• Înapoi

Transfigurarea lui Iisus.... "Tatăl Meu și cu Mine suntem una...."

Problema transfigurării lui Iisus după moartea Sa pe cruce, dacă este soluționată corect, este în același timp și o înțelegere (cunoaștere) a cuvintelor lui Iisus: "Tatăl Meu și Mine suntem una". Dumnezeu S-a oferit ca jertfă prin intermediul unei ființe umane care a învins întreaga umanitate din iubire pentru Dumnezeu și care, prin urmare, și-a modelat sufletul în așa fel încât Dumnezeu a putut să se instaleze în El în toată plinătatea. Forma Sa exterioară, trupul Său, se supunea în totalitate voinței sufletului și era, de asemenea, îndreptat numai spre divin; astfel, toată substanța era spirituală îndreptată spre Dumnezeu, astfel încât nu mai avea nevoie de cursul pământesc de dezvoltare și putea, prin urmare, să intre în împărăția spiritualului în toată perfecțiunea după moartea trupească. Tot spiritualul desăvârșit se unește cu puterea elementară și devine una cu ea prin fuziune intimă. Cursul de dezvoltare al spiritualului, care s-a îndepărtat odată de Dumnezeu, durează o infinitate de timp și va duce de asemenea în sus, în lumea de dincolo, prin nenumărate etape, dar forma exterioară, spiritualul încă mai puțin dezvoltat, va rămâne întotdeauna în urmă și va elibera sufletul, care apoi caută asocierea ca ființă spirituală tocmai cu astfel de ființe mature în lumea de dincolo. Învelișul exterior se dizolvă, iar substanțele spirituale individuale intră din nou în contact cu altele similare pentru a-și continua cursul de dezvoltare..... Trupul lui Iisus, însă, atinsese deja perfecțiunea spirituală în puritatea sa și în activitatea sa de iubire, iar suferința imensă de pe cruce a fost ultimul proces de purificare pentru substanța spirituală devenită formă, astfel încât să se poată alătura sufletului perfect într-o stare complet purificată, astfel încât să nu mai fie obligat să rămână pe Pământ, iar acum spiritul lui Dumnezeu, sufletul și trupul s-au unit, devenind astfel unul singur. Omul Iisus a fost mediatorul între Dumnezeu și omenire.... dar Dumnezeu și Iisus Hristos sunt acum Una.... Nu există două entități care să fie gândite una lângă alta, ci este o singură entitate care primește în sine toată perfecțiunea. Divinitatea lui Iisus nu poate fi imaginată altfel decât ca Divinitatea eternă însăși, Care nu a atașat la Sine decât forma exterioară a ființei umane Iisus, adică ale cărei substanțe spirituale au fost lăsate să se contopească cu puterea elementară pentru că la moartea lui Iisus atinseseră deja gradul de perfecțiune, care este condiția prealabilă pentru cea mai intimă unire cu Dumnezeu....

Trupul lui Iisus a devenit un cuceritor al întregii materii prin disprețuirea plăcerilor pământești și o autodisciplină strictă și, prin urmare, nu a mai fost necesar niciun alt curs de dezvoltare. Toate substanțele spirituale formate în el s-au putut alătura sufletului și în același timp au părăsit valea Pământului pentru a intra pe înălțimile luminii. Prin urmare, lumina cea mai strălucitoare a înconjurat acest suflet de atunci încolo, în consecință trupul și sufletul lui Iisus trebuiau să părăsească Pământul într-o stare transfigurată, căci o ființă care s-a contopit complet cu Dumnezeu trebuia acum să accepte și ea lumina și puterea de la El și astfel să radieze aceasta în același mod ca și Dumnezeirea eternă însăși, căci era acum și ea una cu Dumnezeu, în consecință lumină și putere din belșug. Acest proces de emanație a luminii ar fi rămas altfel ascuns oamenilor, însă dragostea infinită a lui Dumnezeu pentru oameni a permis ca transfigurarea lui Iisus să aibă loc în mod vizibil pentru a le oferi un semn al puterii și gloriei Sale, pentru a întări credința celor care urmau să proclame puterea și gloria Sa în lume și pentru a le oferi oamenilor dovada că Iisus a învins moartea.... că acum nu mai există moarte pentru oamenii care Îl urmează, care se străduiesc să parcurgă aceeași cale pe Pământ. Transfigurarea lui Iisus a fost o chestiune foarte disputată de omenire și a fost în cea mai mare parte respinsă ca fiind o fabulație, deoarece oamenilor le lipsește orice înțelegere spirituală a scopului final al fiecărei ființe.... pentru unirea finală cu Dumnezeu.... pentru a deveni una cu El.... Dar Iisus spune: "Tatăl și Eu suntem una....". Pentru că unirea avusese deja loc în El, sufletul Său fusese modelat în așa fel încât putea să-L primească pe Dumnezeu în sine și, prin urmare, era deja un receptor de lumină și putere de la Dumnezeu, putea deci să învețe toată înțelepciunea și să lucreze prin puterea divină. El era perfect, așa cum Tatăl Său din ceruri era perfect, și putea crea și modela ca El.... Natura Sa era iubire, Cuvintele Sale erau iubire și, prin urmare, El putea lucra în virtutea marii Sale iubiri pentru oameni. Căci tot ceea ce este și se întâmplă este adus doar de iubire.... Viața Sa pământească a fost un șir nesfârșit de minuni fără pompă și splendoare, dar pe care le-a încheiat într-o lumină radiantă.... prin transfigurarea Sa în fața ochilor a lor Săi și urcarea pe culmile gloriei veșnice....

Amin

JEZUSOVA SPREMENITEV.... »OČE IN JAZ SVA ENO«

Pravilna rešitev Jezusove spremenitve po Njegovem križanju obenem tudi daje razlago Jezusovih Besed: »Oče in Jaz sva eno....« (Janez 10:30). Bog je Sebe žrtvoval preko človeka, Kateri je zaradi Ljubezni do Boga premagal vsakršen človeški aspekt in Kateri je glede na to tako oblikoval Svojo dušo, da se je Bog lahko v vsej polnosti nastanil v Njem (Kološanom 2:9). Njegova zunanja forma, Njegovo telo se je popolnoma podredilo volji duše, katera pa je bila ravno tako naklonjena samo Božanskemu. Tako je bila vsaka substanca Bogu-naklonjeni duh tako, da ni več potrebovala procesa razvoja na Zemlji in je bila glede na to po smrti telesa sposobna v vsej popolnosti vstopiti v duhovno kraljestvo. Vsa izpopolnjena duhovna bitja se združujejo z Elementarno Silo in preko najbolj iskrene fuzije (združitve) z Njo postajajo eno. Proces razvoja duhovnih bitij, katera so nekoč odpadla od Boga, traja neskončno dolgo časa, in preko brezštevilnih stopenj bo v onostranstvu ravno tako vodilo do vzpona, vendar pa manj razvita duhovna substanca vedno ostaja na Zemlji in osvobaja dušo, katera bo kot duhovno bitje v onostranstvu naknadno iskala priključitev k bitjem enake zrelosti. Zunanja forma se razkraja, posamezne duhovne substance pa se priključujejo podobnim, da bi nadaljevale njihov proces razvoja.... Jezusovo telo je torej zaradi njegove čistosti in delovanja Ljubezni že doseglo duhovno popolnost, nezamisljivo trpljenje na Križu pa je že pomenil končen proces prečiščevanja za telesno duhovno substanco tako, da se je bila ona v tem prečiščenem stanju sposobna zediniti s popolno dušo in ni bilo več potrebe, da bi ostala na Zemlji. Glede na to so Božji Duh, duša in telo združeni in so postali eno. Jezus, človek je BIL posrednik med Bogom in ljudmi (1 Timotej 2:5).... vendar pa sta SEDAJ Bog in Jezus Kristus Eno.... njiju se ne bi smelo zamišljati kot dve bitji, eno poleg drugega, ampak je to samo eno Bitje, Katero absorbira vse, kar je popolno. Namreč Jezusovega Božanstva si ni mogoče zamišljati na nikakršen način, razen kot večno Božanstvo Osebno, Katero je Sebe priključilo zunanji obliki Jezusa, človeka oz. Njegovim duhovnim substancam je bilo dovoljeno združiti se z Elementarno Silo, ker so pri Jezusovi smrti one že dosegle stopnjo popolnosti, katera pa je predpogoj za najtesnejšo enotnost z Bogom.... S tem, ko je preziral zemeljska zadovoljstva in kot rezultat striktne samodiscipline, je Jezusovo telo nadvladalo celotno materijo in glede na to ni več potrebovalo nadaljnjega procesa razvoja. Vse duhovne substance v fizični formi so se bile sposobne priključiti duši in skupaj z njo zapustiti zemeljsko dolino, da bi se povzpele (tukaj je v izvornem tekstu uporabljen glagol »vstopiti«) do svetlobnih višin. Od tega trenutka nadalje je bila ta duša oblegana z najsijajnejšo blestečo svetlobo. Zaradi tega sta Jezusova duša in telo morala zapustiti Zemljo v spremenjenem stanju, ker je bitje, katero je popolnoma stopljeno z Bogom, moralo ravno tako od Njega prejeti svetlobo in moč ter to izžarevati na enak način kot Sámo večno Božanstvo; namreč ono je bilo z Bogom Eno in je bilo glede na to tudi svetloba ter moč v izobilju.

Ta proces svetlobnega sevanja ljudem po navadi ostaja skrit. Vendar pa je neskončna Božja Ljubezen do ljudi dovolila, da se Jezusova spremenitev odvije vidno, da bi jim dala znak Njegove moči in slave; da bi okrepila vero tistih, kateri naj bi svetu oznanjali Njegovo moč in slavo ter da bi ljudem priskrbela dokaz, da je Jezus premagal smrt.... da od sedaj naprej smrt ne obstaja več za ljudi, kateri so Mu sledili in se potrudili, da na Zemlji hodijo po enaki stezi. Jezusova spremenitev je bila med človeštvom zelo pogosto predmet spora, kateri pa je bil po navadi zavržen, kot da je le mit, ker je ljudem primanjkovalo vsakršnega duhovnega znanja za končni cilj vsakega bitja.... za končno zedinjenje z Bogom.... za postajanje eno z Njim.... Kakorkoli že, Jezus pravi: »Oče in Jaz sva eno....«, ker se je zedinjenje v Njem že zgodilo; Njegova duša je bila namreč tako oblikovana, da je bila sposobna sprejeti Boga in je na ta način že postala prejemnik svetlobe ter moči od Boga. Na ta način je bil On sposoben poučevati celotno modrost in delovati preko Božanske moči. On je bil popoln kot Njegov Oče na Nebu, sposoben ustvarjati ter oblikovati kot On.... Njegova narava je bila Ljubezen; Njegove Besede so bile Ljubezen, in tako je On deloval z vrlino Njegove velike Ljubezni do ljudi. Namreč vse kar obstaja, vse kar se dogaja, je lahko doseženo edino po poti Ljubezni.... Njegovo življenje na Zemlji je bil nenehen sled čudežnih del brez sijaja in razkošij, vendar pa ga je On dokončal v sijoči svetlobi.... tako, ko Se je pred očmi Njegovih Lastnih spremenil in Se dvignil na Nebo, v večno slavo.

AMEN