• Back

DUŠINA AGONIJE PUNA SUDBINA U ONOSTRANOM....

Svatko tko je sebe posvetio (tj. predao) svijetu mora se i hoće plašiti smrti, jer ljudsko biće ne nestaje kada umre pa ipak duša ga napušta, koja je nesposobna umrijeti i time nastavlja postojati u duhovnom kraljevstvu u stanju koje se podudara sa njezinim zemaljskim životom. Jedino sada će duša biti sposobna ući u istinski život, koji traje zauvijek i stanje je blaženosti, jer u kompletnoj slobodi, u svjetlu i snazi ona će biti sposobna stvarati štogod želi što je, međutim, također Moja volja, budući će ona sebe potpuno podrediti Mojoj volji.... No također je moguće da će ona ostati u kraljevstvu onostranog u jednom stanju punom agonije, u tami i bespomoćnosti ali ipak svjesna sebe same. U tom slučaju može se doista govoriti o smrti, ali ne o stanju potpunog nestajanja.... I njezina agonija se točno sastoji od činjenice da ona zna sa kojim je izobiljem snage bila živjela na Zemlji, a sada je bespomoćna i nesposobna za ikakvu aktivnost.... Činjenica da ona ostaje svjesna sebe je sam razlog za njezino povećano mučenje ali to također može pomoći duši izroniti iz ovog stanja smrti, ako će slušati pomagače koji joj pristupaju u duhovnom kraljevstvu i slijedi njihove upute, što će rezultirati u malom poboljšanju za dušu.

Pa ipak iznimno je teško ohrabriti duše da se pobrinu za druge bijedne duše, budući su one uvijek jedino zaokupljene sa sobom, baš kao i na Zemlji njima nedostaje Ljubavi i njihova sebičnost je i dalje prevladavajuća. Ipak jedino Ljubav će omogućiti dušin napredak u onostranom.... Ona mora (od ljudi na Zemlji) primiti Ljubavlju ispunjeno zauzimanje koje doživljava kao snagu, i onda će biti moguće da će ona promijeniti njezinu volju. Ona treba probuditi Ljubav unutar sebe tako što će također obratiti pažnju na njezinu potrebitu braću u onostranom i voljno ponuditi malene geste pomoći.... Ove će se onda također osjetiti od strane duše kao jedan upliv snage i potaknuti će njezinu volju da ljubi, što je jedino sposobno osloboditi dušu iz njezine situacije gdje trpi puno agonije.

Ako uđe u kraljevstvo onostranog u potpunoj duhovnoj tami može proći jako dugo vrijeme prije nego ona postane svjesna njezinog bijednog stanja i čezne za poboljšanjem.... Ali čim žudnja nikne da promijeni njezino stanje smrti, čim ona shvati da više ne živi na Zemlji a ipak nije prestala postojati, ona će također reflektirati o njezinoj situaciji i pokušati se izbaviti iz nje. I jedino ovo će je dovesti u kontakt sa pomagačima, bićima svjetla koja prilaze prerušena i pokušavaju objasniti da ona može izbjeći njezinu situaciju ako je njezina volja to napraviti.... Posebice nevjerujuća, umrla ljudska bića sa Zemlje zahtijevaju jako puno zauzimanja sa ljudske strane koja će im omogućiti sakupiti volju u onostranom da poboljšaju njihovu situaciju. Jer svaka molitva namjesto ovih duša njima prenosi dotok snage i ova snaga neće nikada biti izgubljena, pod uvjetom da duša napušta ljude iza sebe na Zemlji koji će se nje prisjetiti u zauzimanju....

Otud ste vi ljudi sposobni doprinjeti u velikom opsegu da će te duše, također, nadvladati smrt, tako da će se one još probuditi u život na drugoj strani.... Jer sve dok je duša samo-svjesna Ja ju neću odbaciti, jer onda će ona također biti sposobna na promjenu njezine volje, koja jedino treba biti usmjerena prema Isusu Kristu i njezino će iskupljenje biti osigurano.... Međutim, ako propadne do točke kada je više nijedna iskra svjetla neće biti sposobna doseći, onda će ona nastaviti stremiti spram bezdana i iznova se ukrutiti, a to također naznačava razgradnju i gubitak samo-svjesnosti, to naznačava obnovljeno prognanstvo u materiju i početak novog perioda Spasenja, budući ni jedno biće neće biti izgubljeno zauvijek.... Budući ni jedno biće neće ostati mrtvo zauvijek, nego će se jednog dana ono zasigurno vratiti u vječni život.

Za duše, koje više ne moraju proći kroz ovo novo prognanstvo, će se također voditi borba u kraljevstvu onostranog, i svaka osoba koja se sa Ljubavlju prisjeti ovih duša sudjeluje u iskupiteljskom radu, i duše će mu biti vječno zahvalne zbog toga što ih je izveo iz noći smrti na svjetlo dana.... jer što je jednom poteklo iz Mene kao biće ne može prestati postojati, ali jedino kada je ova tvorevina sposobna raditi u slobodi, svjetlu i snazi će ona oživjeti, i onda više nikada neće biti sposobna zastraniti.

AMEN

Soarta chinuitoare a sufletelor în lumea de dincolo....

Oricine s-a dedicat lumii trebuie să se teamă de moarte și se va teme de ea, deoarece ființa umană nu a murit, ci a părăsit sufletul, care nu poate muri și care continuă să existe în împărăția spirituală într-o stare care corespunde vieții sale pământești. Numai atunci sufletul poate intra în viața adevărată, care durează veșnic și este o stare de beatitudine, pentru că acum poate crea în cea mai mare libertate, în lumină și putere, după voința sa, dar care este și voința Mea, pentru că s-a subordonat complet voinței Mele..... Totuși, el poate să locuiască într-o stare chinuitoare în împărăția de dincolo, în întuneric și neputință, dar conștient de el însuși. Atunci se poate vorbi cu siguranță de moarte, dar nu de o stare de pierzanie totală.... Și tocmai în aceasta constă agonia sa, că știe în ce plinătate de putere a trăit pe Pământ, iar acum este neputincios și incapabil de orice cunoaștere.... Faptul că își păstrează conștiința eu-lui înseamnă aceeași agonie sporită pentru el, dar poate ajuta sufletul să iasă din această stare de moarte, să asculte de ajutoarele care îl întâlnesc în împărăția de dincolo și să urmeze instrucțiunile lor, ceea ce duce deja la o ușoară îmbunătățire pentru suflet. Cu toate acestea, este extrem de dificil să determini sufletele să aibă grijă de alte suflete nefericite, deoarece acestea sunt mereu preocupate doar de ele însele, pentru că le lipsește iubirea ca pe Pământ și iubirea de sine este încă predominantă. Totuși, numai prin iubire este posibilă o ascensiune în lumea de dincolo pentru suflet.... Trebuie să primească el însuși mijlocirea iubirii, pe care o simte ca pe o putere, și atunci este posibil să își schimbe voința. Și trebuie să trezească iubirea în sine, acordând atenție și fraților săi de dincolo, care suferă greutăți și fiind dispus să ajute în mică măsură..... Acestea vor fi apoi resimțite de suflet ca un aflux de putere, iar voința de a iubi va fi stimulată, singura care poate elibera sufletul din situația sa agonizantă. Dacă intră în împărăția de dincolo în întuneric spiritual complet, atunci poate dura foarte mult timp până când își dă seama de situația sa nenorocită și tânjește după o îmbunătățire.... Dar de îndată ce i se trezește dorința de a-și schimba starea de moarte, de îndată ce își dă seama că nu mai este pe Pământ și totuși nu a murit, va reflecta asupra situației sale și va încerca să iasă din ea. Iar această voință îl conduce deja către ajutoare, ființe de lumină, care vin la el deghizate și încearcă să îl facă să înțeleagă că și el poate ieși din situația în care se află, dacă are voința de a o face.... Mai ales oamenii complet necredincioși care au plecat de pe Pământ necesită multă mijlocire din partea oamenilor pentru ca ei să adune această voință în lumea de dincolo și să se străduiască pentru o îmbunătățire a situației lor. Căci fiecare rugăciune pentru aceste suflete le transmite putere, iar această putere nu se va pierde niciodată, dacă sufletul lasă în urmă pe Pământ oameni care să își amintească de el prin mijlocire.... De aceea, voi, oamenii, puteți face multe pentru a ajuta aceste suflete să depășească moartea, astfel încât să revină la viață și pe lumea cealaltă.... Atâta timp cât sufletul este conștient de sine, nu-l voi abandona, atâta timp cât este capabil să-și schimbe voința, care atunci nu trebuie decât să se întoarcă la Iisus Hristos și răscumpărarea este sigură și pentru el. Dar dacă se scufundă atât de jos încât nici o scânteie de lumină nu mai ajunge la el, atunci va tinde tot mai mult spre abis și se va împietri din nou, iar acest lucru înseamnă, de asemenea, disoluție și pierderea din nou a conștiinței de sine, înseamnă o nouă izgonire în materie și începutul unei noi perioade de răscumpărare, pentru că nici o ființă nu se va pierde pentru totdeauna.... pentru că nici o ființă nu va rămâne moartă pentru totdeauna, ci odată cu siguranță va reveni la viață, care durează pentru totdeauna. Acele suflete se vor zbate și ele în împărăția de dincolo pentru a nu mai fi nevoite să treacă prin această nouă izgonire, iar fiecare persoană care își amintește cu dragoste de acele suflete este implicată în lucrarea de răscumpărare, iar sufletele îi vor mulțumi veșnic pentru că le-a condus din noaptea morții la lumina zilei..... Căci ceea ce a luat naștere de la Mine ca ființă nu poate pieri, dar numai atunci când această ființă creată poate fi activă în libertate, lumină și putere, ea a prins viață, iar acum nu va mai (poate) fi pierdută veșnic.....

Amin