea ce îi împiedică pe oameni să își împlinească destinul real. Este vorba de posesiunile pământești care țin captive gândurile și voința oamenilor, astfel încât aceștia nu-și pot îndeplini sarcina lor pământească. Posesiunile pământești nu trebuie să fie un obstacol în niciun fel dacă sunt folosite în mod corespunzător pe Pământ. Dimpotrivă, ele pot ajuta totuși sufletul să devină liber dacă își învinge dorința pentru ele și folosește posesiunile pământești în slujba iubirii aproapelui. Atunci sufletul va fi învins cea mai mare rezistență pe Pământ, deci se va fi eliberat de ea, deoarece va fi învins materia. Dar dacă crește în continuare dorința pentru posesiune, ea este pentru suflet o piedică ce împiedică orice eliberare. Ceea ce a hotărât Dumnezeu în înțelepciunea Sa este, pe plan pământesc, o lucrare de distrugere de proporții imense și îi răpește pe oameni de posesiunile apărate cu nerăbdare. Prin urmare, îl eliberează de o cătușă, iar acum ascensiunea ar putea fi mai ușoară pentru suflet, de îndată ce acesta va trage beneficiul potrivit din această misiune divină, dacă recunoaște caracterul trecător al acesteia și își îndreaptă acum atenția spre bunurile care sunt nepieritoare, deci au valoare eternă. Voința omului decide acum, iar omul este responsabil pentru voința sa. Ceea ce i-a fost furat pe Pământ poate fi înlocuit de o mie de ori, dacă el se predă voinței divine și dorește ca substitut darurile spirituale. Având în vedere marea mizerie pe care o presupune intervenția divină, mulți vor realiza că binele pământesc nu trebuie să fie urmărit și că acesta servește doar ființei umane pentru a-i testa voința. Dar în prezent oamenii sunt complet dedicați materiei și lucrarea de distrugere îi va afecta cu atât mai grav, iar gândurile și aspirațiile lor vor fi de a redobândi bunurile. Și astfel, această intervenție divină va fi urmată de o perioadă care caracterizează în mod evident starea spirituală a oamenilor. Cu o voință sporită, ei vor încerca să-și modeleze din nou viața pământească astfel încât să corespundă trupului și bunăstării sale, iar cătușele sufletului nu se pot dezlega și sufletul nu se poate elibera. Doar câțiva vor intra în ei înșiși și vor asculta de vocea divină care le sună admonestator și îndrumător și îi stimulează să se gândească la scopul real al vieții pământești. De dragul acestor puțini, Dumnezeu îngăduie ca asupra oamenilor să se abată mari suferințe care ar putea să-i ajute pe toți să iasă din greutățile sufletești. Dar voința ființei umane este liberă și poate decide conform propriei alegeri....

Amin

Göttlicher Eingriff.... Zerstörung des Besitzes....

Der Sinn und Zweck des Erdenlebens ist die endgültige Befreiung der Seele aus der Form. Gott verlangt nichts Unmögliches von seinen Geschöpfen, und hat Er dem Menschen diese Aufgabe gestellt für die Dauer seines Erdenlebens, dann stellt Er ihm auch alle Mittel zur Verfügung, um dieser Aufgabe nachkommen zu können. Und dennoch versagen die Menschen und lassen die Zeit und die Gnaden ihrer Verkörperung ungenützt vorübergehen. Und diese Willenlosigkeit bewegt Gott zu einem Eingriff von ungeheurer Tragweite. Er zerstört das, was die Menschen hindert, ihrer eigentlichen Bestimmung nachzukommen. Es ist dies der irdische Besitz, welcher die Gedanken und den Willen der Menschen so gefangenhält, daß sie ihrer Erdenaufgabe nicht nachkommen. Der irdische Besitz braucht in keiner Weise hinderlich zu sein, wenn er recht genützt wird auf Erden. Er kann vielmehr der Seele noch dazu verhelfen, frei zu werden, wenn sie das Verlangen danach überwindet und den irdischen Besitz im Dienst der Nächstenliebe verwendet. Dann hat die Seele den größten Widerstand auf Erden besiegt, sich also davon frei gemacht, weil sie die Materie überwunden hat. So aber der Besitz noch das Verlangen danach erhöht, ist er für die Seele eine Fessel, die jede Freiwerdung verhindert. Was Gott in Seiner Weisheit beschlossen hat, ist irdisch gesehen ein Zerstörungswerk von ungeheuren Ausmaßen und raubt den Menschen ihren ängstlich verteidigten Besitz. Es macht ihn also frei von einer Fessel, und nun könnte der Seele der Aufstieg zur Höhe leichter sein, sowie sie aus dieser göttlichen Sendung den rechten Nutzen zieht, so sie die Vergänglichkeit dessen erkennt und ihr Augenmerk nun den Gütern zuwendet, die unvergänglich sind, also Ewigkeitswert haben. Der Wille des Menschen entscheidet nun, und es ist der Mensch verantwortlich für diesen seinen Willen. Was ihm irdisch geraubt wurde, kann ihm tausendfach ersetzt werden, wenn er sich ergeben fügt in den göttlichen Willen und geistige Gaben begehrt als Ersatz. Angesichts des großen Elends, das der göttliche Eingriff nach sich zieht, wird so manchem Menschen das Erkennen kommen, daß das irdische Gut nicht angestrebt werden soll und nur dem Menschen zum Erproben seines Willens dient. Doch es sind die Menschen zur Zeit gänzlich der Materie ergeben, und desto schwerer wird sie das Zerstörungswerk treffen, und ihr Sinnen und Trachten wird das Zurückgewinnen der Güter sein. Und so wird diesem göttlichen Eingriff eine Zeit folgen, die offensichtlich den geistigen Zustand der Menschen kennzeichnet. Sie werden mit erhöhter Willenskraft sich das Erdenleben wieder so zu gestalten suchen, daß es dem Körper und seinem Wohlbehagen entspricht, und die Fesseln der Seele können sich nicht lockern und die Seele freigeben. Nur einige wenige werden in sich gehen und der göttlichen Stimme Folge leisten, die ihnen mahnend und warnend tönt und sie zum Nachdenken anregt über den eigentlichen Zweck des Erdenlebens. Um dieser wenigen willen läßt Gott das große Leid über die Menschen kommen, das allen helfen könnte aus der Not der Seelen. Doch der Wille des Menschen ist frei, und er kann sich entscheiden nach eigener Wahl....

Amen