• Terug

Jezus Christus zag de grootte van de schuld van de mensen in

De grootte van jullie schuld tegenover God kunnen jullie mensen niet in zijn volle omvang beseffen en daarom is voor jullie het verlossingswerk van Christus niet in zijn gehele betekenis duidelijk te maken, zolang jullie niet in de geestelijke kennis binnengedrongen zijn. En daarom is de wil om af te wijzen vaak ook zo sterk, omdat de gedachte aan de verlossing niet verenigbaar is met het gevoel van vrijheid, dat sterk in de mens ontwikkeld is. Zodoende erkent hij de gebondenheid van zijn wil niet, zolang hem de kennis daarover ontbreekt. Bijgevolg erkent hij ook niet Degene, Die hem uit de gebondenheid verloste, omdat hij de gebonden toestand op aarde niet als kwelling ervaart, omdat hij toch de vrije wil heeft.

Hij weet niet, dat hij zich voor eeuwige tijden niet uit deze gebonden toestand zou kunnen bevrijden, als Jezus Christus het verlossingswerk door Zijn dood aan het kruis niet voor hem volbracht had. Hij kent de macht van het kwaad niet, die grote invloed op zijn wil heeft, zolang hij op aarde verblijft en dat hij, ondanks zijn vrije wil, aan deze invloed ten prooi valt, omdat hij zelf te zwak is om hier tegenstand aan te kunnen bieden. En hij kent het effect van de verschrikkelijke gevolgen van een falen van deze vrije wil niet. Hij weet niet dat de tegenstander hem weer gedurende eeuwigheden aan de ketting legt en dat hij in ondraaglijke kwellingen smachten moet in het hiernamaals, als hij moet boeten voor het vroegere onrecht ten opzichte van God, omdat hij de grootte van zijn schuld niet kent.

Maar Jezus Christus zag de grootte van deze schuld als mens in. Dat wil zeggen dat de mens Jezus door Zijn levenswandel in liefde binnengedrongen is in de diepste kennis van de oertoestand van al het wezenlijke. Van haar enorme misstap en diens effect. Dat Hij de zwakke wil van de mens herkende en diens gebrek aan verzet tegen de vijand van zijn ziel. En Hij wilde de mensen aan een sterke wil helpen, die tegen de verleidingen van de vijand standhoudt en de tijd van zijn gang over de aarde gebruiken kan voor het definitieve vrijkomen van hem en zijn macht, dat wil zeggen zijn invloed.

En om deze versterkte wilskracht voor de mensen te verwerven, gaf Hij Zijn leven aan het kruis. Zijn bloed was de koopsom, die de mens de verlossing zou moeten brengen uit de grootste nood, die Hij in zijn volmaaktheid wel overzag en daarom van ieder afzonderlijk af wilde wenden. Zijn enorme liefde wilde het leed van de niet verloste zielen in het hiernamaals verminderen, want Hij wist dat geen mens op aarde zich uit eigen kracht vrij zou kunnen maken van de vreselijke schuld, die het wezen op zich geladen had door zijn afval van God.

Het beseffen van deze schuld zette Zijn wil tot uiterste werkzaamheid aan en Hij volbracht een werk, dat een mens daarvoor nooit bereid was uit te voeren, omdat dit de diepste liefde vereiste en voor die tijd was er ook geen mens ooit in staat om dit uit te voeren, want dit verlossingswerk vereiste een enorme wilskracht, die de mens Jezus door Zijn werkzaam zijn in liefde en Zijn levenswandel tot de hoogste ontplooiing bracht.

En aan dit verlossingswerk moet de gehele mensheid deelhebben. Hij stierf niet slechts voor één generatie, maar voor alle mensen, die als niet verloste wezens de gang door het aardse leven moeten gaan om definitief vrij te komen. Maar de bereidwilligheid om zich te laten verlossen, moet eraan voorafgaan om ook aan de zegeningen van het verlossingswerk deelachtig te kunnen worden. De mens moet zowel het verlossingswerk alsook de goddelijke Verlosser Jezus Christus erkennen, als hij bij diegenen wil horen, van wie de vreselijke schuld tegenover God weggenomen wordt door Jezus Christus, Die Zichzelf als genoegdoening overgaf om de zondenschuld van alle wezens te verminderen en hun verlossing te brengen.

Amen

Iisus Hristos a recunoscut măreția vinovăției omului....

Voi, oamenii, nu puteți evalua magnitudinea vinovăției voastre față de Dumnezeu și, prin urmare, actul de mântuire al lui Hristos nu vă poate fi clarificat în toată semnificația sa până când nu ați pătruns în cunoașterea spirituală. Și de aceea voința de respingere este adesea atât de puternică, deoarece ideea de răscumpărare nu este compatibilă cu sentimentul puternic dezvoltat de libertate al ființei umane. Astfel, omul nu recunoaște constrângerea voinței sale atâta timp cât îi lipsește cunoașterea ei.... În consecință, el nu-L recunoaște nici pe Cel care l-a răscumpărat din robie, pentru că nu trăiește starea de robie de pe Pământ ca pe un chin, deoarece, până la urmă, are liberul arbitru. El nu știe că nu s-ar putea elibera din această stare de legare pentru veșnicii dacă Isus Hristos nu ar fi săvârșit actul de mântuire pentru el prin moartea Sa pe cruce. El nu știe despre puterea răului, care are o mare influență asupra voinței sale atâta timp cât rămâne pe Pământ, și că, în ciuda liberului său arbitru, cade pradă acestei influențe pentru că el însuși este prea slab pentru a se putea împotrivi acesteia. Și el nu știe despre efectul, despre consecințele îngrozitoare ale unui eșec al acestei voințe libere.... El nu știe că adversarul îl va pune din nou în lanțuri pentru veșnicii și că va trebui să lâncezească în chinuri insuportabile în lumea de dincolo, dacă va trebui să ispășească greșeala trecută împotriva lui Dumnezeu Însuși, căci nu cunoaște amploarea vinovăției sale.... Iisus Hristos a recunoscut însă acest lucru ca ființă umană, adică ființa umană Iisus, prin modul Său de viață în iubire, a pătruns în cea mai profundă cunoaștere a stării originare a întregii ființe, a fărădelegii extrem de mari și a efectului ei, încât a recunoscut voința slabă a ființei umane și lipsa ei de rezistență față de dușmanul sufletului său. Și a vrut să-i ajute pe oameni să-și dezvolte o voință puternică, care să reziste tentațiilor dușmanului și să poată folosi timpul schimbării sale pământești pentru eliberarea definitivă de el și de puterea sa, adică de influența sa. Și pentru a cumpăra această voință sporită pentru oameni, El și-a dat viața pe cruce. Sângele Său a fost prețul de cumpărare care trebuia să aducă răscumpărarea oamenilor din cele mai mari adversități, pe care El, în perfecțiunea Sa, le-a trecut cu vederea și, prin urmare, a vrut să le îndepărteze de fiecare ființă umană. Iubirea Sa copleșitoare a vrut să reducă suferința sufletelor neîmpăcate de dincolo, căci știa că nici o ființă umană nu se poate elibera pe Pământ de cumplita vină cu care ființa s-a împovărat din cauza apostaziei sale de la Dumnezeu. Recunoașterea acestei vinovății a împins voința Sa în cea mai mare activitate și a realizat o lucrare pe care nici o ființă umană nu a fost dispusă să o realizeze până atunci, pentru că cerea cea mai profundă iubire și pe care nici o ființă umană nu a fost capabilă să o realizeze până atunci, pentru că acest act de mântuire a necesitat o voință imensă pe care omul Iisus a adus-o la cea mai înaltă dezvoltare prin activitatea Sa de iubire și prin modul Său de viață. Și întreaga omenire urma să participe la această lucrare de răscumpărare. El nu a murit doar pentru o generație, ci pentru toți oamenii care, ca ființe neîmpăcate, trebuie să parcurgă calea vieții pământești pentru a deveni în cele din urmă liberi. Dar voința de a se lăsa răscumpărat trebuie să preceadă acest lucru pentru a putea lua parte la binecuvântările lucrării de răscumpărare. Ființa umană trebuie să recunoască actul mântuirii, precum și pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos, dacă vrea să facă parte dintre cei de la care a fost înlăturată cumplita vină împotriva lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ca ispășire pentru a reduce vina păcatului tuturor ființelor și pentru a le aduce răscumpărarea....

Amin