• Înapoi

Starea plină de lumină sau starea de lipsă de lumină și neputincioasă în lumea de dincolo....

Plecarea ființei umane de pe Pământ este un proces atât de semnificativ, deoarece toate puterile trupești se desprind de el pentru a fi înlocuite cu puteri spirituale, or.... acolo unde acest lucru nu este posibil din cauza lipsei de maturitate a sufletului, înseamnă o stare de neputință pentru suflet. Atât fluxul de putere spirituală, cât și pierderea ei sunt perceptibile pentru suflet, căci el simte, ca și în viața pământească, lipsa și abundența a ceea ce curge acum spre el ca agonie sau ca fericire. El se simte transferat într-o stare care este cu siguranță lipsită de orice greutate corporală, dar senzațiile sale determină gradul de bunăstare. După o scurtă odihnă, sufletul fie va fi activ, fie va rămâne într-o inactivitate chinuitoare și nu se va putea elibera de ea. Sufletul nerăscumpărat este lipsit de putere, iar conștientizarea acestui lucru este de nedescris, opresivă. Este ca și cum ar fi legat, se află într-o poziție în care nu se simte bine și nu se poate elibera din ea. Are o dorință pentru lucrurile pământești, iar dorința rămâne neîmplinită. El se află într-o regiune sumbră și lipsită de bucurie și ar vrea să scape de ea, dar aceasta îl reține ca prin lanțuri la locul de ședere. Întreaga lui stare este de disconfort, pentru că nu este lipsit de capacitatea de a simți, deoarece nu poate vedea decât cu ochii spirituali, dar aceștia sunt încă foarte slabi, încât nu poate vedea nimic, astfel că se află într-o regiune complet lipsită de lumină. Iar starea de neputință este extrem de chinuitoare pentru el, deoarece știe încă despre starea de pe Pământ și astfel știe că a mers înapoi. Iar acum depinde de modul în care recunoașterea situației sale îi afectează voința, pe care, de asemenea, o posedă încă neschimbată. Situația lui este atât de sumbră încât este obligat să se gândească la ea; acum poate fie să lase totul să treacă cu apatie, deși starea nu îl mulțumește.... Lipsa de putere poate fi atât de mare încât voința sa este de asemenea inactivă, încât nu începe nimic pentru a schimba starea, adică nu își adună voința de a schimba această stare. Atunci va rămâne mereu în aceeași situație, până când sufletul nu mai poate suporta chinul și tânjește după alte împrejurimi. Dar își poate aminti, de asemenea, cu amărăciune și ură de cel care a impus această stare sufletului. Poate să se certe cu soarta sa și să lase toate impulsurile rele să pătrundă în gând și în voință. Atunci el însuși își agravează condiția și devine tot mai lipsit de lumină și tot mai legat. Căci acum este hărțuit de forțele infernului, care caută să-l cucerească complet. Pe de altă parte, însă, ființe din împărăția luminii, deși voalate, vin și ele spre el și încearcă să-l convingă să devină el însuși activ pentru a-și schimba starea întunecată într-una mai plină de lumină. Și din nou voința este decisivă, la care îndemn sufletul cedează. Un gând de dor în sus îi aduce deja o ușurare și poate fi începutul drumului spre înalt. Numai voința este decisivă și ea singură va aduce sufletului fie agonii adâncite, fie izbăvire și, în același timp, va iniția furnizarea de putere.... Ființa neputincioasă trebuie doar să dorească ca forța să curgă spre ea, atunci și aceasta îi va fi transmisă.... Dar atâta timp cât voința este inactivă și nu se străduiește să o obțină, nu se va produce nicio schimbare a situației sale în sens favorabil. Numai aportul de forță este decisiv pentru starea de fericire a sufletului în lumea de dincolo. Un suflet care primește imediat putere la intrarea în împărăția spirituală este o creatură fericită. El nu poate să nu fie activ, deoarece aportul de forță îi sporește îndemnul de a fi activ. El se simte atât de fericit încât nu vrea și nu poate purta singur fericirea, încât are nevoie de comunicare și ar dori să ofere forța sa sufletelor nefericite, deoarece sentimentul său este plin de cea mai profundă compasiune pentru sufletele încă imature care trebuie să moară de foame. Și el se află în mijlocul luminii, iar acest lucru îl lasă să recunoască și el.... atât deliciile fericirii, cât și suferința ființelor neîmpăcate. El vrea acum să transmită lumina în împărăția întunericului, vrea să ajute sufletele care au nevoie, iar acum își începe activitatea căutând să aibă acces la sufletele nefericite și încercând mental să le influențeze să se smulgă din letargia lor și să se străduiască, adică, ca el, să le ajute pe cele care se află încă mai adânc în noaptea spirituală.... Dacă reușește acest lucru, atunci a aprins dragostea în sufletele imature și atunci începe munca asupra lor însele. Dorința de a ajuta este singura posibilitate de a le îmbunătăți situația, iar odată ce voința a devenit activă în această direcție, atunci pentru suflet nu mai există decât o singură ascensiune, căci el primește putere în aceeași măsură în care are nevoie de așa ceva pentru a ajuta alte suflete nefericite. Iubirea este singura putere răscumpărătoare. Fără iubire nu există nici o cale de ieșire din starea de neputință; dar acolo unde iubirea pătrunde odată, starea chinuitoare și lipsită de lumină va fi curând depășită, împrejurimile vor deveni din ce în ce mai luminoase și mai clare pentru suflet, dorința de lumină va deveni mai puternică și, în consecință, va curge și puterea care declanșează în suflet starea de beatitudine și este din nou impulsul pentru cea mai înaltă activitate.... către activitatea răscumpărătoare în lumea de dincolo....

Amin

저세상의 빛이 충만하거나 또는 빛이 없고, 무기력한 상태.

사람이 이 땅으로부터 분리되는 일은 영적인 힘으로 대체하기 위해, 모든 신체의 힘이 그로부터 사라지는 의미가 있는 과정이다. 이런 대체하는 일이 혼이 성숙한 정도가 부족하여 불가능한 경우 혼에게 힘이 없는 상태를 의미한다.

영적인 힘을 받는 일과 영적인 힘을 잃는 일을 혼이 느낄 수 있다. 왜냐하면 혼이 이 땅의 삶에서처럼, 이제 혼에게 임하는 영적인 힘의 부족이나 충분함을, 고통이나 행복으로 느끼기 때문이다. 혼은 실제 모든 육체의 짐이 없는 상태에 있다고 느낀다. 그러나 그들의 이런 느낌이 행복한 정도를 정한다. 혼은 잠시 휴식을 취한 후에 활발하게 활동하거나, 또는 고통이 가득한 활동하지 못하는 상태로 머물고, 자신을 이런 상태로부터 자유롭게 할 수 없다.

구속을 받지 못한 혼에게 힘이 부족하고, 이를 깨닫는 일이 말할 수 없게 짓눌리게 한다. 혼은 자신이 묶여 있는 것과 같고, 행복하게 느낄 수 없는 상태에 있고, 이런 상태로부터 자신을 벗어나게 할 수 없다. 혼은 이 땅의 것에 대한 갈망이 있지만, 이런 갈망은 성취되지 않는다. 혼은 기쁨이 없는, 우울한 영역에 거하고, 이런 영역을 벗어나기를 원한다. 그러나 사슬이 혼을 매고 있는 것처럼 혼은 거하는 장소에 묶여 있다. 혼에게서 느낄 수 있는 능력을 빼앗지 않았기 때문에, 혼이 영적인 눈으로만 볼 수 있고, 볼 수 있는 능력이 약하고, 전혀 빛이 없는 영역에 거하고 있기 때문에, 혼의 모든 상태는 불편한 상태이다.

힘이 없는 상태는 혼에게 극도로 고통스럽다. 왜냐하면 혼은 아직 이 땅의 상태에 대해 알고 있고, 자신이 퇴보했다는 것을 알기 때문이다. 이제 혼의 자신의 상황에 대한 깨달음이, 아직 변하지 않은 상태로 가지고 있는 혼의 의지에 어떤 역사를 일으키는 지가 중요하다. 혼의 상태는 너무 암울해서, 혼은 생각을 하도록 강요를 받는다. 혼이 이제 상태 혼을 평안하게 하지 않을지라도, 무관심하게 모든 것을 받아드릴 수 있다.

무기력함이 너무 커서, 혼의 의지가 마찬가지로 아무 일도 하지 않고, 이런 상태를 바꾸기 위한 어떤 일도 시작할 수 없다. 다시 말해 혼이 이런 상태를 바꿀 의지를 드릴 수 없다. 그러면 혼은 더 이상 고통을 견딜 수 없어, 다른 환경을 요구할 때까지, 항상 같은 상황에 머물게 될 것이다. 그러나 혼 또한 비통함으로 증오하면서 자신에게 이런 상태를 부과한 분을 생각할 수 있다.

혼은 자신의 운명에 불평할 수 있고, 생각과 의지를 통해 모든 악한 충동에 따라 행할 수 있다. 그러면 혼은 자신의 상태를 더 악화시킨다. 혼의 상태는 항상 더 빛이 없어지고, 항상 더 묶임을 받게 된다. 왜냐면 혼이 이제 혼을 얻기 원하는 지하 세계의 세력의 공격을 받기 때문이다.

그러나 다른 한편으로 빛의 나라의 존재들이, 비록 가장을 했을지라도, 혼에게 다가가, 혼이 자신의 어두운 상태를 빛이 더 많은 상태로 바꾸기 위해, 스스로 일하게 하려고 노력한다. 다시 혼이 재촉에 굴복하려는 의지가 결정적이다. 갈망하는 생각이 이미 혼에게 안도감을 주고, 이는 높은 곳을 향한 길의 시작이 될 수 있다.

의지만이 유일하게 결정적이다. 의지가 혼에게 더 깊은 고통을 주거나 또는 혼을 구원해주고, 동시에 힘의 공급을 받게 할 것이다. 무력한 존재는 단지 자신에게 힘이 흐르기를 원하기 만하면 된다. 그러면 힘이 그에게 주어진다. 그러나 의지가 역사하지 않고, 자신에게 힘이 흐르도록 추구하지 않는 동안에는, 혼의 상황에 유리한 의미의 변화가 없게 될 것이다.

힘의 공급만이 유일하게 저세상의 혼의 행복을 위해 결정적이다. 영의 나라에 들어가는 즉시 힘을 받는 혼은 행복한 피조물이다. 혼은 이제 일을 할 수밖에 없다. 왜냐면 힘의 공급이 혼의 일하려는 충동을 증가시키기 때문이다. 혼은 너무나 행복해서, 이런 행복을 혼자서 감당하기를 원지 않고, 원할 수 없어, 전해주려는 소원을 가지고, 자신의 힘을 힘이 필요한 혼들에게 주기를 원한다. 왜냐하면 혼의 감정은 아직 성숙하지 못해, 굶주려야만 하는 혼들을 향한 깊은 연민으로 가득 차 있기 때문이다.

혼은 빛의 한가운데 있고, 이런 상태가 혼이 축복된 기쁨과 구원받지 못한 존재의 고난을 모두 다 깨닫게 해준다. 혼은 이제 어두움의 영역 안으로 빛을 전해주기를 원한다. 혼은 위험에 빠진 혼들을 돕기를 원하고, 이제 불행한 혼들에게 접근하여, 그들에게 생각을 통해, 그들의 게으름을 벗어나도록 역사를 시작하고, 그들이 자신들보다 더 깊은 영적인 밤중에 있는 혼들을 돕는 일을 동시에 추구하도록 역사를 시작한다.

혼이 이 일에 성공을 한다면, 혼은 성숙하지 못한 혼들에게 사랑이 타오르게 한 것이다. 그러면 성숙하지 못한 혼들의 자신에 대한 작업이 시작된다. 돕기를 원하는 갈망이 혼들의 상황을 개선시킬 수 있는 유일한 가능성이다. 일단 의지가 한번 이런 방향으로 역사하게 되면, 혼에게는 단지 성장하는 일만이 있게 된다. 왜냐하면 다른 불행한 혼들에게 도움을 주기 위해 필요한 만큼의 힘이 혼에게 주어지기 때문이다.

사랑이 유일한 구원하는 권세이다. 사랑이 없이는 무력한 상태에서 벗어날 방법이 없다. 그러나 사랑이 일단 역사하게 되면, 곧 고통이 큰 상태가, 빛이 없는 상태가 극복이 되고, 환경은 혼이 볼 수 있게 더 밝고 선명해지고, 빛을 향한 갈망이 강해진다. 이런 갈망에 따라 혼에게 또한 힘이 공급되고, 이런 일이 혼을 행복의 상태에 빠지게 하고, 최고로 활동하도록, 저 세상에서 구원하는 일을 하도록 다시 자극을 해준다.

아멘