Grande es la alegría de las almas que encontraron la redención a través de vosotros y vuestra cooperación, ya sea en la Tierra o también en el reino del más allá, pues todos se encontraban en una gran necesitad, mientras estaban apartados de Dios, es decir, mientras estaban todavía atadas al adversario por su culpa del pecado, que las oprimía en todo sentido y buscaba impedirles alcanzar la redención. Es allí donde debe comenzar la ayuda de los semejantes, quienes, a través de la intercesión por las almas de los difuntos o a través de la proclamación del Evangelio entre los semejantes, llevan a cabo su trabajo de redención, rescatando continuamente nuevas almas del adversario y conduciéndolos a Dios.
Y en cuanto un alma haya encontrado el camino de regreso a Dios, su mayor necesidad se ha resuelto, y es bendecida por su redención, buscando entonces realizar el mismo trabajo a su vez; ayudar a las almas alejadas de Dios a encontrar el camino hacia Él y, por ende, hacía Él Mismo. Todo este trabajo no es evidente para los demás seres humanos como una actividad beneficiosa, porque siempre se refiere únicamente al bienestar del alma y, por lo tanto, se percibe como de escaso beneficio externo. Sin embargo, es uno de los actos más importantes que un ser humano puede realizar en la vida terrenal, porque a través de esto, el alma se salva de la muerte eterna, aunque el cuerpo sucumbe a la muerte física.
Pero la existencia del alma está asegurada en la bienaventuranza, pues el alma no puede perecer; sin embargo, el estado en que se encuentra es decisivo, ya que puede ser bienaventuranza o muerte. Si el alma está en estado de bienaventuranza, entonces se encuentra en un estado de vida que ahora no tiene fin. Y si el alma ha estado durante mucho tiempo en un estado de muerte en el más allá, es incomparablemente bienaventurada por haber escapado de ese estado y, gracias a vuestra ayuda, haber vuelto a la vida. Por lo tanto, nunca podréis realizar suficiente trabajo redentor a través de la intercesión por tales almas si queréis ayudarlas para llegar de la muerte a la vida.
Esta es una obra de la más grande misericordia, una obra de la más grande caridad, pues tales almas dependen de vuestra intercesión y os lo agradecerán eternamente, y a su vez, ayudarán a otros seres desdichados en el más allá. Pero sin esta intercesión, son demasiado débiles para llegar a la luz por su propia voluntad, y por lo tanto, se les debe brindar la primera ayuda a través de vuestro amor y la voluntad de ayudarles en su necesidad.
Todo pensamiento amoroso dirigido a ellos actúa como una fuerza y no perderá su efecto; todo pensamiento amoroso lo perciben como beneficioso y esto los inspira a acercarse a vosotros y escucharos cuando les transmitís el Evangelio en pensamientos, el cual ahora también aceptan porque se les ofrece con amor. El amor redime y salva a las almas de su necesidad, que incluyáis en vuestra oración amorosa, para que escapen del poder del adversario....
amén
TraductorMare este bucuria sufletelor care au găsit răscumpărarea prin voi și prin cooperarea voastră, fie pe Pământ, fie în împărăția de dincolo, căci toate au fost în mare suferință atâta timp cât au fost departe de Dumnezeu, deci încă legate prin vina lor de păcat de adversarul care le-a asuprit în toate felurile și a încercat să împiedice aceste suflete să găsească răscumpărarea. De aici trebuie să pornească ajutorul semenilor, care își desfășoară lucrarea de mântuire prin mijlocirea pentru sufletele celor răposați sau prin vestirea Evangheliei printre semeni și care, de fiecare dată, smulg noi suflete de la adversar și le conduc la Dumnezeu. Și de îndată ce un suflet a regăsit drumul spre Dumnezeu, cea mai mare nevoie a sa a fost remediată și este fericit de răscumpărarea sa și acum caută să facă aceeași lucrare la rândul său.... pentru a ajuta sufletele îndepărtate de Dumnezeu să găsească calea spre Dumnezeu și astfel spre El Însuși. Toate acestea sunt, cu siguranță, o muncă care nu este foarte ușor de recunoscut de către semeni ca fiind o activitate benefică, deoarece se referă întotdeauna doar la bunăstarea sufletului și, prin urmare, este considerată în exterior ca fiind de puțin folos. Și totuși, este una dintre cele mai importante activități pe care o persoană le poate face în viața pământească, deoarece salvează sufletul de la moartea veșnică, chiar dacă trupul cade pradă morții fizice. Însă existența sufletului este asigurată în beatitudine, deoarece sufletul nu poate pieri, dar starea în care se află este decisivă, deoarece aceasta poate fi beatitudine sau moarte. Dar dacă sufletul se află în starea de beatitudine, atunci el se află în starea de viață, care acum nu are sfârșit. Iar dacă sufletul a fost mult timp în starea de moarte în împărăția de dincolo, este incomparabil de fericit pentru el atunci când a scăpat de această stare și a ajuns la viață prin ajutorul vostru, motiv pentru care nu puteți face suficientă muncă de răscumpărare prin mijlocire pentru astfel de suflete, dacă vreți să le ajutați să ajungă la viață din moarte. Aceasta este o lucrare de cea mai mare milă, o lucrare de cea mai mare iubire față de aproapele, pentru că astfel de suflete depind de ajutorul vostru prin mijlocire și vă vor mulțumi veșnic și, la rândul lor, vor ajuta în același mod și celelalte ființe nenorocite din lumea de dincolo. Dar fără această mijlocire, ele sunt prea slabe pentru a ajunge la lumina voinței lor și, prin urmare, primul ajutor trebuie să le fie dat prin iubirea și voința voastră de a le aduce ajutor în necazurile lor. Fiecare gând de iubire față de ele are un efect ca forță și nu va lipsi, ele simt fiecare gând de iubire ca fiind benefic și le încurajează să se apropie de voi și să vă asculte dacă le împărtășiți mental Evanghelia, pe care acum o acceptă și ele pentru că le este oferită cu iubire. Iubirea răscumpără și aduce sufletelor mântuirea din adversitatea lor, pe care o includeți în rugăciunea voastră plină de iubire pentru ca ele să poată scăpa de puterea adversarului....
Amin
Traductor