• Back

Incarnation.... Instincts.... Preliminary stages....

The incarnation of a soul can take place when all substances, which have taken the earthly path within the many diverse creations and are thus developed, have joined together. The soul substance of every work of creation has to be present in order to incarnate.... i.e. the human body becomes the cover for a soul which contains all works of creation in miniature within itself. The previous infinitely long earthly progress has resulted in the unification of all these substances who then await their last embodiment. They will be assimilated as soul into the human outer shell to experience the last stage of development. This incarnation is of varied duration due to the different substances’ state of maturity, which have had a certain amount of freedom during their preliminary stages already albeit they had acted under compulsion in accordance with God’s will. However, in the last stages before embodiment as human being this compulsory condition was gradually eased so that certain instincts could be lessened or even increased. This subsequently resulted in a higher or lower degree of maturity which, in turn, determines the duration of the last embodiment as human being. As soon as all soul substances have united as a human soul they strive for the last embodiment on earth, because they know that the human shell is their last physical cover and that they can be free from all earthly restrictions afterwards. For that reason the soul will only spend time where it is offered an opportunity to incarnate. Understandably it will incarnate where people’s nature adapts to its own degree of maturity, i.e. where people have the same instincts and attributes that match its own nature.

However, this does not exclude that a differently inclined soul would not try to incarnate with unfamiliar natured people in order to hasten its embodiment. But then it often has to struggle with added difficulties during its earthly life as its nature is not taken into account and it is unable to fulfil the expected requirements. Nevertheless, since the soul knows the path of its earthly life in advance it is not stopped if it makes this choice itself, since it has the resources at its disposal to achieve its final maturity in every embodiment. Due to its earlier many diverse shapes it has every aptitude within itself at various degrees and can increase or reduce them at will. Thus it is not incapable and the strength to do so is likewise given in accordance with its will. However, if it strives half-heartedly it will remain in the same state of maturity prior to its incarnation as a human being, in that case the incarnation has not resulted in higher development. Although at the time of death it will shed its physical cover but its desires and instincts, which it was meant to overcome during its earthly life, still connect it to the material world. Therefore it has not taken full advantage of its earthly incarnation, and when it realises that it has wasted the right to become a child of God and can no longer achieve it either, it experiences an indescribable state of remorse; even though it still has infinitely many opportunities in the beyond to arrive at the contemplation of God. Yet one day an incarnated soul has to give account before God how it has used earth’s opportunities and what spiritual progress it has achieved at the time of death, because the embodiment as human being is a mercy that cannot be valued highly enough; it is a gift which the human being should cherish appropriately by doing whatever advances his development because he cannot return to earth again once he has left it....

Amen

Întruparea.... Puterea motrice.... Etapele preliminare....

Întruparea unui suflet poate avea loc atunci când în el s-au adunat toate substanțele care au parcurs drumul pământesc în cele mai diverse creații și care, prin urmare, s-au dezvoltat ascendent. Fiecare operă a creației trebuie să fie reprezentată în substanța sa sufletească pentru a putea acum să intre la întrupare.... adică, corpul uman devine acum acoperământul unui astfel de suflet, care ține în el toate operele creației în miniatură. Lungul și nesfârșitul parcurs pe Pământ de dinainte a dus la unificarea tuturor acestor substanțe, iar acum ele așteaptă ultima lor întrupare. Ele sunt încorporate ca suflet în forma exterioară umană pentru a trece prin ultima etapă a dezvoltării lor. Această încarnare durează diferite perioade de timp, în funcție de starea de maturitate a substanțelor individuale, care au avut de asemenea o anumită libertate în stadiile lor preliminare, deși au fost active conform voinței lui Dumnezeu în starea de constrângere. Cu toate acestea, în ultimele etape înainte de întruparea ca ființă umană, această stare de constrângere a fost din ce în ce mai relaxată, astfel încât anumite impulsuri au putut fi stăpânite sau chiar intensificate, ceea ce a dus la un grad mai mare sau mai mic de maturitate, care acum determină din nou durata ultimei întrupări ca ființă umană. Dar toate substanțele sufletești se străduiesc pentru această ultimă întrupare pe Pământ, deoarece, de îndată ce s-au unit pentru a forma sufletul uman, ele știu că forma exterioară umană este ultima lor acoperire materială și că după aceasta se pot elibera de orice îngrădire pământească. Și de aceea, sufletul rămâne acum acolo unde i se oferă posibilitatea de a se întrupa. Este de la sine înțeles că se va stabili acolo unde natura oamenilor se adaptează la starea sa de maturitate, adică acolo unde se regăsesc la oameni aceleași instincte și trăsături care îi caracterizează propria natură, ceea ce nu exclude însă posibilitatea ca un suflet cu o dispoziție diferită să caute să se întrupeze cu oameni care nu sunt de aceeași natură pentru a accelera această întrupare. Dar atunci, de multe ori, el trebuie să se lupte cu dificultăți mai mari în timpul vieții sale pământești, deoarece natura sa nu este luată în considerare și nu poate face față cerințelor care i se impun. Dar, întrucât sufletul își cunoaște dinainte drumul vieții sale pământești, el nu va fi împiedicat dacă face propria sa alegere, deoarece în fiecare întrupare are la dispoziție mijloacele necesare pentru a-și atinge maturitatea finală. Prin cele mai diverse transformări, el a avut anterior în sine fiecare dispoziție, numai că în forțe diferite, și poate acum să o întărească sau să o reducă în viața pământească, după voința sa. Astfel, nu este incapabilă, iar puterea de a face acest lucru îi este de asemenea împărtășită conform voinței sale. Dar dacă este călduț în strădania sa, atunci rămâne în aceeași stare de maturitate ca înainte de întruparea sa ca ființă umană, atunci întruparea nu i-a adus o dezvoltare mai înaltă. Deși va scăpa de învelișul său fizic la moarte, el este încă legat de lumea materială prin dorințele și impulsurile sale, pe care ar fi trebuit să le depășească în viața pământească. În consecință, nu a profitat de întruprea sa pe Pământ, iar acest lucru îi provoacă o stare de remușcare de nedescris atunci când își dă seama că și-a pierdut dreptul de a fi copilul lui Dumnezeu și că nici nu-l mai poate atinge, deși are încă posibilități infinite în lumea de dincolo pentru a ajunge la contemplarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, într-o zi, un suflet întrupat va trebui să răspundă în fața lui Dumnezeu cum a folosit oportunitățile de pe Pământ și ce succese spirituale a obținut la trecerea sa în neființă, căci întruparea ca ființă umană este un har care nu poate fi prețuit îndeajuns; este un dar care trebuie apreciat pe măsură și prin faptul că ființa umană trebuie să facă tot ceea ce favorizează dezvoltarea sa superioară, căci ea nu se va mai întoarce niciodată pe Pământ odată ce l-a părăsit....

Amin