• Terug

Waar christendom

Een gelovige christen moet ook volgens zijn geloof leven, dat wil zeggen in de navolging van Jezus Christus Die de mensen een juist leven op aarde heeft voorgeleefd en dus het geloof in Zijn verlossingswerk verlangt om door Hem als christen te worden erkend. De christelijke leer moet vanuit het hart worden nageleefd, want de liefde is het die Christus eist van de mensen, een liefde die zonder eigenbelang is en daarom ook verlossend werkt, een liefde die bereid is offers te brengen, een liefde zoals Jezus ze de mensen heeft bewezen door Zijn dood aan het kruis. Een echte christen te zijn betekent dus zijn innerlijk wezen tot liefde om te vormen in het geloof in Jezus Christus, want zonder het geloof in Hem is de mens niet in staat tot deze verandering van wezen. Hij kan wel ook geloven in Hem en toch niet in de liefde wandelen. Dan echter is het alleen een vormgeloof, een verstandsgeloof, dat wel een bestaan van de mens Jezus zal laten gelden en misschien ook Zijn kruisdood, die echter niets weet over de betekenis van het offer dat de mens Jezus voor de medemensen heeft gebracht. Want het begrip daarvoor krijgt hij pas wanneer hij zich in de liefde oefent, omdat dan pas zijn Geest hem door het hart het juiste begrip daarvoor geeft.

Daarom betekent "christen zijn" ten eerste in de liefde te leven en dan bekent de mens zich ook tot Jezus Christus als Verlosser van de wereld. Maar een mens zonder onbaatzuchtige liefde is nooit een christen, al geeft hij zich voor de wereld ook daarvoor uit. Want het gaat bij het begrip christendom nooit om het geloof in het bestaan van Jezus, het gaat erom dat de mens zo leeft, zoals Jezus Christus op aarde heeft geleefd, om de naam christen met recht te kunnen voeren. Daarom is er in de wereld geen waar christendom meer, ondanks kerken en geloofsleren, want de Geest van Christus ontbreekt. De mensen zijn niet verlost, omdat Jezus Christus niet meer werkzaam kan zijn waar de liefde niet aanwezig is.

En de liefde is volledig bekoeld onder de mensen. Arm of rijk, hoog of laag, allen ontbreekt het voornaamste van het christendom, de liefde. Op het verlossingswerk van Jezus wordt door de mensen geen beroep meer gedaan. Ze plaatsen zich buiten diegenen voor wie Jezus Christus gestorven is. Ze zien wel het kruis, omdat ze Jezus Christus als mens en Zijn kruisdood niet kunnen loochenen, maar het is voor hen totaal betekenisloos geworden. Het zijn slechts hol klinkende woorden zonder betekenis en kracht, omdat de liefde pas het begrip ontsluit, doch de liefde is bestorven. Voor deze mensen stierf Jezus tevergeefs aan het kruis, en toch noemen ze zich christenen.

Geen van hen maakt zich de betekenis duidelijk, geen van hen doet zijn best een echte christen te zijn en vele christenen zien verachtelijk neer op de mensen die in hun ogen heiden of ongelovig zijn, omdat ze niet bij een officiële kerk of gemeenschap horen. En eens zal het voor al dezen een vreselijk ontwaken zijn, wanneer ze zonder verlost te zijn van de aarde gescheiden zijn en ze rekenschap af moeten leggen over hun levenswandel, wanneer de graad van de liefde zo laag is dat geen lichtschijnsel hem zal begeleiden bij zijn betreden van het hiernamaals. Dan pas zullen ze moeten zoeken naar de Verlosser van de mensheid en Hem moeilijk vinden, omdat ze geen echt geloof hadden in Hem, zonder Wie ze echter nooit zalig kunnen worden.

Oh, als u mensen eens wist wat u heeft verspeeld op deze aarde door uw besluiteloze instelling tegenover de belangrijkste zaken, als u eens wist hoe bitter u het eens zult moeten berouwen. U zult nooit zonder liefde zalig kunnen worden. U zult als ware christen uw weg op aarde moeten gaan, u zult Hem moeten navolgen, dat wil zeggen u aan Zijn geboden houden en dan pas zal uw geloof in Hem levend zijn, dan pas zult u Jezus Christus voor de wereld bekennen. U zult voor Hem opkomen en, zijnde door Hem verlost, ook de medemensen een juiste verklaring kunnen geven, dat en waarom Hij erkend moet worden, dat en waarom er zonder de verlossing door Jezus Christus geen eeuwig leven is, en dat voor God alleen het echte leven in de geest van Jezus gewaardeerd wordt, maar niet het naar buiten ten toon gespreide christendom dat in waarheid geen christendom is.

Amen

Adevăratul Creștinism....

Un creștin credincios trebuie, de asemenea, să trăiască conform credinței sale, adică urmându-l pe Iisus Hristos, Care a dat exemplul unei vieți drepte pe Pământ pentru oameni și, prin urmare, cere credință în actul Său de mântuire pentru a fi recunoscut de El ca fiind creștin. Învățătura creștină trebuie urmată din inimă, deoarece este vorba de iubirea pe care Hristos o cere oamenilor, o iubire care nu are interes personal și, prin urmare, are și un efect răscumpărător, o iubire care este dispusă să facă sacrificii, o iubire pe care Iisus a demonstrat-o oamenilor prin moartea Sa pe cruce. A fi un creștin adevărat înseamnă, așadar, a-și modela ființa interioară în iubire prin credința în Iisus Hristos, căci fără credința în El, ființa umană nu este capabilă de această schimbare de natură. Într-adevăr, el poate, de asemenea, să creadă în El și totuși să nu umble în iubire.... Dar atunci este vorba doar de o credință formală, o credință rațională, care acceptă cu siguranță existența omului Iisus și poate și răstignirea Sa, dar care nu știe nimic despre semnificația sacrificiului pe care omul Iisus l-a făcut pentru semenii săi. Pentru că înțelegerea acestui lucru îi apare doar de îndată ce practică iubirea, pentru că numai atunci spiritul său îi va da înțelegerea corectă a acestui lucru prin intermediul inimii.... Iată de ce "a fi creștin" înseamnă mai întâi a trăi în iubire, iar apoi ființa umană îl mărturisește și pe Iisus Hristos ca Răscumpărător al lumii. Dar o persoană fără iubire dezinteresată nu este niciodată creștin, chiar dacă se pretinde a fi unul în fața lumii..... Căci termenul de creștinism nu se referă niciodată la credința în existența lui Iisus, ci la o persoană care trăiește așa cum a trăit Iisus Hristos pe Pământ pentru a putea folosi pe bună dreptate numele de creștin. De aceea nu mai există în lume un creștinism real, în ciuda bisericilor și a doctrinelor de credință, pentru că lipsește spiritul lui Hristos. Oamenii nu sunt răscumpărați pentru că Iisus Hristos nu mai poate lucra acolo unde dragostea nu este prezentă.... Iar dragostea s-a răcit complet printre oameni.... Fie că sunt săraci, fie că sunt bogați, fie că sunt de rang înalt, fie că sunt de jos, tuturor le lipsește cel mai important lucru al creștinismului, dragostea.... Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus nu mai este revendicată de oameni, ei se plasează în afara celor pentru care a murit Iisus Hristos; ei văd cu siguranță crucea pentru că nu Îl pot nega pe Iisus Hristos ca om și moartea Sa pe cruce. Dar a devenit complet lipsită de sens pentru ei, sunt doar cuvinte sonore, fără sens și fără putere, pentru că dragostea deschide mai întâi înțelegerea, dar dragostea a murit. Pentru acești oameni, Iisus Hristos a murit în zadar pe cruce, și totuși se numesc creștini..... Niciunul dintre ei nu realizează sensul, niciunul dintre ei nu face vreun efort pentru a fi un creștin adevărat, iar mulți creștini privesc cu dispreț oamenii care sunt păgâni sau necredincioși în ochii lor pentru că nu aparțin unei biserici sau comunități oficiale.... Și va fi o trezire cumplită pentru toți aceștia într-o zi, când vor pleca de pe Pământ fără să fie răscumpărați și vor trebui să dea socoteală de modul lor de viață, când gradul de iubire va fi atât de scăzut încât nici o licărire de lumină nu-l va însoți la intrarea în împărăția celor de dincolo.... Abia atunci vor trebui să-L caute pe Răscumpărătorul omenirii și cu greu Îl vor găsi pentru că nu au avut o credință adevărată în El, dar fără El nu vor putea deveni niciodată fericiți.... O, dacă voi, oamenii, ați ști ce risipiți pe acest Pământ prin atitudinea voastră călduță față de cele mai importante lucruri.... ați ști cât de amarnic va trebui să regretați într-o zi.... Nu puteți fi niciodată fericiți fără dragoste.... Voi trebuie să vă urmați drumul pe Pământ ca niște creștini adevărați, trebuie să Îl urmați, adică să păziți poruncile Lui, și numai atunci credința voastră în El va fi una vie, numai atunci Îl veți mărturisi pe Iisus Hristos în fața lumii.... (5.12.1952) Îl veți apăra pe El și, ca răscumpărați de El, veți putea să explicați și semenilor voștri că și de ce El trebuie recunoscut, că și de ce nu există viață veșnică fără mântuire prin Iisus Hristos și că numai viața corectă în spiritul lui Iisus este prețuită înaintea lui Dumnezeu, dar nu creștinismul afișat în exterior, care în realitate nu este creștinism....

Amin