• Back

The short phase of earthly life decides the fate in the beyond....

Your earthly existence as a human being is one of infinitely many phases of your higher development, for even if you fully mature on earth so that you can enter the kingdom of light your development will nevertheless continue, because once a soul has attained realisation it will never cease going forward.... because it will always and forever strive towards God and thereby try to come closer to Him in order to become blissfully happy in complete union with Him. Consequently, the time on earth as a human being is just like a brief moment compared to eternity, compared to the infinitely long process of development through the material creation, and yet, this brief moment is crucial for the soul's fate, it is crucial for the further process of development in the spiritual kingdom. For there is a difference whether the soul has already achieved a degree of maturity on earth or whether it will not achieve realisation until it is in the kingdom of the beyond.... The latter will indeed ascend as well, but they will have to make an extremely laborious effort to acquire what was abundantly at their disposal on earth and what could have enabled them to reach the degree of light....

To pass the test of will on earth already denotes a state of light and strength in abundance on entering eternity, it denotes a constant supply of light and strength, because the moment the soul departs from earth as a recipient of strength it also imparts strength, and the more it passes on the more it will receive in return.... Thus it ascends extremely quickly now, for it joins equally mature spirits and works in accordance with divine will and on divine instruction.... It receives all strength from God and uses it on behalf of God, whereas souls having failed their test of will on earth are indeed also able to achieve realisation in the beyond but they first have to shape themselves with the help of other beings such that they can become enlightened, that they can receive the emanations of light and subsequently utilise them according to God's will. These souls, too, have to desire the supply of light and strength of their own accord, only then will they receive, and only then will their higher development begin with the work which they, in turn, carry out on the souls in darkness.... It is effectively a laborious path, a step by step ascent with the utmost effort of strength and will....

No effort remains without reward, the soul will definitely progress, but because it is still very weak and has little strength as its disposal it has to exert all its will and find much support from the world of light or through human intercession until it has become a recipient of light and strength itself, so that it can distribute in turn and then receive ever more strength. The short earthly life decides the fate in eternity, for the entry into the spiritual kingdom can already be supreme bliss which will never end, if the time on earth was used correctly. But it can also be wasted, and the soul has to suffer the consequences.... it has to carry on struggling and fighting if it doesn't want to descend. And its life in the spiritual kingdom can in many ways still be likened to the struggle on earth, yet it is never hopeless if the soul itself wants to attain light and strength. Only its will is decisive.... if the will is already directed towards God in earthly life, then the soul will constantly pursue its objective of coming closer to Him, which it will soon achieve....

But while the will is still turned away from God it means darkness and weakness, and the soul will enter the spiritual kingdom in this state, whereas the former is permeated by light and nothing ties it to the earthly realm except its love for those it left behind and to whom it now offers help in every way; the latter, however, will still need help for a long time although they have escaped earth, because they will still remain in the vicinity of earth until they, too, can receive enough light and strength in order to be active themselves in the spiritual kingdom. And every activity only consists of influencing the will of those who still aim in the wrong direction, in order to protect them from the same fate, from a laborious ascent in the spiritual realm which is the result of a wrongly directed will on earth....

Amen

Scurta fază a vieții pământești decide soarta în lumea de dincolo....

Existența voastră pământească ca ființă umană este una dintre fazele infinit de numeroase ale dezvoltării voastre ascendente, căci chiar dacă v-ați maturizat pe Pământ pentru a putea intra acum în împărăția luminii, dezvoltarea voastră continuă totuși să progreseze, deoarece sufletul care a recunoscut nu încetează niciodată să se străduiască.... pentru că va tinde mereu și mereu spre Dumnezeu și pentru că, prin urmare, se străduiește mereu să se apropie de El pentru a fi nespus de fericit în uniunea deplină cu El. Timpul petrecut ca ființă umană pe Pământ este așadar ca o clipă scurtă, măsurată în raport cu eternitatea, măsurată în raport cu cursul infinit de lung al dezvoltării anterioare prin creația materială, și totuși această clipă scurtă este decisivă pentru soarta sufletului, este decisivă pentru cursul ulterior al dezvoltării în împărăția spirituală. Pentru că este o diferență dacă sufletul a atins deja un grad de maturitate pe Pământ sau ajunge la cunoaștere abia în împărăția de dincolo.... Aceștia din urmă vor urca și ei cu siguranță, dar într-o muncă extrem de laborioasă vor trebui să dobândească ceea ce le-a fost disponibil din belșug pe Pământ și care le-ar fi permis să ajungă la gradul de lumină.... Trecerea probei de voință pe Pământ înseamnă o stare de lumină și putere din abundență încă de la intrarea în veșnicie, înseamnă un aport de lumină și putere în mod constant sporit, pentru că din ceasul dispariției sale pământești sufletul, ca primitor de putere, este și mijlocitor de putere și primește întotdeauna tot mai mult cu cât dăruiește mai mult.... Astfel, el se înalță acum extrem de repede, deoarece își unește forțele cu ființe spirituale la fel de mature și lucrează conform voinței divine și în numele divin.... El își trage toată puterea de la Dumnezeu și o folosește pentru Dumnezeu, în timp ce sufletele, care au eșuat la testul voinței pe Pământ, pot cu siguranță să ajungă totuși la cunoaștere în lumea de dincolo, dar acum trebuie mai întâi să se modeleze cu ajutorul altor ființe, astfel încât să devină și ele lumină, să poată primi razele de lumină și apoi să le utilizeze conform voinței lui Dumnezeu. Și aceste suflete trebuie să dorească de bunăvoie aportul de lumină și de putere, numai atunci îl vor primi și numai atunci va începe dezvoltarea lor ascendentă, odată cu munca pe care o desfășoară din nou asupra sufletelor din întuneric.... Este, ca să spunem așa, o cale laborioasă, o ascensiune, pe care trebuie urcat pas cu pas, cu efortul tuturor forțelor și al întregii voințe.... Niciun efort nu rămâne nerăsplătit, sufletul avansează în orice caz, însă, pentru că el însuși este încă foarte slab și dispune de puțină forță, trebuie să-și adune toată voința și să găsească mult sprijin din partea lumii luminii sau a mijlocirii umane, până când va deveni un astfel de receptor de lumină și de forță, încât să poată acum să o distribuie la rândul său și să primească tot mai multă forță. Scurta viață pe Pământ este decisivă pentru soarta în eternitate, căci intrarea în împărăția spirituală poate fi deja cea mai înaltă fericire, care nu se va mai sfârși niciodată dacă timpul petrecut pe Pământ a fost folosit cum trebuie. Dar el poate rămâne și nefolosit, iar sufletul trebuie să suporte consecințele acestui lucru.... trebuie să continue să lupte și să se lupte dacă nu vrea să piară. Iar viața sa în împărăția spirituală este în continuare similară în multe privințe cu lupta de pe Pământ, însă nu este niciodată fără speranță dacă sufletul însuși are voința de a dobândi lumină și putere. Doar voința sa decide.... Dacă voința este deja îndreptată spre Dumnezeu în viața pământească, atunci sufletul va urmări în mod constant scopul de a se apropia de El, pe care apoi îl va și atinge rapid.... Dar atâta timp cât voința este încă întoarsă de la Dumnezeu, aceasta semnifică întuneric și slăbiciune, iar în această stare sufletul intră în împărăția spirituală, în timp ce primul este pătruns de lumină și nimic nu-l mai leagă de împărăția pământească decât doar dragostea pentru cei, pe care i-a părăsit și cărora acum le oferă ajutor în toate felurile, însă aceia au încă nevoie de ajutor pentru mult timp, chiar dacă au scăpat de Pământ, dar rămân încă mult timp aproape de Pământ până când vor putea primi și ei atâta lumină și putere pentru a fi acum activi în împărăția spirituală din partea lor. Iar toată activitatea constă doar în influențarea voinței celor care încă o direcționează greșit, pentru a-i proteja de aceeași soartă, de o ascensiune dificilă în împărăția spirituală, care este rezultatul unei voințe direcționate greșit pe Pământ....

Amin