• Zurück

Alles hat Sinn und Zweck.... Schädlinge.... Unkraut....

Ohne Zweck und Ziel ist nichts, was in der gesamten Schöpfung besteht.... Doch nicht immer könnt ihr den rechten Zweck eines Schöpfungswerkes erkennen, und ihr fraget euch oft, wozu das eine oder das andere erschaffen worden ist, weil es eurem Begriffsvermögen nach euch zu nichts zweckdienlich zu sein scheint. Aber schon die eine Erklärung müßte euch genügen, daß alles "Kraft ist aus Gott", die einmal wieder zur Tätigkeit gelangen soll, daß aber diese "Kraft" ganz unterschiedlich ist in ihrer Wirksamkeit, weil sie sich auch in ganz unterschiedlicher Entfernung von Gott befindet. Und "Entfernung" ist gleichzusetzen mit "Widersetzlichkeit".... Es gibt also Geistiges.... einstmals von Gott ausgestrahlte Kraft.... das trotz schon sehr langem Entwicklungsgang im Mußgesetz den Widerstand wenig verringert hat, das aber der göttlichen Ordnung gemäß den Entwicklungsgang fortsetzt und so also immer neue Außenformen bezieht, die ein langsames Tätigwerden gestatten, doch diese Tätigkeit wieder entsprechend dem Widerstand des Geistigen ist. Es verrichtet also keinen offensichtlichen Dienst an Menschen oder anderen Schöpfungswerken, dienet aber doch indirekt.... Verständlich wird euch dies, wenn ihr an die Schädlinge denkt im Tier- und Pflanzenreich, an jegliches Ungeziefer oder an Giftpflanzen.... eben an das, was ihr als zwecklos oder schädlich in der Naturschöpfung ansehet.... Aber es sind alle diese Gebilde Träger göttlicher Kraft, die auch den in ihnen eingeschlossenen geistigen Substanzen eine geringe Möglichkeit geben zur Läuterung.... Und gleichzeitig dienen auch diese unscheinbaren Schöpfungswerke wieder anderen Schöpfungen zur Erhaltung.... teils als Nahrung für größere Lebewesen, teils als Düngung des Nährbodens der Pflanzenwelt, wenngleich ihr Menschen einen solchen Austausch nicht beobachten könnet.... Und wieder können sie auch dem Menschen selbst in seiner geistigen Entwicklung dienen, die auch viele Prüfungen erfordert, wo sich der Mensch bewähren soll, seien es Geduldsproben aller Art oder auch eine vernünftige Einstellung zu allem, was Gottes Wille hat erstehen lassen. Es ist nichts ohne Sinn und Zweck; ob aber der Mensch den Sinn und Zweck eines jeden Werkes erkennt, das ist nicht entscheidend, sondern sein Glaube an Gottes Weisheit, Liebe und Macht soll ihm auch eine gewisse Ehrfurcht allem Geschaffenen gegenüber schenken, ansonsten er die Weisheit, Liebe und Macht Gottes anzweifelt. Für den von Gott einst ausgegangenen Kraftstrom.... für die aufgelösten Substanzen urgeschaffener Geister.... ist jegliche materielle Hülle eine große Gnade, denn sie wurden erfaßt von der Liebe Gottes und also in eine Außenform versetzt.... Und ob auch verschiedene Außenformen die Widersetzlichkeit gegen Gott verraten.... daß Gott aber das Geistige dennoch erfaßt hat, um es langsam im Mußgesetz zur Höhe zu führen, das allein schon soll euch Menschen jegliches Schöpfungswerk mit geistigen Augen ansehen lehren, und ihr sollt bedenken, daß Gott wahrlich um vieles weiß, was euch Menschen noch verborgen ist, und daß ihr darum nicht vorzeitig urteilen sollet, indem ihr an Schöpfungen Gottes Kritik übt, zu der ihr wahrlich nicht berechtigt seid. Denn sowie ihr glaubet, daß die Schöpfung Gottes Werk ist, muß euch auch jedes Schöpfungswerk über jeden Zweifel erhaben sein. Und ihr werdet dann auch lernen, mit liebenden Augen das zu betrachten, was euch bisher Widerwillen und Abneigung einflößte.... womit jedoch nicht gesagt sein soll, daß ihr es wider seine natürliche Bestimmung fördern sollet. Denn sowie es nachweislich Schaden anrichtet, dürfet ihr auch dagegen angehen und dessen Entwicklungsgang beenden, denn auch das ist Gottes Wille, daß diese Schöpfungen keine lange Lebensdauer haben und daß ihr gleichsam auch berechtigt seid, ihre Lebensdauer abzukürzen, auf daß die geistigen Substanzen sich in immer neuen Außenformen zu einer gewissen Reife bringen, um dann auch zu dienenden Funktionen zugelassen zu werden, sowie der einstige Widerstand sich verringert, sowie das Geistige so weit gesänftigt worden ist, daß es nun bereitwillig dienet und also langsam zur Höhe steigt. Und ihr Menschen müsset es wissen, daß auch ihr selbst, d.h. eure Seele, in sich solche Substanzen birgt, die diesen vorerwähnten Gang zurücklegen mußten.... Denn alles habt ihr in euch, was euer Auge zu sehen fähig ist.... Aber Gottes Liebe, Weisheit und Macht weiß alles in die rechte Ordnung zu führen, denn Er verfolgt nur ein Ziel, das Er auch einmal erreichen wird....

Amen

Totul are un sens și un scop.... Dăunători.... Buruieni....

Fără scop și obiectiv nu există nimic din ceea ce există în toată creația.... Dar nu întotdeauna puteți recunoaște scopul corect al unei opere de creație și vă întrebați adesea de ce a fost creată una sau alta, pentru că, potrivit înțelegerii voastre, pare să nu vă fie de nici un folos. Însă o singură explicație ar trebui să vă fie suficientă: Totul este "forță de la Dumnezeu" care într-o zi va redeveni activă, dar această "forță" are o eficacitate foarte diferită, deoarece se află, de asemenea, la distanțe foarte diferite de Dumnezeu. Iar "distanța" trebuie asimilată cu "rezistența"..... Există, prin urmare, o putere spirituală.... puterea emanată cândva de Dumnezeu.... care, în ciuda unui curs foarte lung de dezvoltare în legea constrângerii, are o rezistență puțin redusă, dar care continuă cursul dezvoltării în conformitate cu ordinea divină și astfel ia întotdeauna noi forme exterioare care permit o activitate lentă, dar această activitate este din nou în conformitate cu rezistența spiritualului. Astfel, ea nu aduce un serviciu evident oamenilor sau altor opere ale creației, dar totuși servește indirect.... Veți înțelege acest lucru când vă veți gândi la dăunătorii din regnul animal și vegetal, la toți paraziții sau la plantele otrăvitoare.... tocmai ceea ce considerați ca fiind inutil sau dăunător în creația naturii..... Dar toate aceste formațiuni sunt purtătoare de putere divină, care oferă și substanțelor spirituale închise în ele o mică posibilitate de purificare..... Și, în același timp, aceste lucrări discrete ale creației servesc din nou altor creații pentru conservarea lor.... în parte ca hrană pentru ființele vii mai mari, în parte ca fertilizare a solului nutritiv al lumii vegetale, deși voi, oamenii, nu puteți observa un astfel de schimb.... Și, din nou, ele pot servi și ființei umane înseși în dezvoltarea sa spirituală, care necesită, de asemenea, multe teste în care ființa umană trebuie să se dovedească pe sine, fie că este vorba de teste de răbdare de toate felurile, fie că este vorba de o atitudine rezonabilă față de tot ceea ce voința lui Dumnezeu a adus la existență. Nimic nu este lipsit de sens și de scop, însă nu este decisiv dacă ființa umană recunoaște sensul și scopul fiecărei lucrări, ci credința sa în înțelepciunea, iubirea și puterea lui Dumnezeu ar trebui să îi dea și o anumită reverență față de tot ceea ce a fost creat, altfel se îndoiește de înțelepciunea, iubirea și puterea lui Dumnezeu. Căci curentul de putere emanat odinioară de Dumnezeu.... pentru substanțele dizolvate ale spiritelor create inițial.... fiecare înveliș material este un mare har, căci ele au fost însușite de iubirea lui Dumnezeu și astfel transferate într-o formă exterioară.... Și chiar dacă diferitele forme exterioare trădează răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu.... dar că Dumnezeu a apucat totuși spiritualul pentru a-l conduce încet-încet în sus în legea constrângerii, numai acest lucru ar trebui să vă învețe pe voi, oamenii, să priviți fiecare lucrare a creației cu ochi spirituali și să considerați că Dumnezeu știe cu adevărat despre multe lucruri care vă sunt încă ascunse vouă, oamenii, și că, prin urmare, nu trebuie să judecați prematur criticând creațiile lui Dumnezeu, ceea ce cu adevărat nu aveți dreptul să faceți. Pentru că, din momentul în care credeți că creația este opera lui Dumnezeu, fiecare lucrare a creației trebuie să fie, de asemenea, dincolo de orice îndoială pentru voi. Și atunci veți învăța și să priviți cu ochi iubitori ceea ce înainte vă stârnea dezgust și aversiune...., dar asta nu înseamnă că trebuie să o promovați împotriva scopului ei natural. Căci, de îndată ce provoacă în mod demonstrabil un rău, puteți, de asemenea, să acționați împotriva ei și să puneți capăt cursului său de dezvoltare, pentru că și aceasta este voința lui Dumnezeu ca aceste creații să nu aibă o durată de viață lungă și că aveți, ca să zicem așa, și dreptul de a le scurta durata de viață, astfel încât substanțele spirituale să ajungă la o anumită maturitate în forme exterioare mereu noi, pentru ca apoi să fie admise și ele să slujească funcții, de îndată ce rezistența anterioară se diminuează, de îndată ce substanța spirituală s-a înmuiat în așa măsură încât acum slujește de bunăvoie și astfel se înalță încet. Iar voi, oamenii, trebuie să știți că și voi înșivă, adică sufletul vostru, adăpostiți astfel de substanțe care au trebuit să parcurgă acest drum menționat mai sus.... Căci voi aveți în voi tot ceea ce ochiul vostru este capabil să vadă.... Dar dragostea, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu știe cum să ghideze totul în ordinea corectă, căci El urmărește un singur scop pe care îl va atinge și El într-o zi....

Amin