• Înapoi

Transfigurarea lui Iisus.... "Tatăl Meu și cu Mine suntem una...."

Problema transfigurării lui Iisus după moartea Sa pe cruce, dacă este soluționată corect, este în același timp și o înțelegere (cunoaștere) a cuvintelor lui Iisus: "Tatăl Meu și Mine suntem una". Dumnezeu S-a oferit ca jertfă prin intermediul unei ființe umane care a învins întreaga umanitate din iubire pentru Dumnezeu și care, prin urmare, și-a modelat sufletul în așa fel încât Dumnezeu a putut să se instaleze în El în toată plinătatea. Forma Sa exterioară, trupul Său, se supunea în totalitate voinței sufletului și era, de asemenea, îndreptat numai spre divin; astfel, toată substanța era spirituală îndreptată spre Dumnezeu, astfel încât nu mai avea nevoie de cursul pământesc de dezvoltare și putea, prin urmare, să intre în împărăția spiritualului în toată perfecțiunea după moartea trupească. Tot spiritualul desăvârșit se unește cu puterea elementară și devine una cu ea prin fuziune intimă. Cursul de dezvoltare al spiritualului, care s-a îndepărtat odată de Dumnezeu, durează o infinitate de timp și va duce de asemenea în sus, în lumea de dincolo, prin nenumărate etape, dar forma exterioară, spiritualul încă mai puțin dezvoltat, va rămâne întotdeauna în urmă și va elibera sufletul, care apoi caută asocierea ca ființă spirituală tocmai cu astfel de ființe mature în lumea de dincolo. Învelișul exterior se dizolvă, iar substanțele spirituale individuale intră din nou în contact cu altele similare pentru a-și continua cursul de dezvoltare..... Trupul lui Iisus, însă, atinsese deja perfecțiunea spirituală în puritatea sa și în activitatea sa de iubire, iar suferința imensă de pe cruce a fost ultimul proces de purificare pentru substanța spirituală devenită formă, astfel încât să se poată alătura sufletului perfect într-o stare complet purificată, astfel încât să nu mai fie obligat să rămână pe Pământ, iar acum spiritul lui Dumnezeu, sufletul și trupul s-au unit, devenind astfel unul singur. Omul Iisus a fost mediatorul între Dumnezeu și omenire.... dar Dumnezeu și Iisus Hristos sunt acum Una.... Nu există două entități care să fie gândite una lângă alta, ci este o singură entitate care primește în sine toată perfecțiunea. Divinitatea lui Iisus nu poate fi imaginată altfel decât ca Divinitatea eternă însăși, Care nu a atașat la Sine decât forma exterioară a ființei umane Iisus, adică ale cărei substanțe spirituale au fost lăsate să se contopească cu puterea elementară pentru că la moartea lui Iisus atinseseră deja gradul de perfecțiune, care este condiția prealabilă pentru cea mai intimă unire cu Dumnezeu....

Trupul lui Iisus a devenit un cuceritor al întregii materii prin disprețuirea plăcerilor pământești și o autodisciplină strictă și, prin urmare, nu a mai fost necesar niciun alt curs de dezvoltare. Toate substanțele spirituale formate în el s-au putut alătura sufletului și în același timp au părăsit valea Pământului pentru a intra pe înălțimile luminii. Prin urmare, lumina cea mai strălucitoare a înconjurat acest suflet de atunci încolo, în consecință trupul și sufletul lui Iisus trebuiau să părăsească Pământul într-o stare transfigurată, căci o ființă care s-a contopit complet cu Dumnezeu trebuia acum să accepte și ea lumina și puterea de la El și astfel să radieze aceasta în același mod ca și Dumnezeirea eternă însăși, căci era acum și ea una cu Dumnezeu, în consecință lumină și putere din belșug. Acest proces de emanație a luminii ar fi rămas altfel ascuns oamenilor, însă dragostea infinită a lui Dumnezeu pentru oameni a permis ca transfigurarea lui Iisus să aibă loc în mod vizibil pentru a le oferi un semn al puterii și gloriei Sale, pentru a întări credința celor care urmau să proclame puterea și gloria Sa în lume și pentru a le oferi oamenilor dovada că Iisus a învins moartea.... că acum nu mai există moarte pentru oamenii care Îl urmează, care se străduiesc să parcurgă aceeași cale pe Pământ. Transfigurarea lui Iisus a fost o chestiune foarte disputată de omenire și a fost în cea mai mare parte respinsă ca fiind o fabulație, deoarece oamenilor le lipsește orice înțelegere spirituală a scopului final al fiecărei ființe.... pentru unirea finală cu Dumnezeu.... pentru a deveni una cu El.... Dar Iisus spune: "Tatăl și Eu suntem una....". Pentru că unirea avusese deja loc în El, sufletul Său fusese modelat în așa fel încât putea să-L primească pe Dumnezeu în sine și, prin urmare, era deja un receptor de lumină și putere de la Dumnezeu, putea deci să învețe toată înțelepciunea și să lucreze prin puterea divină. El era perfect, așa cum Tatăl Său din ceruri era perfect, și putea crea și modela ca El.... Natura Sa era iubire, Cuvintele Sale erau iubire și, prin urmare, El putea lucra în virtutea marii Sale iubiri pentru oameni. Căci tot ceea ce este și se întâmplă este adus doar de iubire.... Viața Sa pământească a fost un șir nesfârșit de minuni fără pompă și splendoare, dar pe care le-a încheiat într-o lumină radiantă.... prin transfigurarea Sa în fața ochilor a lor Săi și urcarea pe culmile gloriei veșnice....

Amin

ISUSOVO PREOBRAŽENJE.... ‘OTAC I JA JEDNO SMO!’

(Ivan 10:30)

Ispravno riješenje Isusovog preobraženja nakon Njegovog raspeća istovremeno također objašnjava Isusove Riječi ‘Otac i Ja jedno smo....’ (Ivan 10:30). Bog je Sebe žrtvovao kroz čovjeka Koji je prevladao svaki ljudski aspekt Bogu za ljubav i Koji je prema tome oblikovao Svoju dušu tako da je Bog bio u stanju nastaniti se u Njemu u svoj punini (Kološanima 2:9). Njegova je izvanjska forma, Njegovo tijelo, potpuno udovoljilo volji duše i bilo je isto tako jedino sklono Božanskom; tako je svaka supstanca bila Bogu-naklonjen duh, tako da više nije trebala proces razvoja na Zemlji i bila je prema tome sposobna ući u duhovno carstvo u svom savršenstvu nakon smrti tijela. Sva usavršena duhovna bića se ujedinjuju sa Elementarnom Silom i, kroz najiskreniju fuziju, postaju jedno sa Njom. Proces razvoja duhovnih bića koja su jednom otpala od Boga traje jedno beskonačno dugo vrijeme i, kroz bezbrojne stupnjeve, će također voditi do uspona u onostranom ali izvanjska forma, manje razvijena duhovna supstanca, uvijek ostaje na Zemlji i oslobađa/otpušta dušu koja će, kao duhovno biće, naknadno tražiti pripojenje bićima jednake zrelosti u onostranom. Izvanjska se forma razlaže/raspušta i pojedinačne duhovne supstance se pripajaju sličnima kako bi nastavile njihov proces razvoja.... Međutim, Isusovo je tijelo, naračun njegove čistoće i akcija ljubavi, već postignulo duhovno savršenstvo i nezamisliva patnja na križu je bila konačni proces pročišćavanja za tjelesnu duhovnu supstancu tako da je ona, u ovom potpuno pročišćenom stanju, bila sposobna sjediniti se sa savršenom dušom i više nije potrebovala ostajati na Zemlji, i prema tome su Duh Božji, duša i tijelo ujedinjeni, postavši time jedno.

Isus, čovjek, je bio posrednik između Boga i ljudi.... ali sada su Bog i Isus Krist Jedno.... njih se ne bi trebalo zamišljati kao dva bića jedno pored drugoga nego je to samo jedno Biće Koje apsorbira sve što je savršeno. Isusovo Božanstvo se ne može zamisliti na nijedan drugi način nego kao vječno Božanstvo Osobno, Koje je Sebe tek pripojilo izvanjskom obliku Isusa, čovjeka, to jest, Njegovim je duhovnim supstancama bilo dozvoljeno stopiti se sa Elementarnom Silom, pošto su pri Isusovoj smrti one već postigle stupanj savršenstva koji je preduvjet za najbliže jedinstvo sa Bogom.... Time što je prezirao zemaljska zadovoljstva i, kao rezultat striktne samo-discipline, Isusovo je tijelo prevladalo svu materiju i prema tome više nije potrebovalo daljnji proces razvoja. Sve duhovne supstance u fizičkoj formi su bile sposobne pripojiti se duši i zajedno sa njom ostaviti zemaljsku dolinu kako bi se popele [[= ovdje je u izvornom tekstu upotrijebljen glagol ‘ući’]] do svjetlosnih visina. Od tog trenutka nadalje ova duša je bila okružena sa najsjajnijim blistavim svjetlom, posljedično tome su Isusovo tijelo i duša morali napustiti Zemlju u preobraženom stanju, jer biće koje je potpuno stopljeno sa Bogom je također od Njega moralo primiti svjetlo i snagu i zračiti ih tako na isti način kao Samo vječno Božanstvo, pošto je ono bilo Jedno sa Bogom, prema tome također svjetlo i snaga u izobilju. Ovaj proces svjetlosnog zračenja obično ostaje skriven od ljudi, ipak Božja je beskonačna ljubav spram ljudi dozvolila da se preobraženje Isusa odvije vidljivo kako bi im dala znak Njegove snage i slave, da bi osnažila vjeru onih koji su trebali proglašavati Njegovu snagu i slavu svijetu i kako bi za ljude priskrbila dokaz kako je Isus nadvladao smrt.... da od sada nadalje smrt više ne postoji za ljude koji su Ga slijedili i potrudili se hodati istom stazom na Zemlji. Isusovo preobraženje je među čovječanstvom bilo jako puno osporavan predmet i obično je bilo odbačeno kao mit, pošto je ljudima nedostajalo sveg duhovnog znanja za konačni cilj svakog bića.... za završnu uniju sa Bogom.... za postajanje jedno sa Njime.... Kako god, Isus reče ‘Otac i Ja jedno smo....’ Jer unija se već zbila u njemu, Njegova je duša bila oblikovana tako da je bila sposobna prihvatiti Boga i na taj je način već postala primatelj svjetla i snage od Boga, na taj je način On bio u stanju podučavati svu mudrost i djelovati kroz Božansku snagu. On je bio savršen kao Njegov Otac na Nebu (Matej 5:48) te sposoban stvarati i oblikovati poput Njega.... Njegova je priroda bila ljubav, Njegove su Riječi bile ljubav, i tako je On djelovao vrlinom Njegove velike ljubavi spram ljudi. Jer sve što postoji sve što se događa može jedino biti ostvareno putem ljubavi.... Njegov život na Zemlji je bio neprestan slijed čudesnih djela bez pompe/sjaja i raskoši, ali On ga je zaključio u radijantnom svjetlu.... time što je sebe preobrazio pred očima Njegovih Vlastitih i uzdigao se do Neba, u vječnu slavu.

AMEN