• Înapoi

Transfigurarea lui Iisus.... "Tatăl Meu și cu Mine suntem una...."

Problema transfigurării lui Iisus după moartea Sa pe cruce, dacă este soluționată corect, este în același timp și o înțelegere (cunoaștere) a cuvintelor lui Iisus: "Tatăl Meu și Mine suntem una". Dumnezeu S-a oferit ca jertfă prin intermediul unei ființe umane care a învins întreaga umanitate din iubire pentru Dumnezeu și care, prin urmare, și-a modelat sufletul în așa fel încât Dumnezeu a putut să se instaleze în El în toată plinătatea. Forma Sa exterioară, trupul Său, se supunea în totalitate voinței sufletului și era, de asemenea, îndreptat numai spre divin; astfel, toată substanța era spirituală îndreptată spre Dumnezeu, astfel încât nu mai avea nevoie de cursul pământesc de dezvoltare și putea, prin urmare, să intre în împărăția spiritualului în toată perfecțiunea după moartea trupească. Tot spiritualul desăvârșit se unește cu puterea elementară și devine una cu ea prin fuziune intimă. Cursul de dezvoltare al spiritualului, care s-a îndepărtat odată de Dumnezeu, durează o infinitate de timp și va duce de asemenea în sus, în lumea de dincolo, prin nenumărate etape, dar forma exterioară, spiritualul încă mai puțin dezvoltat, va rămâne întotdeauna în urmă și va elibera sufletul, care apoi caută asocierea ca ființă spirituală tocmai cu astfel de ființe mature în lumea de dincolo. Învelișul exterior se dizolvă, iar substanțele spirituale individuale intră din nou în contact cu altele similare pentru a-și continua cursul de dezvoltare..... Trupul lui Iisus, însă, atinsese deja perfecțiunea spirituală în puritatea sa și în activitatea sa de iubire, iar suferința imensă de pe cruce a fost ultimul proces de purificare pentru substanța spirituală devenită formă, astfel încât să se poată alătura sufletului perfect într-o stare complet purificată, astfel încât să nu mai fie obligat să rămână pe Pământ, iar acum spiritul lui Dumnezeu, sufletul și trupul s-au unit, devenind astfel unul singur. Omul Iisus a fost mediatorul între Dumnezeu și omenire.... dar Dumnezeu și Iisus Hristos sunt acum Una.... Nu există două entități care să fie gândite una lângă alta, ci este o singură entitate care primește în sine toată perfecțiunea. Divinitatea lui Iisus nu poate fi imaginată altfel decât ca Divinitatea eternă însăși, Care nu a atașat la Sine decât forma exterioară a ființei umane Iisus, adică ale cărei substanțe spirituale au fost lăsate să se contopească cu puterea elementară pentru că la moartea lui Iisus atinseseră deja gradul de perfecțiune, care este condiția prealabilă pentru cea mai intimă unire cu Dumnezeu....

Trupul lui Iisus a devenit un cuceritor al întregii materii prin disprețuirea plăcerilor pământești și o autodisciplină strictă și, prin urmare, nu a mai fost necesar niciun alt curs de dezvoltare. Toate substanțele spirituale formate în el s-au putut alătura sufletului și în același timp au părăsit valea Pământului pentru a intra pe înălțimile luminii. Prin urmare, lumina cea mai strălucitoare a înconjurat acest suflet de atunci încolo, în consecință trupul și sufletul lui Iisus trebuiau să părăsească Pământul într-o stare transfigurată, căci o ființă care s-a contopit complet cu Dumnezeu trebuia acum să accepte și ea lumina și puterea de la El și astfel să radieze aceasta în același mod ca și Dumnezeirea eternă însăși, căci era acum și ea una cu Dumnezeu, în consecință lumină și putere din belșug. Acest proces de emanație a luminii ar fi rămas altfel ascuns oamenilor, însă dragostea infinită a lui Dumnezeu pentru oameni a permis ca transfigurarea lui Iisus să aibă loc în mod vizibil pentru a le oferi un semn al puterii și gloriei Sale, pentru a întări credința celor care urmau să proclame puterea și gloria Sa în lume și pentru a le oferi oamenilor dovada că Iisus a învins moartea.... că acum nu mai există moarte pentru oamenii care Îl urmează, care se străduiesc să parcurgă aceeași cale pe Pământ. Transfigurarea lui Iisus a fost o chestiune foarte disputată de omenire și a fost în cea mai mare parte respinsă ca fiind o fabulație, deoarece oamenilor le lipsește orice înțelegere spirituală a scopului final al fiecărei ființe.... pentru unirea finală cu Dumnezeu.... pentru a deveni una cu El.... Dar Iisus spune: "Tatăl și Eu suntem una....". Pentru că unirea avusese deja loc în El, sufletul Său fusese modelat în așa fel încât putea să-L primească pe Dumnezeu în sine și, prin urmare, era deja un receptor de lumină și putere de la Dumnezeu, putea deci să învețe toată înțelepciunea și să lucreze prin puterea divină. El era perfect, așa cum Tatăl Său din ceruri era perfect, și putea crea și modela ca El.... Natura Sa era iubire, Cuvintele Sale erau iubire și, prin urmare, El putea lucra în virtutea marii Sale iubiri pentru oameni. Căci tot ceea ce este și se întâmplă este adus doar de iubire.... Viața Sa pământească a fost un șir nesfârșit de minuni fără pompă și splendoare, dar pe care le-a încheiat într-o lumină radiantă.... prin transfigurarea Sa în fața ochilor a lor Săi și urcarea pe culmile gloriei veșnice....

Amin

Transfiguração de Jesusu.... "O meu pai e eu somos Um...."

O problema da transfiguração de Jesus depois de sua morte na cruz, se resolvido corretamente, é ao mesmo tempo uma compreensão das palavras de Jesus: "Meu Pai e eu somos um só". Deus ofereceu-se como sacrifício através de um ser humano que venceu toda a humanidade por amor a Deus e que, portanto, moldou a sua alma de tal forma que Deus pôde residir nEle em toda a plenitude. Sua forma exterior, seu corpo, obedeceu completamente à vontade da alma e, do mesmo modo, só se voltou para o divino; assim, toda a substância foi dirigida espiritualmente para Deus, de modo que não precisava mais do curso terreno do desenvolvimento e podia, portanto, entrar no reino do espiritual em toda perfeição, após a morte corporal. Todo espiritual perfeito se une com o poder elementar e se torna um com ele através da fusão íntima. O curso do desenvolvimento do espiritual, que uma vez se afastou de Deus, dura tempos infinitos e também levará para cima no além através de incontáveis etapas, mas a forma exterior, a espiritual ainda menos desenvolvida, permanecerá sempre para trás e libertará a alma, que então procura a unificação como ser espiritual com apenas tais seres maduros no além. A casca exterior dissolve-se e as substâncias espirituais individuais voltam a entrar em contacto com substâncias semelhantes a fim de continuar o seu curso de desenvolvimento..... O corpo de Jesus, porém, já havia alcançado a perfeição espiritual em sua pureza e em sua atividade de amor, e o imenso sofrimento na cruz foi o último processo de purificação da substância espiritual que se havia tornado uma forma, para que pudesse unir a alma perfeita em um estado completamente purificado, de modo que já não era obrigada a permanecer na Terra, e agora o espírito de Deus, a alma e o corpo se uniram, tornando-se assim um só. O homem Jesus foi o mediador entre Deus e a humanidade.... mas Deus e Jesus Cristo são agora uma.... Não há duas entidades que devam ser pensadas uma ao lado da outra, mas é apenas uma entidade que recebe toda a perfeição em si mesma. A Deidade de Jesus não pode ser imaginada de outra forma que não seja a eterna Deidade em si mesma, que apenas anexou a si mesma a forma externa do ser humano Jesus, ou seja, cujas substâncias espirituais foram autorizadas a fundir-se com o poder elementar, porque já tinham atingido o grau de perfeição na morte de Jesus, que é o pré-requisito para a união mais íntima com Deus....

O corpo de Jesus tornou-se um conquistador de toda a matéria, desprezando os prazeres terrenos e a estrita autodisciplina e, portanto, não foi necessário mais nenhum curso de desenvolvimento. Todas as substâncias espirituais formadas nela poderiam se unir à alma e ao mesmo tempo deixar o vale terrestre para entrar nas alturas da luz. Por isso a luz mais radiante rodeou esta alma desde então, consequentemente o corpo e a alma de Jesus teve de deixar a Terra num estado transfigurado, pois um ser que se fundia completamente com Deus agora também tinha de aceitar luz e força Dele e assim irradiar isso da mesma maneira que a Deidade eterna, pois agora era um só com Deus, consequentemente também luz e força em toda a abundância. Este processo de emanar luz permaneceria escondido das pessoas, mas o amor infinito de Deus pelas pessoas permitiu que a transfiguração de Jesus acontecesse visivelmente para dar-lhes um sinal do Seu poder e glória, para fortalecer a fé daqueles que deviam proclamar o Seu poder e glória no mundo, e para dar às pessoas a prova de que Jesus tinha vencido a morte.... de que agora já não há morte para as pessoas que O seguem, que se esforçam por percorrer o mesmo caminho na terra. A transfiguração de Jesus tem sido uma questão muito disputada pela humanidade, e tem sido rejeitada na sua maioria como uma fábula porque as pessoas não têm toda a compreensão espiritual para o objectivo final de cada ser.... para a união final com God.... por se tornar um com Ele.... Mas Jesus diz: "O Pai e eu somos um....". Pois a união já se havia realizado nele, a sua alma foi moldada de tal maneira que podia receber Deus em si mesma e, portanto, já era um recipiente de luz e força de Deus, podia, portanto, ensinar toda a sabedoria e trabalhar através da força divina. Ele era perfeito, assim como Seu Pai no céu era perfeito, e podia criar e moldar como Ele.... Sua natureza era amor, Suas Palavras eram amor, e assim Ele foi capaz de trabalhar em virtude de Seu grande amor pelas pessoas. Pois tudo o que é e acontece só é provocado pelo amor.... Sua vida terrena foi uma série interminável de milagres sem pompa e esplendor, mas que Ele terminou em luz radiante.... transfigurando-se diante dos olhos dos Seus e ascendendo às alturas, para a glória eterna....

Amém