• Back

The grace of life on earth as a human being....

Every human soul is a fallen original spirit which is close to its perfection, i.e., whose path is only a short one left until unification with Me, provided that it is in the last stage of development.... as a human being.... turns his free will towards Me, that he thus professes Me again, Whom he once refused to acknowledge. And every human soul has an infinitely long path of development behind it, because this was necessary in order to emerge from the bottomless abyss, to ascend to the height where it originally dwelled.... In this stage as a human being the soul is also again receptive to a light, i.e., it can again gain a degree of knowledge which it had lost when it fell away from Me.... For the soul is self-aware, it can think and want again as in the beginning, only to a weak degree, but it can increase it during its earthly life.... The degree of realization is also decisive for the soul when it has left its existence as a human being and now enters the spiritual kingdom, for this degree of realization signifies light, without which the soul can never be blissfully happy. The human being himself can acquire a high degree of light during his earthly existence, he can be far advanced in realization if he uses his earthly existence to shape his nature into love, which was his original state and which absolutely has to be attained again in order to be able to dwell in the spiritual kingdom in blissful union with Me. This transformation into love is the work which the human being has to accomplish himself but which he can also do because he is granted help in every way. But at the beginning of his embodiment the human being's nature is still in perverse love as a result of his fall into sin in the spiritual kingdom and also of the renewed fall into sin of the first human beings.... Ego love dominates him, and this is to be changed into unselfish neighbourly love. For this purpose the human being is on earth, or also: The fallen original spirit must accomplish this transformation to love in free will itself, so that it achieves its divinisation and can now create and work in union with Me in freedom, light and strength.... And this transformation into love is the purpose of earthly life and no being can be spared, for it is at the same time the being's passed test of will.... It is the evidence of the being's divinity, which emerged from Me and was created perfect but now has to strive for this perfection in free will itself in order to be able to exist next to Me as a divine being, in order to be able to dwell with Me as 'My child', from Whom it once originated as a 'creature'.... The divinisation of the beings created by Me was and is My aim which I will certainly achieve but the duration of which is determined by the being itself. And once it has reached the stage as a human being it is close to its aim, and the human being should now make every effort to make good use of the last short period of time for its final perfection. He should acquire the knowledge of his purpose of earthly life, of all correlations and of My will, for the fulfilment of My will is working in love, and working in love also brings him light.... knowledge which corresponds to truth, knowledge which gives him full realization and which impels him to only pursue the aim of perfecting himself on earth, to shape his nature into love and thereby always establish the bond with Me, which is then indissoluble and the attainment of the aim is now also assured. The human being should also evaluate his self-awareness, i.e. think about himself, and then I will always be at his side, I will guide his thoughts correctly and I Myself will support him in every way so that he will reach his aim. Yet one day his remorse will be bitter if he lets the time on earth pass by unused and knows about the endless course of development before.... Yet as a human being he must not be given the recollection because then a life of free will would be impossible, because he would then live in fear and thus under a certain compulsion and his will and actions could not be judged as a free decision of will.... You should never forget that earthly life as a human being is a grace which you only need to use correctly in order to become blessed....

Amen

Harul vieții pământești ca ființă umană....

Fiecare suflet uman este un spirit primordial căzut, care este aproape de perfecțiunea sa, adică al cărui drum nu mai este decât unul scurt până la unificarea cu Mine, cu condiția să se afle în ultimul stadiu de dezvoltare.... ca ființă umană.... să își îndrepte voința sa liberă spre Mine, ca astfel să Mă mărturisească din nou pe Mine, pe Care a refuzat cândva să Mă recunoască. Și fiecare suflet uman are în spate un drum de dezvoltare infinit de lung, pentru că acest lucru a fost necesar pentru a ieși din abisul fără fund, pentru a se înălța la înălțimea unde locuia inițial.... În acest stadiu de ființă umană, sufletul este, de asemenea, din nou receptiv pentru o lumină, adică poate dobândi din nou un grad de cunoaștere pe care îl pierduse atunci când s-a îndepărtat de Mine.... Pentru că sufletul este conștient de sine, el poate gândi și vrea din nou ca la început, doar într-un grad slab, dar îl poate spori în timpul vieții sale pământești.... Gradul de cunoaștere este de asemenea decisiv pentru suflet atunci când acesta a părăsit existența sa ca ființă umană și intră acum în împărăția spirituală, căci acest grad de cunoaștere înseamnă lumină, fără de care sufletul nu poate fi niciodată fericit. Ființa umană însăși poate dobândi un grad ridicat de lumină în timpul existenței sale pământești, poate fi mult avansată în cunoaștere dacă își folosește existența pământească pentru a-și modela natura în iubire, care a fost starea sa inițială și care trebuie neapărat să fie atinsă din nou pentru a putea locui în împărăția spirituală în uniune fericită cu Mine. Această transformare în iubire este o muncă pe care ființa umană trebuie să o realizeze singură, dar pe care o poate face și pentru că i se acordă ajutor în toate privințele. Dar la începutul întrupării sale, natura ființei umane este încă în iubire perversă, ca urmare a căderii sale în păcat în împărăția spirituală și, de asemenea, a căderii în păcat reînnoite a primilor oameni.... Iubirea de sine îl domină, iar aceasta trebuie schimbată în iubire dezinteresată față de aproapele. În acest scop, ființa umană se află pe Pământ sau, de asemenea: Spiritul primordial căzut trebuie să realizeze el însuși această transformare în iubire în liberul arbitru, astfel încât să realizeze divinizarea sa și să poată acum să creeze și să lucreze în unire cu Mine în libertate, lumină și putere.... Iar această transformare în iubire este scopul vieții pământești și nici o ființă nu poate fi scutită de ea, căci ea este în același timp trecerea testului de voință ca ființă.... Este dovada divinității ființei, care a apărut din Mine și a fost creată perfectă, dar care acum trebuie să lupte pentru această perfecțiune în voința liberă însăși, pentru a putea exista alături de Mine ca ființă divină, pentru a putea locui cu Mine ca "copilul Meu", de la Care a provenit cândva ca "creatură".... Divinizarea ființelor create de Mine a fost și este scopul Meu, pe care îl voi atinge cu siguranță, dar a cărui durată este determinată de ființa însăși. Iar odată ce a ajuns la stadiul de ființă umană, este aproape de țelul său, iar ființa umană ar trebui acum să depună toate eforturile pentru a folosi bine ultima perioadă scurtă de timp pentru perfecționarea sa finală. Ea ar trebui să dobândească cunoașterea scopului vieții sale pământești, a tuturor corelațiilor și a voinței Mele, deoarece împlinirea voinței Mele înseamnă a lucra în iubire, iar lucrul în iubire îi aduce și lumină.... cunoașterea care corespunde adevărului, cunoaștere care îi oferă o cunoaștere deplină și care îl împinge să urmărească doar scopul de a se desăvârși pe Pământ, să își modeleze natura în iubire și astfel să stabilească mereu legătura cu Mine, care este apoi indisolubilă și atingerea scopului este acum și ea asigurată. Omul ar trebui să își evalueze și conștiința de sine, adică să se gândească la el însuși, și atunci Eu îi voi fi mereu alături, îi voi ghida corect gândurile și Eu Însumi îl voi sprijini în toate felurile, astfel încât să își atingă scopul. Cu toate acestea, într-o zi remușcările sale vor fi amare dacă va lăsa timpul pe Pământ să treacă nefolosit și va ști despre cursul nesfârșit al dezvoltării înainte.... Cu toate acestea, ca ființă umană, nu trebuie să i se dea această amintire, deoarece atunci o viață de liber arbitru ar fi imposibilă, pentru că atunci ar trăi în frică și deci sub o anumită constrângere, iar voința și acțiunile sale nu ar putea fi judecate ca o decizie liberă a voinței.... Nu trebuie să uitați niciodată că viața pământească ca ființă umană este un har pe care trebuie doar să-l folosiți corect pentru a deveni binecuvântați....

Amin