• Indietro

Eruzioni - L’attività dello spirituale non legato

Appena il nucleo della Terra comincia a muoversi, un imponente frastuono passa nell’aria, perché il circondario della Terra percepisce quest’irruzione dello spirituale dall’interno della Terra e ne è coinvolto terribilmente, perché lo spirituale relegato finora nella forma più dura diventa straordinariamente mobile attraverso la sua improvvisa libertà ed è influenzato ora dallo spirituale già maturo nel modo, che nella natura subentrano dei cambiamenti più strani, dato che lo spirituale diventato libero, che si trova ancora all’inizio del suo sviluppo, cerca di formare il suo percorso di sviluppo secondo il proprio arbitrio. Vorrebbe incorporarsi in Creazioni, che hanno per premessa un grado superiore di maturità. Ma lo spirituale nella forma si difende contro questo, e quindi viene combattuta una battaglia fra lo spirituale già più maturo e quello ancora imperfetto, e questo ha per conseguenza una tumultuosa irruzione, che sarà udibile nel mondo. E questo sarà l’inizio di ciò che deve precipitare tutto il mondo nel terrore. Lo spirituale nella Terra spinge alla superficie, desidera la Luce, e l’improvvisa irruzione dalla regione del totalmente non-redento nel regno, che cela in sé lo spirituale che si trova già vicino alla liberazione, è ben adeguato a provocare i più incredibili procedimenti nella natura, che l’uomo non può spiegarsi in modo terreno, i quali però hanno tutti la loro motivazione. L’afflusso di entità spirituali, che si sono decise all’attività servente e quindi se ne sono dichiarate pronte, con questa spinta all’attività, che non si può ancora sviluppare, riempiono lo spazio al di fuori dalla Terra, dove si svolgono le eruzioni, e stimolano lo spirituale ancora non relegato che si trova nell’atmosfera, ad una straordinaria attività, in modo che inimmaginabili tempeste accompagnano tali catastrofi della natura e si scatenano delle potenze della natura, della cui forza ed effetto l’uomo non può farsene nessuna idea. E perciò sarà anche derubato di qualsiasi capacità di pensare, lo spirituale lo opprimerà in modo così duro, che perde ogni giudizio secondo l’avvenimento secondo il suo intelletto e lascia passare tutto su di sé debole e senza volontà. Appena lo spirituale si può ora manifestare in qualche modo ed ha fatto venire all’irruzione la sua spinta all’attività, cessano gli scossoni della Terra. Lo spirituale che vuole servire si separa da quello che è ancora nella resistenza contro Dio, spinge alla superficie terrestre, si associa ad una entità spirituale che si trova nell’attività, ed ora quest’ultima attività viene svolta con maggior forza. Tutte queste entità sono ancora libere e perciò si sfuriano in un modo del tutto devastante. Sono più forti che lo spirituale legato nel mondo vegetale ed animale, e questo spirituale non può offrire abbastanza resistenza e non può difendersi, in modo che lo spirituale non legato distrugge la loro forma esteriore e quindi vengono spesse volte dissolte delle Creazioni attraverso appunto quelle forze della natura, e questo con l’Assenso divino; perché quando sarà venuto il tempo che Dio ha stabilito per la fine di tali catastrofi, Egli relega nelle forme esteriori nuovamente lo spirituale divenuto libero, ed assegna loro la propria attività. Sorgono perciò nuovamente delle Creazioni totalmente nuove di ogni genere, quello che vive, passa, e sorge a nuova Vita ciò che Dio ha destinato per questa. Perciò tali catastrofi della natura non saranno di lunga durata. Più le forze diventate libere infuriano in modo del tutto sfrenato, più rapidamente vengono di nuovo relegate, perché altrimenti la conseguenza sarebbe una totale distruzione di ciò che esiste, che però non è nella Volontà divina. E’ ammesso solamente un cambiamento di ciò che esiste, cioè voluto da Dio, ma non una distruzione di ciò che è. Ma i cambiamenti sono così portentosi, che l’uomo si trova qui di fronte ad una manifestazione della Volontà divina, che lo deve scuotere nella più abissale profondità, se non è del tutto predisposto solo puramente mondano e considera il procedimento soltanto come materiale. Se la Voce di Dio non parla a lui nemmeno in tali procedimenti, allora i più violenti fenomeni della natura sono senza scopo per la sua anima, allora lo spirituale in lui sta molto retrocedendo, e non c’è quasi più nessuna possibilità per uno sviluppo spirituale verso l’Alto per tali uomini, i quali non si rendono conto della Grandezza ed Onnipotenza di Dio in tali catastrofi della natura.

Amen

Erupții.... Activitatea spiritualului nelegat....

De îndată ce miezul Pământului începe să se agite, un vuiet extraordinar străbate aerul, căci împrejurimile Pământului simt erupția spiritualului din interiorul Pământului și sunt afectate în mod extraordinar. Căci forma până atunci cea mai dură a legăturii devine extraordinar de activă prin libertatea sa bruscă și influențează acum spiritualul deja mai matur în așa fel încât în natură se produc cele mai ciudate schimbări, deoarece spiritualul devenit liber, care se află încă la începutul dezvoltării sale, încearcă să își modeleze cursul de dezvoltare așa cum crede de cuviință..... El vrea să se întruchipeze în creații care au ca premisă un grad mai mare de maturitate. Dar spiritualul în formă se împotrivește acestui lucru, și astfel se dă și o luptă între spiritualul deja mai matur și cel încă imperfect, iar acest lucru se soldează cu o izbucnire tumultoasă care va fi audibilă pe Pământ. Și acesta va fi începutul a ceea ce va arunca întreaga lume în groază.... Spiritualul din pământ se împinge spre suprafață, tânjește după lumină, iar trecerea bruscă din zona celor complet nerăscumpărați în cea a împărăției, care și ea ține deja spiritualul aproape de răscumpărare, este foarte potrivită pentru a provoca cele mai incredibile procese din natură, pe care ființa umană nu le poate explica pământesc, dar care își au toate rațiunea lor....

Afluxul de entități spirituale, care au decis și astfel s-au declarat dispuse să fie de folos, umple spațiul din afara Pământului, unde au avut loc erupțiile, cu acest impuls de activitate, care nu se poate încă desfășura, și stimulează spiritualul încă nelegat care rezidă în atmosferă la o activitate extraordinară, astfel încât furtuni inimaginabile însoțesc astfel de catastrofe naturale și forțe ale naturii se frâng (erup), despre a căror putere și efect omul nu-și poate face o idee. Și, prin urmare, el va fi lipsit și de orice capacitate de gândire, spiritualul îl va presa atât de tare încât îi va lipsi orice judecată rațională a evenimentelor și va lăsa cu slăbiciune și fără voință totul să treacă pe lângă el. De îndată ce spiritualul poate să se exprime cumva și să lase să pătrundă impulsul său de activitate, șocurile pământului se potolesc. Ceea ce vrea să slujească se separă de ceea ce rămâne încă în rezistență față de Dumnezeu, se împinge spre suprafața Pământului, se alătură unei entități spirituale în activitate, iar această din urmă activitate se desfășoară acum cu o forță sporită. Toate aceste entități sunt încă nelegate și, prin urmare, se dezlănțuie într-un mod devastator. Ele sunt mai puternice decât ceea ce este deja legat în lumea vegetală și animală, iar această entitate spirituală nu poate oferi o rezistență suficientă și nu se poate apăra, astfel încât entitatea spirituală nelegată distruge forma exterioară a acesteia și astfel creațiile sunt adesea dizolvate tocmai de aceste forțe ale naturii, și aceasta cu aprobarea divină; pentru că atunci când a sosit timpul, pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru încheierea unor astfel de dezastre, El leagă din nou entitatea spirituală, care a devenit acum liberă, în forme exterioare și le atribuie activitatea lor.... Astfel apar din nou creații complet noi de orice fel.... ceea ce trăiește piere, iar ceea ce Dumnezeu rânduiește să trăiască se ridică într-o nouă viață.... De aceea, astfel de dezastre naturale nu vor dura mult timp. Cu cât forțele eliberate se dezlănțuie mai nestăpânit, cu atât mai repede vor fi alungate din nou, pentru că altfel ar rezulta o distrugere completă a celor existente, ceea ce, însă, nu este în voința divină. Este permisă doar o schimbare a ceea ce există, adică voită de Dumnezeu, dar nu și o distrugere a ceea ce este. Cu toate acestea, schimbările sunt atât de enorme, încât omul se confruntă cu o expresie divină a voinței care trebuie să-l zguduie în cele mai profunde profunzimi, cu condiția să nu fie doar cu mintea lumească și să privească procesul doar din punct de vedere material. Dacă vocea lui Dumnezeu Însuși nu-i vorbește în astfel de evenimente, atunci cele mai puternice fenomene naturale sunt fără rost pentru sufletul său, atunci spiritualul din el este încă foarte departe în regres și cu greu mai există o altă posibilitate de dezvoltare spirituală superioară pentru astfel de oameni care nu sunt conștienți de măreția și omnipotența lui Dumnezeu în astfel de dezastre naturale...

Amin