• Back

Redemption of the hard matter....

The spiritual that is at the beginning of development languishes for an inconceivably long time in hardest encasement because it cannot move into a loosened outer form until its resistance decreases, which takes an inconceivably long time. But one day a change of its outer form must also come for this spiritual substance.... And if you humans now consider that there are works of creation which have appeared unchanged for eternities, which seem indestructible to you from time immemorial and also for eternity to come, then you have to ask yourselves when a change can come for the spiritual substance bound in it if it is to follow the path of development which leads to embodiment as a human being like you.... The liberation from the hard form also comes for this spiritual being according to God's will.... For God Himself has determined the duration of the existence of such creations in the knowledge of the diminishing of resistance and thus also the end.... the dissolving of such creation.... foreseen since eternity. And therefore, at intervals determined by God, complete destructions of creations take place which cannot be dissolved in any other way than through violent eruptions.... which, however, can also be caused by people themselves who, in free will, undertake unlawful actions which result in violent eruptions. This free will is also included in God's plan of salvation, and God even allows such unlawful actions to serve the spiritual substance banished in form in its effect if He does not Himself naturally bring about a dissolution of such creations.... But such processes always serve the liberation of that which languishes in the hard form in order to give it an easier outer form where it must continue the path of development upwards. No human being imagines the immeasurable torments of the spiritual which this long imprisonment meant, and no human being believes that in the new creation spiritual substances will be bound again for an infinitely long time, which failed in the free state and instead of reaching ascent sank back into deepest darkness.... You humans all look at the creations without deeper thoughts as to what they really are.... that they harbour spiritual substances which were once fallen original spirits.... full of freedom and light.... and that these are now bound in deepest darkness but shall one day attain freedom and light again.... and that this course of development also irrevocably necessitates the temporary destruction of creations, but that you humans reject as implausible such references to an end of this earth.... Only someone who knows about the meaning and purpose of creation thinks about it, and the announced end is probable to him, but he does not get through with his views to his fellow human beings who lack this knowledge. But every human being should think and ask so that he can receive an answer mentally. And anyone who rejects a coming dissolution or destruction of this earth as 'not proving a God of love'.... only claims God's love for himself because he does not know that everything in creation originated from Him is spiritual like the human being.... that it has only not yet reached the degree in its development where it can embody itself as a human being.... but that it has to reach the degree by constantly changing its external form and serving in every form.... And this possibility is always given to the spiritual by God.... And even if eternities pass, the day will come one day for this spiritual being when it can escape from the solid form and move into a somewhat lighter one again. And God's eternal plan of salvation always foresees the day when the spiritual substance will be liberated from hard matter, the day when one redemption period ends and a new one begins.... For the spiritual's development progresses unceasingly because God's love constantly looks after everything that once emerged from Him.... until it returns to Him again in order to be able to be and remain blissfully happy in all freedom forever....

Amen

Răscumpărarea materiei dure....

Substanța spirituală aflată la începutul dezvoltării lâncezește o perioadă de timp de neconceput în învelișul cel mai dur, deoarece nu poate trece la o formă exterioară dezlegată până când rezistența sa nu scade, ceea ce durează o perioadă de timp de neconceput.... Dar într-o zi trebuie să vină o schimbare a formei sale exterioare și pentru această substanță spirituală.... Și dacă voi, oamenii, considerați acum că există lucrări de creație care apar neschimbate de veacuri, care vă par indestructibile din timpuri imemoriale și, de asemenea, pentru veșnicia viitoare, atunci trebuie să vă întrebați când poate veni o schimbare pentru substanța spirituală legată în ea, dacă aceasta trebuie să urmeze aceeași cale de dezvoltare ca și voi, care duce la întruchiparea ca ființă umană.... Eliberarea de forma dură vine și pentru această substanță spirituală, conform voinței lui Dumnezeu.... Căci Dumnezeu însuși a stabilit durata existenței unor astfel de creații, în cunoștință de cauză a diminuării rezistenței și deci și a sfârșitului.... dizolvării unei astfel de creații.... prevăzut din eternitate. Și de aceea, la intervale de timp determinate de Dumnezeu, au loc distrugeri complete ale creațiilor care nu pot fi dizolvate altfel decât prin erupții violente.... care, însă, pot fi provocate și de oamenii înșiși care, în liberul arbitru, întreprind acțiuni ilicite care au ca rezultat erupții violente. Acest liber arbitru este de asemenea inclus în planul de mântuire al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu permite chiar ca astfel de acțiuni ilicite să servească în efectul lor substanței spirituale alungate în formă, dacă El Însuși nu produce în mod natural o dizolvare a acestor creații.... Dar astfel de procese servesc întotdeauna eliberării a ceea ce lâncezește în forma dură, pentru a-i oferi o formă exterioară mai ușoară, unde trebuie să continue calea de dezvoltare ascendentă. Nici o ființă umană nu-și imaginează chinurile incomensurabile ale spiritului pe care le-a însemnat această întemnițare îndelungată și nici nu crede că în noua creație vor fi legate din nou, pentru o perioadă infinit de lungă, substanțele spirituale care au eșuat în starea liberă și care, în loc să ajungă la ascensiune, s-au scufundat din nou în întunericul cel mai adânc.... Voi, oamenii, priviți cu toții creațiile fără gânduri mai profunde cu privire la ceea ce sunt ele cu adevărat.... că ele adăpostesc substanțe spirituale care au fost cândva spirite primordiale căzute.... pline de libertate și lumină.... și că acestea sunt acum legate în cel mai adânc întuneric, dar că într-o zi vor ajunge din nou la libertate și lumină.... și că acest curs al dezvoltării necesită, de asemenea, în mod irevocabil, distrugerea temporară a creațiilor, dar că voi, oamenii, respingeți ca neplauzibile astfel de referiri la un sfârșit al acestui Pământ.... Numai cineva care cunoaște sensul și scopul creației se gândește la aceasta, iar sfârșitul anunțat este probabil pentru el, dar nu-și transmite opiniile sale semenilor săi care nu au această cunoaștere. Dar fiecare ființă umană ar trebui să gândească și să întrebe, astfel încât să poată primi un răspuns mental. Și oricine respinge o viitoare disoluție sau distrugere a acestui Pământ ca "nedovedind un Dumnezeu al iubirii".... nu face decât să pretindă iubirea lui Dumnezeu pentru sine, deoarece nu știe că tot ceea ce în creație provine de la El este spiritual ca și ființa umană.... că nu a ajuns încă la gradul de dezvoltare în care se poate întrupa ca ființă umană.... ci că trebuie să ajungă la acest grad schimbându-și constant forma exterioară și slujind în orice formă.... Iar această posibilitate este dată întotdeauna spiritualului de către Dumnezeu.... Și chiar dacă trec eternități, va veni pentru această ființă spirituală ziua în care va putea scăpa de forma solidă și se va putea muta din nou într-una ceva mai ușoară. Iar planul veșnic de mântuire al lui Dumnezeu prevede întotdeauna ziua în care substanța spirituală va fi eliberată de materia dură, ziua în care se încheie o perioadă de răscumpărare și începe una nouă.... Pentru că dezvoltarea spiritualului progresează neîncetat, deoarece iubirea lui Dumnezeu se îngrijește în mod constant de tot ceea ce a ieșit cândva din El.... până când se întoarce din nou la El, pentru a putea fi și a rămâne fericită în toată libertatea pentru totdeauna....

Amin