• Terug

De staat van duisternis van de zielen in het hiernamaals en hulp van de lichtwezens

En licht of duisternis zal uw deel zijn. U zult in het licht verblijven als u het licht toegang hebt verleend tot u, als u het liet binnenstralen in uw hart en daardoor de duisternis hebt verjaagd waarin u vertoefde, tot het licht uit de hemelen u aanraakte. Maar duisternis is uw lot als u het licht ontvlucht. En de geestelijke duisternis betekent eenzaam rondgaan, het betekent verlaten zijn in de meest donkere omgeving, zonder doel en zonder hoop op verandering van uw toestand. De ziel die in het hiernamaals in de duisternis vertoeft, lijdt daarom onuitsprekelijk, omdat ze tevoren het fysieke licht van haar ogen bezat en alles om zich heen kon herkennen, nu echter het geestelijke oog nodig is om geestelijke dingen te kunnen waarnemen, maar de ziel is in de geest helemaal blind. En zo zal ze zich in een troosteloze woeste omgeving ophouden en als andere zielen haar ontmoeten, zal ze niet in staat zijn dezen te herkennen en daarom op de hulp van andere zielen zijn aangewezen, dat dezen haar leiden, dat ze haar af en toe een glimpje licht doen toekomen opdat ze haar omgeving kan herkennen.

Maar de zielen die zich in het licht bevinden, trekken zich het lot van deze arme zielen aan, maar hun hulp is beperkt volgens Gods wil, want ze mogen hun geen licht schenken tegen hun wil in. Zolang de ziel het licht niet ontbeert, moet ze smachten in duisternis, al duurt dit nog zo lange tijd. Ze moet het verlangen naar licht hebben, haar toestand moet voor haar ondraaglijk worden en ze moet naar verandering van haar toestand verlangen, pas dan komen de lichtdragers dichter bij haar en geven een klein glimpje van hun licht aan haar af. Ze geven hun een beetje opheldering en al naar gelang hun bereidheid die aan te horen en aan te nemen, wordt het licht nu werkzaam bij hen.

De ondraaglijkheid van haar toestand kan in haar de bereidheid om te helpen wekken of versterken, zodra ze met andere lijdende zielen samenkomt. Hun lijden zal haar duidelijk zijn, ofschoon ze niet in staat is veel te zien. En zodra het leed van deze zielen haar wil om te helpen op gang brengt, wordt het lichter in haar en vindt ze gelegenheid die ziel te helpen. Nu bemerkt ze een toevloed van kracht en ze gebruikt deze kracht om hulp te verlenen en wordt nu zelf bijgestaan van de kant van de lichtwezens die zo'n ziel nu nooit meer verlaten. Ze ontvangt omdat ze geeft, omdat de liefde in haar is ontwaakt en elk werkzaam zijn in liefde, zowel op aarde als in het hiernamaals, ontvangst van kracht tot gevolg heeft, maar kracht en licht zijn steeds samen, haar wil wordt gesterkt en ze rijpt aan inzicht. De duisternis is doorbroken en heeft vooreerst plaats gemaakt voor een schemerlicht, waarop een gouden morgen volgt als de zon van de geest is opgegaan, dat wil zeggen als haar op elk gebied kennis wordt gegeven van de kant van de lichtwezens, die de ziel gelukkig maakt en haar tot voortdurende werkzaamheid in liefde aanspoort, dat wil zeggen om uit te delen van datgene wat ze zelf bezit aan die zielen die nog in diepste duisternis smachten.

Iedere ziel kan de duisternis ontvluchten, iedere ziel kan zich bevrijden, maar altijd moet een liefdevolle gedachte aanleiding geven tot het overbrengen van licht, want zonder deze mogen de lichtwezens geen gaven uitdelen, omdat de vrije wil naar het licht moet streven, daar anders de ziel omgeven blijft door een eeuwige nacht en een wegzinken in de diepste diepte der duisternis het gevolg kan zijn. Maar licht behoort bij de gelukzaligheid en als een ziel het geestelijke gezichtsvermogen ontsloten is, zal ze haar taak herkennen en heerlijkheden aanschouwen en nooit meer afglijden in de duisternis.

Amen

Starea de întuneric a sufletelor din lumea de dincolo și ajutorul prin intermediul ființelor de lumină....

Și partea voastră va fi lumină sau întuneric.... Veți locui în lumină dacă ați permis accesul luminii la voi, dacă ați lăsat-o să pătrundă în inimile voastre și ați alungat astfel întunericul în care ați locuit până când lumina din ceruri v-a atins. Dar întunericul este soarta voastră dacă fugiți de lumină.... Iar întunericul spiritual înseamnă rătăcire solitară, înseamnă să fiți abandonați în cele mai întunecate împrejurimi, fără țel și fără speranța unei schimbări a situației voastre. Prin urmare, sufletul care locuiește în întuneric dincolo suferă nespus de mult pentru că înainte avea vedere fizică și putea recunoaște tot ce îl înconjura, dar acum este necesar ochiul spiritual pentru a putea vedea lucrurile spirituale, dar sufletul este complet orb în spirit. Astfel, va locui într-o regiune pustie și aridă, iar dacă va întâlni alte suflete, nu va putea să le recunoască și, prin urmare, va depinde de ajutorul altor suflete pentru a-l ghida, pentru a-i trimite din când în când o licărire de lumină, astfel încât să poată recunoaște ceea ce îl înconjoară. Dar sufletele care stau în lumină au grijă de aceste suflete sărace, însă ajutorul lor este limitat conform voinței lui Dumnezeu, căci nu li se permite să le dea lumină împotriva voinței lor. Atâta timp cât sufletul nu duce lipsa luminii, el trebuie să lâncezească în întuneric, indiferent cât timp ar dura acest lucru. El trebuie să tânjească după lumină, starea sa trebuie să devină insuportabilă pentru el și trebuie să tânjească după o schimbare a situației sale, doar atunci purtătorii de lumină se vor apropia de el și îi vor da o mică licărire din lumina lor.... Ele îi dau mici clarificări și, în funcție de disponibilitatea lui de a le asculta și de a le accepta, lumina devine eficientă asupra lui. Caracterul insuportabil al situației lui îi poate trezi sau întări dorința de a ajuta imediat ce întâlnește alte suflete suferinde. Suferința lor va fi evidentă pentru el, deși nu va fi capabil să recunoască prea mult, iar de îndată ce suferința acestor suflete îi va stimula voința de a ajuta, aceasta va deveni mai strălucitoare în el și va găsi ocazia de a ajuta acele suflete. Acum simte un aflux de forță, iar el folosește această forță pentru a ajuta și este acum sprijinit de ființele de lumină, care acum nu părăsesc niciodată un astfel de suflet. El primește pentru că dăruiește, pentru că iubirea s-a trezit în el și orice activitate a iubirii, atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, are ca rezultat primirea de forță, dar forța și lumina sunt întotdeauna împreună.... voința sa se întărește și se maturizează în cunoaștere.... Întunericul a fost străpuns și a făcut loc, deocamdată, crepusculului, care este urmat de o dimineață aurie.... când soarele spiritului a răsărit, adică atunci când i se administrează cunoștințe în toate domeniile din partea ființelor de lumină, ceea ce face sufletul fericit și îl împinge la o activitate constantă de iubire, adică la distribuirea a ceea ce posedă el însuși sufletelor care încă mai lâncezesc în întunericul cel mai adânc. Orice suflet poate scăpa de întuneric, orice suflet se poate răscumpăra, însă un gând de iubire trebuie să dea naștere întotdeauna la împărtășirea de lumină, căci fără aceasta ființele de lumină nu au voie să distribuie daruri, pentru că liberul arbitru trebuie să tindă spre lumină, altfel în jurul sufletului va rămâne noaptea veșnică și se poate ajunge la o scufundare în cel mai adânc întuneric. Lumina, însă, aparține beatitudinii și, dacă unui suflet i se face accesibilă vederea spirituală, el își va recunoaște sarcina, va vedea glorii și nu se va mai scufunda niciodată în întuneric....

Amin