• Retour

L'Œuvre de Libération de Jésus a marqué le début d’une nouvelle phase de l'Œuvre de Retour dans la patrie

Lorsque l'Homme Jésus a subi la mort sur la Croix, une nouvelle phase de l'Œuvre de Retour des créatures dans leur patrie d’origine a commencé, parce que jusqu'à ce moment tous les hommes marchaient encore dans l'obscurité spirituelle que Mon adversaire avait étendue sur tout le spirituel mort. Tous les hommes étaient encore attachés au péché d’Ur, et aucun homme ne pouvait s'approcher de MOI, parce que Ma Justice ne le permettait pas avant que le péché d’Ur ait été expié. Mais d’innombrables hommes étaient déjà passés sur Terre, et parmi eux il y en avait même qui étaient de bonne volonté, mais qui tout seul n'avaient pas la force de se libérer de Mon adversaire, parce que personne ne réussissait plus à établir le juste contact avec Moi, parce qu'à eux il manquait l'amour. L’amour propre les dominait en tant que signe de leur appartenance à Mon adversaire. Et ils ne savaient même pas la raison de leur existence terrestre, de leur chute de Moi. Ils étaient frappés d’une totale cécité, mais ils étaient très actifs du point de vue mondain et donc ils cherchaient continuellement à conquérir des avantages au détriment de leur prochain. À eux il manquait l'amour désintéressé avec lequel ils auraient pu arriver à un état de maturité plus élevé. Et à peu d'exceptions près ils ne ressentaient pas leur misère spirituelle, ils reconnaissaient certes au-dessus d’eux un Dieu et Créateur, mais ils ne Me reconnaissaient pas comme un Dieu d'Amour, mais seulement comme un Dieu de vengeance et de colère. Et de ce fait les hommes n'auraient jamais pu progresser dans leur développement spirituel, ils seraient toujours et éternellement restés la même race égoïste qui, bien que Me reconnaissant, ne pouvait pas arriver à une connaissance plus haute tant que le poids du péché d’Ur les écrasait. Mon adversaire aurait tenu les hommes toujours au sol si un Sauveur n'était pas venu pour les quelques-uns qui se sentaient malheureux et invoquaient un Sauveur dans leur misère. Et donc il devait de nouveau être créé une possibilité d'établir un contact avec Moi, mais maintenant ce contact devait être avec le Père. Les hommes devaient pouvoir appeler leur Père comme des fils alors qu’auparavant ils reconnaissaient en Lui seulement dans leur Dieu et Créateur, une Puissance à laquelle cependant ils ne voulaient pas se plier, parce qu’en eux il y avait encore cette rébellion contre Moi comme conséquence du péché d’Ur d'autrefois. Un rapport d'amour entre les créatures devait de nouveau être possible, mais il devait être établi de la part des hommes eux-mêmes au moyen de la volonté d'amour de ceux-ci, or avant la mort sur la Croix de Jésus l’homme la possédait rarement, et celui-ci ensuite était outre mesure tourmenté par Mon adversaire, au point de presque désespérer de Mon Existence. Mais Je l'assistais, parce que Je connaissais sa volonté et l’emprise de la Terre. L'Œuvre de Libération de Jésus Christ achevait maintenant une époque de très grande distance des hommes de Moi. Sa mort sur la Croix a expié la faute primordiale de tous les êtres tombés, et maintenant au stade d’homme ils peuvent de nouveau établir le juste lien avec Moi, lorsque eux-mêmes avec le Soutien de Jésus Christ ils mènent une vie d'amour, lorsqu’ils deviennent libres des chaînes de l'adversaire à travers Son Sang versé sur la Croix et donc ils voient en Moi le Père, et alors l'amour les pousse vers Moi, pour rétablir le lien qu'une fois ils ont dénoué volontairement et donc ils sont devenus malheureux. La mort de Jésus sur la Croix a terminé un état sans espoir de l'humanité. Une nouvelle époque a commencée, où l'homme devait seulement prendre le chemin vers Jésus pour être guidé par Lui hors du territoire sans Lumière de Mon adversaire, et les Portes du Royaume de la Lumière lui était même de nouveau ouvertes. Maintenant il était de nouveau possible que l'homme change, qu’il forme son être de nouveau dans l'amour, qu’il devienne de nouveau ce qu’il était avant sa chute de Moi. J’ai pu accueillir dans Mon Règne de la Lumière et de la Béatitude les premiers rachetés qui étaient revenus vers Moi, chose qui n'aurait jamais été possible si Jésus n'avait pas expié la faute primordiale au moyen de Sa mort sur la Croix, parce qu’en tant qu’Être le plus parfait, Je suis aussi juste et Je ne pouvais éteindre aucune faute pour laquelle une expiation n'avait pas été consentie. Il s’est passé une longue période durant laquelle les hommes étaient presque écrasés sous le poids du péché, mais ils ne reconnaissaient pas leur faute et donc ils se rebellaient de nouveau contre Moi bien qu’ils ne puisent pas Me renier en tant que « Pouvoir », mais ils ne s’en remettaient pas à Moi dans l'amour. Parce qu'une fois ils avaient refusé l'Amour, et ce qu’ils possédaient encore, était seulement l'amour-propre, l'amour orienté de façon erronée, que Mon adversaire leur avait transmis. Donc ils étaient encore totalement en son pouvoir dans leur être, et en premier lieu il devait changer l'être, chose qui a été seulement possible après la mort de Jésus sur la Croix, Lequel a conquis pour eux la volonté et la Force de s'élever et de renoncer à l'amour-propre. Tout cela était seulement un processus spirituel, parce que du point de vue terrestre ils vivaient plutôt dans la joie et le bien-être, mais personne n'avait de respect pour son prochain, chacun pensait seulement à lui-même et ainsi le fort opprimait le faible qui ne pouvait pas se défendre, parce que Mon adversaire prenait plaisir à voir dans la misère tout ce qui avait été précipité dans l'abîme, parce que lui-même était dépourvu de tout amour, mais plein de haine et d'animosité. Et son être se reflétait dans l'être des hommes. Celui qui était fort, opprimait le prochain et il ne connaissait aucune pitié, parce qu'il ne possédait pas l'amour, comme son maitre, le prince des ténèbres qui était sans amour. Mais Jésus cherchait avec l'Amour à amener les hommes sur la voie juste. Jésus vivait et enseignait l'amour et leur apportait la preuve que l'Amour était une Force qui vainquait même l'adversaire et que seulement au moyen de l'amour les hommes pouvaient se libérer de lui. Ainsi donc l'Homme Jésus a vécu à titre d'exemple une vie d'amour pour les hommes, avant que Lui-Même n’accomplisse la plus grande Œuvre d'Amour et de Miséricorde, en Se sacrifiant sur la Croix pour les péchés des hommes, pour que ceux-ci deviennent libres et arrivent maintenant au moyen d'une vie juste de nouveau à la Force et à la Lumière, pour effectuer maintenant la dernière partie de leur parcours terrestre vers leur vraie Patrie, chemin que Jésus avait précédemment parcouru pour eux au moyen de Sa mort sur la Croix, et qu’ils devaient seulement suivre pour entrer dans Mon Royaume, chez Moi dans la Maison du Père, retourner au Père d’Amour duquel ils étaient procédés et dans l'Amour duquel maintenant ils resteront éternellement.

Amen

Lucrarea de răscumpărare a lui Iisus a fost începutul unei noi etape în lucrarea de răscumpărare....

Când omul Iisus a suferit moartea pe cruce, a început un nou capitol în lucrarea de răscumpărare a creaturilor Mele, căci până atunci toți oamenii încă mai umblau în întunericul spiritual pe care adversarul Meu îl răspândise peste toate spiritele căzute.... Toți oamenii erau încă afectați de păcatul originar și nicio ființă umană nu se putea apropia de Mine, deoarece dreptatea Mea nu permitea acest lucru până când păcatul originar nu era ispășit. Cu toate acestea, nenumărați oameni umblaseră deja pe Pământ, printre ei se aflau și cei care erau de bunăcredință, dar care nu aveau forța de a se elibera de adversarul Meu, pentru că toți erau incapabili să stabilească o legătură corectă cu Mine, deoarece le lipsea dragostea.... Iubirea de sine i-a dominat ca semn al apartenenței lor la adversarul Meu.... De asemenea, ei nu erau conștienți de motivul existenței lor pământești, de apostazia lor față de Mine.... Erau loviți de o orbire completă, dar extrem de activi din punct de vedere lumesc și, prin urmare, căutau în mod constant să obțină avantaje pe seama semenilor lor.... Le-a lipsit iubirea dezinteresată, prin care ar fi putut atinge o stare de maturitate mai înaltă. Și cele câteva excepții au simțit cu siguranță greutățile lor spirituale, au recunoscut și ele un Dumnezeu și un Creator mai presus de ei, dar nu M-au recunoscut ca pe un Dumnezeu al iubirii, ci doar ca pe un Dumnezeu al răzbunării și al mâniei. Iar oamenii nu ar fi fost niciodată capabili să progreseze în dezvoltarea lor spirituală, ar fi rămas întotdeauna și pentru totdeauna aceeași generație iubitoare de sine, care nu a fost capabilă să atingă o cunoaștere mai înaltă atâta timp cât povara păcatului originar a ținut-o pe loc.... Adversarul Meu i-ar fi ținut mereu pe oameni la pământ, dacă nu ar fi venit un Mântuitor de dragul celor puțini care se simțeau nenorociți și care au chemat un Mântuitor în necazurile lor. Și încă o dată ar trebui să se creeze o posibilitate de a stabili o legătură cu Mine, care, totuși, ar trebui să fie acum destinată Tatălui.... Oamenii ar trebui să fie capabili să se adreseze Tatălui ca niște copii, în timp ce înainte recunoșteau doar o putere în Dumnezeul și Creatorul lor, dar nu voiau să se închine în fața ei, pentru că această răzvrătire împotriva Mea era încă în ei ca urmare a păcatului originar anterior.... O relație de iubire ar trebui să fie din nou posibilă între creaturi și Mine, dar ea trebuia să fie stabilită de oamenii înșiși prin voința lor de a iubi, care, totuși, a fost doar rareori posedată de o ființă umană înainte de moartea lui Iisus pe cruce, și atunci a fost excesiv de chinuit de adversarul Meu.... astfel încât aproape că a deznădăjduit de existența Mea. Dar am stat lângă el pentru că știam despre voința lui și l-am luat de pe Pământ..... Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos a pus capăt acum unei epoci în care oamenii s-au îndepărtat cel mai mult de Mine.... Răstignirea Sa a ispășit păcatul originar al tuturor ființelor căzute, iar acum pot stabili din nou legătura corectă cu Mine în stadiul de ființă umană dacă trăiesc ei înșiși o viață de iubire cu sprijinul lui Iisus Hristos, dacă se eliberează de robia adversarului prin sângele Său vărsat pe cruce și astfel îl văd pe Tatăl în Mine și iubirea îi îndeamnă spre Mine.... la legătura pe care au rupt-o de bună voie odată și astfel au devenit nenorociți. Moartea lui Iisus pe cruce a pus capăt stării unei umanități lipsite de speranță.... A început o nouă eră în care ființa umană nu trebuia decât să ia calea lui Iisus pentru a fi condusă de El din tărâmul lipsit de lumină al adversarului Meu.... unde s-a deschis din nou și poarta spre împărăția luminii.... Acum era din nou posibil ca ființa umană să se schimbe, să-și modeleze din nou natura în iubire, să redevină ceea ce fusese înainte de apostazia sa față de Mine.... Primii răscumpărați s-au întors la Mine, am putut să-i primesc în împărăția Mea de lumină și fericire, ceea ce, totuși, nu ar fi fost posibil dacă Iisus nu ar fi ispășit păcatul originar prin moartea Sa pe cruce.... pentru că Eu sunt.... ca fiind extrem de perfect.... de asemenea neprihănit și, prin urmare, nu puteam anula nicio vină pentru care nu se făcuse ispășire. Au trecut vremuri îndelungate în care oamenii aproape că s-au prăbușit sub povara păcatului, dar nu și-au recunoscut vina și, prin urmare, s-au răzvrătit de nenumărate ori împotriva Mea, pe care nu L-au putut nega ca "Putere", dar nu s-au predat Lui cu dragoste. Pentru că ei respinseseră cândva iubirea și ceea ce încă mai posedau era doar iubirea de sine.... iubirea greșit direcționată pe care adversarul Meu o transferase asupra lor. Astfel, ei erau încă pe deplin și complet partea lui în natura lor.... Iar natura lor trebuia mai întâi să se schimbe, ceea ce a fost posibil numai după moartea lui Iisus pe cruce, Care le-a dobândit voința și puterea de a se ridica și de a renunța la iubirea de sine.... Toate acestea nu erau decât procese spirituale, pentru că pe plan pământesc-uman trăiau cu siguranță în bucurie și bunăstare, dar nimeni nu-și lua în considerare semenii, ci fiecare se gândea doar la sine, iar cel puternic îl asuprea pe cel slab care nu se putea apăra, pentru că adversarul Meu se bucura să vadă tot ce aruncase în abis în mizerie, pentru că el însuși era lipsit de iubire, dar plin de ură și ostilitate.... Iar natura lui se reflecta și în natura poporului.... Cel puternic, de asemenea, își asuprea semenii și nu cunoștea milă, pentru că nu avea dragoste, așa cum Domnul său...., prințul întunericului...., era lipsit de dragoste. Iisus, însă, a căutat să-i conducă pe oameni pe calea cea bună prin iubire. Iisus a trăit și a învățat iubirea și le-a dat dovada că iubirea este o putere care îl învinge chiar și pe adversar și că numai prin iubire oamenii se pot elibera de el. Astfel, omul Iisus a trăit o viață de iubire pentru prima dată înainte de a împlini El Însuși cel mai mare act de iubire și milă, dându-Se pe cruce pentru păcatele oamenilor, astfel încât aceștia să devină liberi și să dobândească din nou putere și lumină printr-o viață dreaptă, pentru a parcurge calea finală spre adevărata lor casă, pe care Iisus i-a precedat prin moartea Sa pe cruce.... Pe care acum trebuiau doar să-L urmeze pentru a putea intra în Împărăția Mea ca răscumpărați, pentru a Mi se alătura în casa Tatălui, înapoi la Tatăl din a Cărui iubire au ieșit și în a Cărui iubire vor rămâne acum și ei veșnic....

Amin