• Zurück

Not soll zum Liebewirken anregen....

Alles hilft euch zur Vollendung, was zum Liebewirken anregt.... Es muß also notgedrungen mißliche Lebenslagen geben, die den Mitmenschen veranlassen, helfend einzugreifen.... es muß Not und Elend, Kummer und Leid geben, damit dienende Nächstenliebe geübt werden kann.... Es muß der eine den anderen benötigen, auf daß sich der Mensch durch dienende Nächstenliebe zur Höhe entwickeln kann. Dienen in Liebe ist das Grundgesetz, das erfüllt werden muß, will sich der Mensch vollenden. Der Mensch muß auf Erden erst zur Liebe erzogen werden, weil sein eigentliches Wesen als Folge des einstigen Abfalles von Gott ohne Liebe ist.... die göttliche Vaterliebe aber in jeden Menschen einen Liebefunken gesenkt hat, der nun im freien Willen entzündet werden soll und entfacht zu einem großen Liebefeuer.... Der Wille des Menschen aber muß erst angeregt werden, was also geschieht durch die Not des Nächsten, die ihn erbarmen und zum Wirken in Liebe veranlassen soll.... Es besteht keinerlei Zwang, es muß sich der Mensch selbst berührt fühlen von der Not des Mitmenschen, und er muß in völlig freiem Willen Hilfe leisten wollen, wodurch das innerliche Liebefeuer verstärkt wird und immer neue Nahrung sucht.... Auf daß nun die Not des Mitmenschen sein eigenes Herz berührt, wird er oft in gleiche Lagen versetzt, um an sich selbst die Not zu erfahren, und sowie ihm Hilfe geleistet wird, auch schon die Gegenliebe zum Helfer in ihm erwacht.... Wo Liebe ist, kann keine Not herrschen.... Lieblosigkeit aber ruft Not hervor.... Auf Erden zwar wird die Liebe niemals in dem Maße geübt werden, daß die Not völlig behoben werden könnte, weil das Grundwesen der Menschen eben liebearm, wenn nicht ganz liebelos ist und der Erdengang als Mensch nur dem einen Zweck dient, die Menschen zur Liebe zu erziehen, weil nur die Liebe das Wesen umgestalten kann wieder zu seinem Urwesen.... zum Ebenbild Gottes.... Dennoch könnten sich die Menschen auch ein leichteres Erdenleben schaffen durch Liebewirken.... durch ständiges Dienen in Liebe.... weil dann auch viel Kraft ihnen zur Verfügung stehen würde, um nun alles zu meistern.... Doch es dienet euch jegliche Not zur Vollendung, solange sie euch zur Liebetätigkeit anregt. Helfen-wollen beweiset schon das göttliche Liebeprinzip, dann ist der Mensch aus dem Bannkreis dessen herausgetreten, der bar jeder Liebe nur euren Untergang will.... Ihr Menschen alle werdet die Not segnen, die euch veranlaßte zum Liebewirken, die den Anlaß gab zum Entzünden des Liebefunkens in euch, und ihr werdet dereinst jede versäumte Gelegenheit bereuen, die für euch Fortschritt bedeuten konnte.... Nur dienende Liebe verhilft euch zur Höhe, und selten nur würdet ihr solche üben, wenn ihr nicht Not um euch sehen und dadurch euch angesprochen fühltet.... Doch zwangsmäßig wird nicht auf euch eingewirkt, nur durch eigene Not und Hilfe euch die Wohltat einer rechtzeitigen Hilfe bewiesen. Und daraus auch werdet ihr ersehen, daß Not und Leiden gleichfalls Gnadenmittel sind, daß sie sein müssen, auf daß der Mensch sich übe in dienender Nächstenliebe, denn es braucht der Liebefunke in euch Nahrung, damit er aufflammen kann zu höchster Glut.... Und erst eine helle Lichtflamme verbindet sich mit dem Urlicht von Ewigkeit.... was Zweck und Ziel eures Erdenlebens ist, daß ihr euch mit der Ewigen Liebe zusammenschließet....

Amen

Adversitatea va stimula activitatea de iubire....

Tot ceea ce stimulează activitatea de iubire vă ajută la perfecțiune.... Trebuie deci să existe situații de necesitate care să-l determine pe aproapele să intervină în mod ajutător.... Trebuie să existe nevoi și mizerie, tristețe și suferință, pentru ca slujirea iubirii aproapelui să poată fi practicată.... Unul trebuie să aibă nevoie de celălalt, pentru ca omul să se poată dezvolta în sus prin slujirea iubirii aproapelui. Slujirea în iubire este legea fundamentală care trebuie îndeplinită dacă ființa umană vrea să se desăvârșească. Ființa umană trebuie mai întâi să fie educată să iubească pe Pământ, deoarece natura sa reală este lipsită de iubire, ca urmare a apostaziei sale din trecut față de Dumnezeu.... dar iubirea Tatălui divin a coborât în fiecare ființă umană o scânteie de iubire, care trebuie acum să se aprindă în liberul arbitru și să se aprindă într-un mare foc al iubirii.... Dar voința ființei umane trebuie mai întâi să fie stimulată, ceea ce se întâmplă deci prin adversitatea aproapelui, adică a avea milă de el și de a-l determina să lucreze în iubire.... Nu există nici un fel de constrângere, ființa umană însăși trebuie să se simtă atinsă de adversitatea semenilor săi și să vrea să ofere ajutor din proprie voință, ceea ce întărește focul interior al iubirii și caută în permanență o nouă hrană.... Pentru ca propria inimă să fie atinsă de adversitatea semenilor săi, el însuși va fi adesea pus în aceeași situație pentru a trăi el însuși adversitatea și, de îndată ce i se va oferi ajutor, se va trezi în el și dragostea reciprocă pentru cel care îl ajută.... Acolo unde există iubire, nu poate exista nici o nevoie.... Cu toate acestea, lipsa de bunăvoință provoacă greutăți.... Pe Pământ, iubirea nu va fi niciodată practicată într-o asemenea măsură încât necazul să poată fi complet eliminat, deoarece natura fundamentală a oamenilor este tocmai săracă în iubire, dacă nu chiar lipsită în întregime de iubire, iar viața pământească ca ființă umană servește doar unicului scop de a-i educa pe oameni să iubească, pentru că numai iubirea poate remodela ființa înapoi la natura sa inițială.... în chipul lui Dumnezeu.... Cu toate acestea, oamenii și-ar putea crea o viață pământească mai ușoară lucrând cu iubire.... prin slujirea constantă în iubire.... pentru că astfel ar avea și multă putere la dispoziție pentru a stăpâni totul acum.... Dar orice adversitate vă servește la perfecțiune atâta timp cât vă stimulează activitatea de iubire. Dorința de a ajuta dovedește deja principiul divin al iubirii, atunci ființa umană a ieșit din sfera de influență a celui care, lipsit de orice iubire, nu vrea decât să vă doboare.... Voi, oamenii, veți binecuvânta cu toții adversitatea care v-a determinat să lucrați cu iubire, care a dat naștere la aprinderea scânteii iubirii în voi, iar într-o zi veți regreta fiecare ocazie ratată care ar fi putut însemna progres pentru voi.... Doar slujirea iubirii vă va ajuta să vă înălțați, și nu ați practica-o decât foarte rar dacă nu ați vedea greutăți în jurul vostru și astfel v-ați simți adresați.... Dar nu veți fi influențați cu forța, doar prin propriile adversități și ajutorări vi se va dovedi beneficiul unui ajutor la timp. Și tot de aici veți vedea că adversitatea și suferința sunt și mijloace de har, că ele trebuie să fie astfel pentru ca ființa umană să practice iubirea de aproapele ajutătoare, căci scânteia de iubire din voi are nevoie de hrană pentru a se putea aprinde în cele mai înalte făclii.... Și numai o flacără strălucitoare de lumină se conectează cu lumina primordială a eternității.... care este scopul și obiectivul vieții voastre pământești, ca să vă uniți cu iubirea eternă....

Amin