• Înapoi

Intervenție divină.... Distrugerea posesiunii....

Scopul vieții pe Pământ este eliberarea finală a sufletului de formă. Dumnezeu nu cere nimic imposibil de la creaturile Sale și, dacă a dat ființei umane această sarcină pe durata vieții sale pământești, atunci El îi oferă și toate mijloacele pentru a putea îndeplini această sarcină. Și totuși, oamenii eșuează și lasă timpul și binecuvântările întrupării lor să treacă nefolosite. Iar această lipsă de voință îl determină pe Dumnezeu să intervină cu consecințe imense. El distruge ceea ce îi împiedică pe oameni să își împlinească destinul real. Este vorba de posesiunile pământești care țin captive gândurile și voința oamenilor, astfel încât aceștia nu-și pot îndeplini sarcina lor pământească. Posesiunile pământești nu trebuie să fie un obstacol în niciun fel dacă sunt folosite în mod corespunzător pe Pământ. Dimpotrivă, ele pot ajuta totuși sufletul să devină liber dacă își învinge dorința pentru ele și folosește posesiunile pământești în slujba iubirii aproapelui. Atunci sufletul va fi învins cea mai mare rezistență pe Pământ, deci se va fi eliberat de ea, deoarece va fi învins materia. Dar dacă crește în continuare dorința pentru posesiune, ea este pentru suflet o piedică ce împiedică orice eliberare. Ceea ce a hotărât Dumnezeu în înțelepciunea Sa este, pe plan pământesc, o lucrare de distrugere de proporții imense și îi răpește pe oameni de posesiunile apărate cu nerăbdare. Prin urmare, îl eliberează de o cătușă, iar acum ascensiunea ar putea fi mai ușoară pentru suflet, de îndată ce acesta va trage beneficiul potrivit din această misiune divină, dacă recunoaște caracterul trecător al acesteia și își îndreaptă acum atenția spre bunurile care sunt nepieritoare, deci au valoare eternă. Voința omului decide acum, iar omul este responsabil pentru voința sa. Ceea ce i-a fost furat pe Pământ poate fi înlocuit de o mie de ori, dacă el se predă voinței divine și dorește ca substitut darurile spirituale. Având în vedere marea mizerie pe care o presupune intervenția divină, mulți vor realiza că binele pământesc nu trebuie să fie urmărit și că acesta servește doar ființei umane pentru a-i testa voința. Dar în prezent oamenii sunt complet dedicați materiei și lucrarea de distrugere îi va afecta cu atât mai grav, iar gândurile și aspirațiile lor vor fi de a redobândi bunurile. Și astfel, această intervenție divină va fi urmată de o perioadă care caracterizează în mod evident starea spirituală a oamenilor. Cu o voință sporită, ei vor încerca să-și modeleze din nou viața pământească astfel încât să corespundă trupului și bunăstării sale, iar cătușele sufletului nu se pot dezlega și sufletul nu se poate elibera. Doar câțiva vor intra în ei înșiși și vor asculta de vocea divină care le sună admonestator și îndrumător și îi stimulează să se gândească la scopul real al vieții pământești. De dragul acestor puțini, Dumnezeu îngăduie ca asupra oamenilor să se abată mari suferințe care ar putea să-i ajute pe toți să iasă din greutățile sufletești. Dar voința ființei umane este liberă și poate decide conform propriei alegeri....

Amin

La intervención divina.... La destrucción de propiedades....

El sentido y propósito de la vida terrestre es la liberación final del alma de su funda. Dios no pide nada excepcional de sus criaturas y si Él ha dado al hombre esta tarea para la duración de su estancia terrestre, también le ha dado los remedios a su disposición para poder cumplir con su tarea. Pero a pesar, los hombres fracasan y dejan pasar el tiempo sin aprovechar la gracia de su encarnación. Y esta falta de voluntad motiva a Dios a una intervención de una magnitud extrema. El destruye lo que al hombre frena para cumplir con su destino real. Es su propiedad terrestre que tiene presa a los pensamientos y a la voluntad del hombre a que no pueda cumplir con su tarea terrestre. No hace falta que la propiedad terrenal sea un obstáculo si se usaría de buena manera en la tierra. Encima podría ayudar al alma a liberarse si sobrepasara el anhelo por su obtención y cuando pondrían la propiedad bajo la utilización con amor al semejante. Entonces el alma ha ganado contra su major resistencia en la tierra, se ha liberado de lo cual, porque ha superado a la materia. Pero si aumenta el deseo para obtener más, es una atadura para el alma que frena cualquier liberación. Lo que ha decidido Dios en Su sabiduría, visto de la manera terrestre, es una obra de destrucción de una magnitud extrema y roba al hombre a sus permanencias los cuales defienden temerosamente. Los libera de una atadura, y ahora las almas pueden llegar más fácil hacia lo alto, en cuanto sacan el sentido adecuado de esta proclamación divina, si aceptan la transitoriedad de aquello para dirigir su atención a bienes que no son mortales y que tienen un valor eterno. La voluntad del hombre decide ahora, y el hombre es responsable de su voluntad libre. Lo que le fue quitado en la tierra se le puede reponer mil veces si lo acepta sometiéndose bajo la voluntad divina y tomando como recompensa bienes espirituales. Frente la miseria grande que deja atrás la intervención divina, uno u otro hombre va a reconocer que el bien terrestre no se lo merece de adquirirlo y solo debe servir al hombre para aprobar a su voluntad. Pero ahora los hombres están sometidos completamente a la materia, y más duro les va a tocar la pérdida, y su propósito de su trabajo valdrá para la recuperación de sus bienes. Y así a la destrucción sigue un tiempo que marca obviamente al estado espiritual de los hombres. Intentan con más fuerza de voluntad recuperar la vida terrestre que vale para el bienestar corporal, y las ataduras del alma no pueden soltar para liberar a las almas. Solo algunos pocos van a reflexionar y seguir a la voz divina, la cual les avisa y advierte para pensar sobre el sentido de la vida terrestre. Por el bien de aquellos pocos, Dios pasará la gran miseria sobre los hombres, la cual podria ayudar a todas las almas y sacarlas fuera de la tortura. Pero la voluntad del hombre es libre y puede decidirse según su propia elección....

amén