• Înapoi

Transfigurarea lui Iisus.... "Tatăl Meu și cu Mine suntem una...."

Problema transfigurării lui Iisus după moartea Sa pe cruce, dacă este soluționată corect, este în același timp și o înțelegere (cunoaștere) a cuvintelor lui Iisus: "Tatăl Meu și Mine suntem una". Dumnezeu S-a oferit ca jertfă prin intermediul unei ființe umane care a învins întreaga umanitate din iubire pentru Dumnezeu și care, prin urmare, și-a modelat sufletul în așa fel încât Dumnezeu a putut să se instaleze în El în toată plinătatea. Forma Sa exterioară, trupul Său, se supunea în totalitate voinței sufletului și era, de asemenea, îndreptat numai spre divin; astfel, toată substanța era spirituală îndreptată spre Dumnezeu, astfel încât nu mai avea nevoie de cursul pământesc de dezvoltare și putea, prin urmare, să intre în împărăția spiritualului în toată perfecțiunea după moartea trupească. Tot spiritualul desăvârșit se unește cu puterea elementară și devine una cu ea prin fuziune intimă. Cursul de dezvoltare al spiritualului, care s-a îndepărtat odată de Dumnezeu, durează o infinitate de timp și va duce de asemenea în sus, în lumea de dincolo, prin nenumărate etape, dar forma exterioară, spiritualul încă mai puțin dezvoltat, va rămâne întotdeauna în urmă și va elibera sufletul, care apoi caută asocierea ca ființă spirituală tocmai cu astfel de ființe mature în lumea de dincolo. Învelișul exterior se dizolvă, iar substanțele spirituale individuale intră din nou în contact cu altele similare pentru a-și continua cursul de dezvoltare..... Trupul lui Iisus, însă, atinsese deja perfecțiunea spirituală în puritatea sa și în activitatea sa de iubire, iar suferința imensă de pe cruce a fost ultimul proces de purificare pentru substanța spirituală devenită formă, astfel încât să se poată alătura sufletului perfect într-o stare complet purificată, astfel încât să nu mai fie obligat să rămână pe Pământ, iar acum spiritul lui Dumnezeu, sufletul și trupul s-au unit, devenind astfel unul singur. Omul Iisus a fost mediatorul între Dumnezeu și omenire.... dar Dumnezeu și Iisus Hristos sunt acum Una.... Nu există două entități care să fie gândite una lângă alta, ci este o singură entitate care primește în sine toată perfecțiunea. Divinitatea lui Iisus nu poate fi imaginată altfel decât ca Divinitatea eternă însăși, Care nu a atașat la Sine decât forma exterioară a ființei umane Iisus, adică ale cărei substanțe spirituale au fost lăsate să se contopească cu puterea elementară pentru că la moartea lui Iisus atinseseră deja gradul de perfecțiune, care este condiția prealabilă pentru cea mai intimă unire cu Dumnezeu....

Trupul lui Iisus a devenit un cuceritor al întregii materii prin disprețuirea plăcerilor pământești și o autodisciplină strictă și, prin urmare, nu a mai fost necesar niciun alt curs de dezvoltare. Toate substanțele spirituale formate în el s-au putut alătura sufletului și în același timp au părăsit valea Pământului pentru a intra pe înălțimile luminii. Prin urmare, lumina cea mai strălucitoare a înconjurat acest suflet de atunci încolo, în consecință trupul și sufletul lui Iisus trebuiau să părăsească Pământul într-o stare transfigurată, căci o ființă care s-a contopit complet cu Dumnezeu trebuia acum să accepte și ea lumina și puterea de la El și astfel să radieze aceasta în același mod ca și Dumnezeirea eternă însăși, căci era acum și ea una cu Dumnezeu, în consecință lumină și putere din belșug. Acest proces de emanație a luminii ar fi rămas altfel ascuns oamenilor, însă dragostea infinită a lui Dumnezeu pentru oameni a permis ca transfigurarea lui Iisus să aibă loc în mod vizibil pentru a le oferi un semn al puterii și gloriei Sale, pentru a întări credința celor care urmau să proclame puterea și gloria Sa în lume și pentru a le oferi oamenilor dovada că Iisus a învins moartea.... că acum nu mai există moarte pentru oamenii care Îl urmează, care se străduiesc să parcurgă aceeași cale pe Pământ. Transfigurarea lui Iisus a fost o chestiune foarte disputată de omenire și a fost în cea mai mare parte respinsă ca fiind o fabulație, deoarece oamenilor le lipsește orice înțelegere spirituală a scopului final al fiecărei ființe.... pentru unirea finală cu Dumnezeu.... pentru a deveni una cu El.... Dar Iisus spune: "Tatăl și Eu suntem una....". Pentru că unirea avusese deja loc în El, sufletul Său fusese modelat în așa fel încât putea să-L primească pe Dumnezeu în sine și, prin urmare, era deja un receptor de lumină și putere de la Dumnezeu, putea deci să învețe toată înțelepciunea și să lucreze prin puterea divină. El era perfect, așa cum Tatăl Său din ceruri era perfect, și putea crea și modela ca El.... Natura Sa era iubire, Cuvintele Sale erau iubire și, prin urmare, El putea lucra în virtutea marii Sale iubiri pentru oameni. Căci tot ceea ce este și se întâmplă este adus doar de iubire.... Viața Sa pământească a fost un șir nesfârșit de minuni fără pompă și splendoare, dar pe care le-a încheiat într-o lumină radiantă.... prin transfigurarea Sa în fața ochilor a lor Săi și urcarea pe culmile gloriei veșnice....

Amin

La Transfiguration de Jésus – «Moi et le Père sommes Un»

La réponse juste au problème de la transfiguration de Jésus après Sa mort sur la Croix est rendue compréhensible avec les Mots de Jésus «le Père et Moi sommes Un.» Dieu Lui-Même S’est donné en Sacrifice à travers un Homme qui a dépassé tout l’humain par Amour pour Dieu et qui donc a formé Son Âme de sorte que Dieu a pu prendre Demeure en Lui dans toute Sa Plénitude. Sa Forme extérieure, Son Corps, obéissait totalement à la Volonté de l'Âme et était seulement tournée vers le Divin ; donc chaque substance spirituelle était tournée vers Dieu, elle n'avait plus besoin du parcours de développement terrestre et avec cela, après la mort corporelle, il pouvait entrer dans le Royaume spirituel dans toute Sa Perfection. Tout le spirituel parfait s'unit avec la Force d’Ur et par cette fusion intime il devient Un avec Elle (la Force d’Ur). Le parcours de développement du spirituel déchu de Dieu dure des temps infinis et même dans l'au-delà il mènera vers le Haut au travers d’innombrables marches, mais la forme extérieure, le spirituel encore immature, restera toujours en arrière et ne libérera l'âme qu'après que l’être spirituel aura cherché l'unification avec des êtres de même maturité dans l'au-delà. L'enveloppe extérieure se dissout et les substances spirituelles individuelles entrent de nouveau en contact avec des substances spirituelles semblables, pour continuer leur parcours de développement. Le Corps de Jésus cependant dans sa pureté et par ses actions d'amour était déjà arrivé à la Perfection spirituelle, et les incommensurables souffrances sur la Croix étaient le dernier processus de purification pour le spirituel devenu forme, de sorte qu’il pouvait s'unir parfaitement avec l'Âme totalement sans scories, donc il n'était plus obligé de rester sur la Terre, et maintenant l'Esprit de Dieu, l'Âme et le Corps se sont unis, donc sont devenus Un.

L'Homme Jésus était le Médiateur entre Dieu et les hommes, mais maintenant Dieu et Jésus Christ sont Un, ce ne sont pas deux Entités l'une à coté de l'autre, mais Elles forment seulement une Entité qui accueille tout le Parfait en Elle. La Divinité de Jésus ne peut pas se comprendre autrement que dans le fait que l'éternelle Divinité Elle-même S’est uni seulement avec la Forme extérieure de l'Homme Jésus, c'est-à-dire qu’Elle a permis à Ses Substances spirituelles de se fondre avec la Force d’Ur, parce qu'avec le décès de Jésus Elles avaient déjà atteint le degré de la Perfection qui est la condition préalable pour l’intime unification avec Dieu. Le Corps de Jésus, à travers le mépris des joies terrestres et une sévère autodiscipline est devenu Victorieux de toute matière et il n'avait par conséquent besoin d'aucun parcours ultérieur de développement. Toutes les substances formées spirituellement en lui pouvaient s’unir à l'Âme et abandonner ensemble la vallée terrestre, pour entrer dans les Hauteurs de la Lumière. Donc l'Ambiance de cette Âme était la Lumière la plus rayonnante, par conséquent le Corps et l'Âme de Jésus pouvaient abandonner la Terre dans l'état transfiguré, parce qu'un Être qui est totalement fusionné avec Dieu doit maintenant recevoir de Lui Lumière et Force et rayonner celles-ci de la même manière que l'éternelle Divinité Elle-même, parce que maintenant il est Un avec Dieu, par conséquent Il allume la Lumière et la Force en toute Plénitude. Ce processus du rayonnement de la Lumière reste cachée aux hommes, mais l'infini Amour de Dieu pour les hommes a permis que se déroule visiblement la Transfiguration de Jésus pour leur donner un Signe de Sa Puissance et de Sa Magnificence, pour fortifier la foi de ceux qui devaient annoncer dans le monde Sa Puissance et Sa Magnificence, et pour donner aux hommes une preuve que Jésus avait vaincu la mort, qu’il n'existe plus aucune mort pour les hommes qui Le suivent, qui s’efforcent de parcourir le même chemin sur la Terre. La Transfiguration de Jésus a été une question très discutée par l'humanité, et elle a été presque toujours refusée comme une fable, parce qu'aux hommes il manque toute compréhension spirituelle pour le but final de chaque être, pour l’unification définitive avec Dieu, pour devenir Un avec Lui. Jésus cependant a dit : «Le Père et Moi Sommes Un....» Parce qu’en Lui l'unification avait déjà eu lieu, Son Âme était formée de sorte qu’Il pouvait accueillir Dieu en Lui et donc être déjà Recevant de la Lumière et de la Force de Dieu, donc Il pouvait enseigner à tous la Sagesse et pouvait agir au travers de la Force divine. Il était parfait, comme est parfait Son Père dans le Ciel, et Il pouvait créer et former comme Lui. Son Être Était Amour, Ses Paroles étaient Amour, et ainsi Il pouvait agir grâce à Son grand Amour pour les hommes. Parce que tout ce qui est et arrive est produit seulement par l'Amour. Son Parcours terrestre était une suite infinie d'Actions et de Miracles sans faste ni splendeur, qui cependant se sont terminés dans la Lumière rayonnante en se transfigurant devant les yeux des Siens et en montant au Ciel vers sa Gloire éternelle.

Amen