• Terug

Opheldering over de materie en haar opdracht

Alle materie is verdichte geest. En zo is de gehele aards-stoffelijke wereld eens door Mij uitgestraalde kracht die in het allereerste begin haar bestemming niet nakwam omdat zij er niet toe gedwongen werd, die echter volgens de wet van eeuwigheid werkzaam moest worden, en daarom omgevormd werd tot scheppingen van allerlei aard - waarvan het functioneren bepaald werd door natuurwetten en dit in gedwongen toestand. Door de wettelijke vervulling van hun taak treedt het geestelijke een steeds hoger stadium van ontwikkeling binnen en zodanig is de schepping in de grond van de zaak geestelijks - op de meest uiteenlopende niveaus van ontwikkeling. Vanaf het hardste gesteente, als plant of dier, omhoog tot de mens toe, gaat de ontwikkeling opwaarts, die gegarandeerd is door een voortdurende dienende werkzaamheid van elk afzonderlijk scheppingswerk. De materie valt steeds weer uiteen, dat wil zeggen: al het geestelijke wisselt voortdurend van uiterlijk en neemt een nieuwe, hogere vorm aan en ontwikkelt zich op die manier tot aan het stadium, waarin het zich als mens mag belichamen om ook nu weer door dienend werkzaam te zijn, zich te bevrijden uit de laatste vorm op deze aarde.

Steeds zullen materiële omhulsels of uiterlijke vormen het rijpere geestelijke bevatten en dit dienen om zich verder te voltooien. De omhulsels zelf worden steeds weer opgelost en de daarin geborgen geestelijke substanties zullen zich eveneens verenigen met substanties van dezelfde rijpheid en hun volgende vorm aannemen, zolang tot alle kracht zich weer verzameld heeft, die in het oerbegin als "wezen" uitgestraald was, en nu het wezen weer bestaat in zijn vroegere hoedanigheid, echter zonder enige liefde die het eertijds niet meer van Mij wilde aannemen. Deze liefde nu wordt als vonkje aan de nu als mensenziel op aarde levende oergeest toegevoegd, als een genadegeschenk mijnerzijds. En nu kan de mens weer zijn voltooiing bereiken, hij kan weer volmaakt worden zoals hij eens uit Mij was voortgekomen. En dan is het uiteindelijke doel bereikt dat Ik Mij gesteld heb bij het scheppen van de wezens.

Tot het vroegere wezen echter de weg door de scheppingen der aarde is heengegaan, vergaan er eindeloze tijden. Want wat als materie voor u zichtbaar is, had al lange perioden nodig voor haar omvormingen. Want de eerst harde materie, het gesteente, geeft niet zo gauw het geestelijke vrij. En als niet onder invloed van natuurwetten een uiteenvallen van de harde buitenkant plaatsvindt, kunnen eeuwigheden vergaan tot er een losser worden intreedt. Tot deze wereld van gesteenten een lichtere vorm van leven laten zien in die zin, dat ze geheel verandert of ook wel uiteenvalt en het gekluisterde geestelijke vrij laat, dat nu in een minder vaste vorm opnieuw gebonden wordt. En zo zal de nieuwere vorm steeds gemakkelijker oplosbaar worden en al de scheppingswerken geven het geestelijke de mogelijkheid daarin verder te rijpen. En zo komt dit aanvankelijk geheel verharde dode geestelijke langzaam tot leven. Het wisselen van de uiterlijke vorm vindt steeds sneller plaats en in de gehele schepping is er een voortdurend leven en sterven, een worden en vergaan te zien.

Maar het geestelijke heeft eindeloze tijden nodig voor zijn ontwikkelingsgang, die als mens op de aarde beëindigd wordt. En steeds moet onderscheiden worden, dat elke uiterlijke vorm uit geestelijke substanties bestaat die in het begin van hun ontwikkeling staan en dat elke uiterlijke vorm weer geestelijke substanties bevat die reeds een hogere graad van rijpheid bereikt hebben en in die vorm nog verder uitrijpen moeten. En daarom hoeft het uiterlijk omhulsel niet steeds zo gewaardeerd te worden als het geestelijke dat het in zich draagt. Het uiteenvallen van de buitenkant zal altijd een daad van bevrijding zijn voor het gekluisterde geestelijke en tevens een stap omhoog in de positieve ontwikkeling betekenen voor de materie zelf, die als uiterlijke vorm de zielesubstanties omhult. Deze omhulsels hebben nog een lange tijd nodig tot ook zij als bestanddeel van een ziel hun laatste weg over de aarde afleggen.

Maar des te gewilliger een omhulsel zijn dienst verricht, des te sneller gaat het vooruit in zijn ontwikkeling, steeds echter volgens de wettelijke ordening. En zo heeft ook het laatste uiterlijk omhulsel - het menselijk lichaam - een heel grote opdracht, waarbij het nakomen ervan de geestelijke substanties waaruit het lichaam is opgebouwd, ook een snelle vooruitgang van haar ontwikkeling brengen kan, als het lichaam zich geheel naar de eisen van de ziel voegt en dus mede vergeestelijkt kan worden tijdens het aardse leven, wat voor een gevallen oergeest een verkorte aardse weg kan betekenen, wiens toebehoren door buitengewoon dienen en lijden bijdraagt tot een veel snellere terugkeer van die oergeest tot Mij, wanneer deze als mens zijn gang over de aarde gaat en niet meer de terugval in de diepte hoeft te vrezen omdat deze al uitgerijpte substanties hem een zekere voltooiing verzekeren. De kennis hierover kan u er toe aansporen, geheel bewust de vergeestelijking van het lichaam gedurende het aardse leven na te streven en dus een levenswandel te leiden geheel volgens de geboden van de liefde, omdat de liefde de weg is die tot de totale vergeestelijking van het lichaam voert.

Amen

Explicarea materiei și a sarcinii sale....

Toată materia este spiritualul solidificat.... Și astfel, întreaga lume pământească-materială este forță spirituală emanată cândva de Mine, care inițial nu și-a îndeplinit scopul, deoarece nu a fost forțată să o facă, dar care, conform legii eternității, trebuia să devină activă și, prin urmare, a fost remodelată în creații de cea mai diversă natură, care au fost determinate de legea naturală să își îndeplinească funcția și au îndeplinit-o și în legea constrângerii. Prin împlinirea legală a activității, spiritualul intră într-un grad tot mai înalt de dezvoltare și, astfel, creația este în mod fundamental spirituală în cele mai variate grade de dezvoltare. De la cea mai dură rocă, ca plantă sau animal, până la ființa umană, dezvoltarea merge în sus, ceea ce este garantat de activitatea constantă de slujire a fiecărei opere a creației. Materia se dizolvă mereu și mereu, adică tot ceea ce este spiritual își schimbă constant forma exterioară și capătă o nouă transformare superioară și astfel se maturizează încet până când ajunge în stadiul în care i se permite să se întrupeze ca ființă umană pentru a se răscumpăra din nou și acum prin activitatea de slujire din ultima formă de pe acest Pământ. Învelișurile materiale sau formele exterioare vor conține întotdeauna substanțe spirituale mature și le vor servi pentru a se maturiza. Învelișurile însele se vor dizolva întotdeauna din nou, iar substanțele spirituale din interior se vor uni și ele cu substanțe la fel de mature și vor lua următoarele transformări până când se va aduna din nou toată puterea care a fost emisă inițial ca "ființă", iar acum ființa există din nou în starea sa inițială, dar lipsită de toată iubirea pe care nu a mai vrut să o accepte de la Mine. Această iubire va fi acum adăugată ca o mică scânteie la spiritul original, care acum trăiește pe Pământ ca suflet al ființei umane, ca un dar de har din partea Mea, și acum își poate atinge din nou perfecțiunea, poate deveni din nou perfect așa cum a ieșit odată din Mine, și atunci scopul final pe care Mi l-am stabilit atunci când am creat ființele va fi fost atins.... Dar până când prima ființă nu va fi trecut prin creațiile Pământului vor trece timpuri nesfârșite, căci ceea ce pentru voi este vizibil ca materie a avut deja nevoie de perioade lungi de timp pentru transformarea sa, căci materia inițial dură, lumea rocilor, nu eliberează spiritualul atât de repede. Iar dacă forma exterioară dură nu se dizolvă sub influența legii naturale, pot trece eternități până când se produce o ușoară slăbire, până când această lume de piatră dă dovadă de o ușoară viață, în măsura în care se schimbă în sine sau se destramă și eliberează spiritualul legat, care acum este legat din nou într-o formă mai ușoară. Și astfel, transformarea se va dizolva din ce în ce mai ușor, iar toate lucrările creației dau posibilitatea spiritualului de a se maturiza în ele, și astfel acest spiritual mort, inițial complet împietrit, ajunge încet la viață.... Schimbarea formei exterioare are loc din ce în ce mai rapid, iar în întreaga creație se poate observa constant o viață și o moart, o devenire și o dispariție..... Dar spiritualul are nevoie de timpuri nesfârșite pentru cursul său de dezvoltare, care se încheie ca ființă umană pe Pământ. Și trebuie să se țină întotdeauna deoparte faptul că fiecare formă exterioară este spirituală care se află la începutul dezvoltării sale și că fiecare formă exterioară conține din nou spiritualul care a atins deja un grad mai înalt de maturitate și urmează să se maturizeze și mai mult în forma sa.... Și, prin urmare, învelișul exterior nu va trebui întotdeauna să fie prețuit la fel de mult ca substanța spirituală adăpostită în el, dizolvarea formei exterioare va fi întotdeauna un act de eliberare pentru ceea ce este legat în ea și, în același timp, va însemna și o etapă de dezvoltare ascendentă pentru materia însăși care, ca formă exterioară, înfășoară substanțele sufletești. Aceste cochilii mai au nevoie de mult timp până când își vor parcurge și ele ultimul lor traseu pământesc ca și componentă a unui suflet. Dar cu cât cochilia "servește" cu mai multă bunăvoință, cu atât mai repede avansează în dezvoltarea sa, dar întotdeauna în ordine legală. La fel și ultimul înveliș exterior.... corpul uman.... are o sarcină foarte mare, a cărei îndeplinire este întotdeauna în ordine legală. O sarcină foarte mare, a cărei îndeplinire poate aduce și substanțelor spirituale din care este format corpul un progres rapid în dezvoltarea lor.... dacă trupul se supune complet cerințelor sufletului și poate fi astfel spiritualizat în timpul vieții pământești, ceea ce poate însemna un progres pământesc mai scurt pentru un spirit originar decăzut, al cărui apartenență contribuie la întoarcerea mai rapidă a spiritului originar la Mine prin slujiri și suferințe neobișnuite, dacă acesta parcurge drumul pe Pământ ca o ființă umană și nu mai trebuie să se teamă de recidiva în abis, deoarece acele substanțe deja maturizate îi garantează o perfecțiune sigură.... (7/31/1963). Cunoașterea acestui lucru vă poate determina să vă străduiți în mod pe deplin conștient pentru spiritualizarea trupului în timpul vieții pământești și astfel să duceți un mod de viață care să corespundă în totalitate poruncilor iubirii, deoarece iubirea este calea care duce la deplina spiritualizare a trupului....

Amin