• Zurück

Kennzeichen des inneren Wortes....

Ein gewaltiger Kampf ist entbrannt zwischen den Mächten des Lichtreiches und denen der Finsternis, denn es ist die Endzeit dieser Erde, es steht die Erde vor einer Umwälzung um des Geistigen willen, das nun im Mittelpunkt jenes Kampfes steht. Der Fürst der Finsternis ist sich bewußt, daß es um seine Macht geht, daß er nur noch wenig Zeit hat und er darum alles versucht, um seine Macht zu verstärken. Es ist ein Kampf zwischen Licht und Finsternis, der von seiten der Finsternis mit List und Tücke geführt wird und dem daher viele Menschen erliegen, die sich betören lassen von Schein und Maske. Wo sich Meine Lichtboten einschalten können, ist keine Gefahr, doch auch der Satan bedienet sich mitunter des Lichtkleides, und dann ist er schwer zu erkennen von unkundigen Menschen, die die Bindung nur zum Schein hergestellt haben, doch innerlich noch so getrennt sind von Mir, daß Ich ihnen nicht offenkundig beistehen kann.... die also bereitwillig den Lockungen und Verführungen Meines Gegners erliegen, weil er sie irgendwie weltlich anspricht und sie daher auch weltlich reagieren. Es ist in Zeiten geistiger Dunkelheit ein Lichtstrahl wohl äußerst wohltuend, denn das Licht kommt von oben, aus Meinem Reich, und wird immer einen Schein ausstrahlen, der in der Dunkelheit beglückend empfunden wird....

Doch Mein Gegner wirket oft als Parallele.... er will das gleiche tun, doch langt seine Kraft nicht aus.... er weiß es, daß die Menschen das Licht suchen, und tritt ihnen daher gleichfalls als Licht entgegen. Doch es ist ein Licht, das keine Helligkeit verbreitet.... es ist nur Truglicht, es ist gewissermaßen ein Phantom, das vergeht, so es aufmerksam in Augenschein genommen wird. Dennoch steht fest, daß sich der Satan oft in ein Lichtgewand kleidet, um die Menschen zu verwirren, daß er es aber nur dann kann, wenn ihm der Wille der Menschen einen Untergrund bietet, wo er sich nun verankern kann.... Das wird niemals dort der Fall sein, wo innige Liebe zu Mir Meine Gegenwart garantiert, aber leicht dort, wo ein Grad von Lieblosigkeit diese Meine Gegenwart verhindert und Meinem Gegner den Zutritt gestattet.... weshalb ein Mir voll und ganz ergebener Diener dieses Wirken des Satans nicht zu fürchten braucht, dagegen höchste Vorsicht walten lassen muß, wer noch in wenn auch leichten, weltlichen Banden ist. Denn der Satan schlüpft dort ein, wo Ich nicht bin, kann sich aber niemals dort einnisten, wo Meine Gegenwart sicher ist. Mein Gegner sucht durch Unwahrheit.... Irrtum und Lüge, den Geist der Menschen zu verdunkeln, während Ich, wo Ich wirke, durch reinste Wahrheit ein Licht gebe, helles klares Verständnis für alle geistigen Probleme und für Mein Wirken und Walten, für Meinen ewigen Heilsplan.... Doch Meinem Gegner ist eines nicht gegeben: sich kundzutun durch das innere Wort.... Und nun merket auf: Welches sind die Kennzeichen des inneren Wortes, des Ausdrucks Meiner Liebe zu euch, der Kraftübermittlung, die in zum-Wort-geprägten Zustand euch berühret.... ?

Mein Wort berührt euer Herz und spricht das Herz an, Mein Wort kann also nur empfunden werden, und diese Empfindung wird formuliert von dem Verstand des Menschen, so dieser bereit ist, göttliche Ausstrahlungen gelten zu lassen, so also der Mensch bewußt in sich hineinhorcht, was Ich ihm künde.... Es kann aber auch eines Menschen Zunge reden, angetrieben von einer Kraft, wo also der Verstand des Menschen ausgeschaltet ist und diese Kraft sich des Menschen Mund bedient, um sich zu Gehör zu bringen. Es kann wohl auch ein Lichtwesen diese Kraftäußerung von sich geben, aber auch Kräfte aus der Finsternis können sich die Gelegenheit zunutze machen, wo sich ein Mensch öffnet, um mit unsichtbaren Kräften in Verbindung zu treten. Es ist nun der Wille ausschlaggebend, von welchen Kräften er beschlagnahmt wird; es wird nun die Zunge des Menschen in Bewegung gesetzt, der Mensch spricht, getrieben von jener Kraft.... doch nicht Ich bin es, Der dann spricht, wenngleich gute Kräfte dem Menschen geistiges Gut vermitteln können, das auch Meinem Willen entspricht. Mein Wort aber ist Meine direkte Ausstrahlung, die wohl auch umgeleitet werden kann durch ein Lichtwesen auf das Herz des Menschen, doch immer in der Weise, daß das geistige Ohr Mein Wort vernimmt, daß also der Mensch von Mir angesprochen wird und er Mich hört.... nicht aber, daß sein körperliches Ohr hört, was sein Mund spricht. Versteht ihr das? Wenn Ich rede, so hört Mich das geistige Ohr, im Herzen vernimmt der Angesprochene Mein Wort. Spricht aber ein Wesen durch einen Menschen, so hört sich der Mensch selbst reden, und zwar so, als spreche der Mund mechanisch, was auch der Fall ist, weil sich ein Wesen seiner bedient, um sich selbst zu äußern. Und es kann dieses Wesen auch in Meinem Auftrag reden, und aus solchen Äußerungen können die Menschen gleichfalls großen Nutzen ziehen; es kann aber auch ein Ungeist sich einschalten, was dann der Fall ist, wenn der Mensch eigene Gedanken bewegt, die irdisch gerichtet sind, oder wenn er in Willensschwäche sich gänzlich dem geistigen Einwirken überlässet, wenn also sein Zustand gleichsam ein medialer wird, d.h., wenn er selbst nicht mehr das kontrollieren kann, was sein Mund ausspricht.... Dann ist er nur ein mechanisches Sprachrohr für geistige Kräfte, und dann ist immer Vorsicht geboten, die geistigen Ergebnisse als Wahrheit anzunehmen.... dann ist eine ernste Prüfung erforderlich, soll nicht Irrtum als Wahrheit angesprochen werden.

Wer Mein Wort höret, der wird durch den Geist in sich angesprochen, der ein Teil Meiner Selbst ist.... Und so der Geist im Menschen sich äußert, kann er nur vom geistigen Ohr des Menschen vernommen werden, nicht aber vom körperlichen Ohr. Das geistige Ohr aber ist eine Empfindungsangelegenheit, es fühlt der Mensch im Herzen Meine Ansprache, auch wenn er sie nicht hörbar übertragen kann auf den Mitmenschen. Ist es aber Mein Wille, daß er Mein Wort weitergibt, dann ist der Mensch auch fähig, sein Empfinden dem Verstand weiterzuleiten, der nun das empfundene Wort festhält und in verständlicher Weise formuliert.... Denn Meine Ansprache ist eine Kraftanstrahlung, eine Berührung der Seele des Menschen, und diese Kraft wird durch Meinen Willen zu einer Form, die für euch das Wort ist....

Wohl können sich alle Menschen von Mir angesprochen fühlen, die Mich lieben und mit Mir in Verbindung treten wollen, die also eine Liebeäußerung erwarten, denn Ich neige Mich allen Meinen Kindern zu, die nach Mir rufen, und höre sie an; und Ich gebe ihnen auch Antwort, Ich tröste sie, gebe ihnen Ratschläge, Ermahnungen, Warnungen, Ich sichere ihnen Meine Hilfe zu, und so sie aufmerksam in sich hineinhorchen, werden sie auch die feine Stimme vernehmen.... doch immer so, daß sie glauben, sich selbst diese Worte zu sagen, die sie gern vernehmen möchten. Ist aber ein Mensch dazu ausersehen, die Wahrheit hinauszutragen in die Welt, den Mitmenschen das Evangelium zu künden, so muß er selbige erst von Mir zugeleitet bekommen, und dies geschieht durch das innere Wort.... durch einen Vorgang, der eben als erstes voraussetzt, daß das geistige Ohr des Menschen so ausgebildet ist, daß er das, was Ich ihm nun empfindungsmäßig vermittle, als "geistiges Wort" hört.... daß er nicht darauf wartet, so angesprochen zu werden, daß sein körperliches Ohr es vernimmt, sondern im tiefen Glauben an Meine Liebe er auch Meiner Ansprache harret, d.h. sich öffnet dem Liebekraftstrom und die Berührung empfindet gleich gesprochenen Worten, die das Herz nun dem Verstand vermittelt, also dem Verstand gewissermaßen faßlich die nötigen Erklärungen gibt, um die geistige Sprache verarbeiten zu können. Ein solcher Wortempfang verpflichtet zu einer Mission, denn der Empfänger nimmt geistiges Gut aus Meiner Hand entgegen, Ich Selbst teile Mich ihm mit, und es geschieht dies in so einfacher Weise, daß der Mitmensch kaum etwas Absonderliches bemerkt und der einzige Beweis Meiner Liebeanstrahlung schriftlich festgehaltene Weisheiten sind, die Mich in Meiner Wesenheit bezeugen. Und es sollte darum nicht schwer sein, Mein Wort zu erkennen, weil Ich durch Zuleiten Meines Wortes zur Erde bezwecke, Mich Selbst den Menschen so darzustellen, daß sie Mich liebenlernen, dieses aber nur dann möglich ist, wenn Ich Mich ihnen als liebevollster Vater offenbare, wenn Ich ihnen erkläre, daß die Liebe allein bestimmend ist für Mein Walten und Wirken, und wenn ihnen darum Kenntnis gegeben wird von Meinem Heilsplan von Ewigkeit....

Das, was als Mein Wort einem Menschen vermittelt wird, muß also aufschlußreich sein, es darf nicht verwirren, nicht unverständlich, nicht exaltiert klingen, es muß klar und rein, für alle Menschen verständlich und darum beglückend klingen; es muß auch auf die Menschen, denen es vermittelt wird, wirken wie eine Liebestrahlung, es muß die Herzen der Menschen berühren und dort Widerhall finden, wo sie sich öffnen.... es muß sich der Mensch angesprochen fühlen von Mir und dadurch aufs tiefste beeindruckt werden.... Ich Selbst muß erkannt werden als Geber des Wortes, weil Ich durch Mein Wort Mich Selbst offenbare....

Amen

Caracteristicile Cuvântului interior....

O bătălie puternică a izbucnit între puterile împărăției luminii și cele ale întunericului, pentru că este timpul sfârșitului acestui Pământ, Pământul se confruntă cu o răsturnare în favoarea spiritualului, care este acum în centrul acestei bătălii. Prințul întunericului este conștient că puterea sa este în joc, că mai are puțin timp la dispoziție și, de aceea, încearcă totul pentru a-și spori puterea. Este o bătălie între lumină și întuneric, pe care întunericul o duce cu viclenie și șiretenie și în care cad mulți oameni care se lasă păcăliți de aparențe și măști.

Acolo unde mesagerii Mei de lumină pot interveni nu există nici un pericol, însă Satana folosește uneori și haina de lumină, iar atunci este greu de recunoscut de către oamenii neinformați care au stabilit legătura doar pentru aparențe, dar care sunt încă atât de despărțiți de Mine în interior încât nu pot să-i ajut în mod evident...., care, prin urmare, cedează de bunăvoie ispitelor și seducțiilor adversarului Meu pentru că acesta li se adresează cumva într-un mod lumesc și, prin urmare, reacționează și ei într-un mod lumesc. În vremuri de întuneric spiritual, o rază de lumină este, cu siguranță, extrem de benefică, căci lumina vine de sus, din Împărăția Mea, și va radia întotdeauna o strălucire care este simțită ca fiind încântătoare în întuneric.....

Cu toate acestea, Adversarul Meu lucrează adesea ca o paralelă.... el vrea să facă același lucru, dar puterea lui nu este suficientă.... el știe că oamenii caută lumină și, prin urmare, îi întâmpină și el ca lumină. Dar este o lumină care nu răspândește nici o strălucire.... este doar o lumină înșelătoare, este, ca să spunem așa, o fantomă care dispare dacă este privită cu atenție.

Cu toate acestea, este cert că Satana se îmbracă adesea într-o haină de lumină pentru a-i deruta pe oameni, dar că poate face acest lucru doar dacă voința oamenilor îi oferă un teren pe care să se poată ancora acum..... Acesta nu va fi niciodată cazul în care dragostea sinceră pentru Mine garantează prezența Mea, dar va fi cu ușurință cazul în care un grad de lipsă de bunăvoință împiedică prezența Mea și permite accesul adversarului Meu.... , motiv pentru care un slujitor care Îmi este complet devotat nu trebuie să se teamă de activitatea Satanei, în timp ce o prudență extremă trebuie să fie exercitată de oricine care este încă în legături lumești, chiar dacă sunt ușoare. Căci Satana se strecoară acolo unde nu sunt, dar nu se poate cuibări niciodată acolo unde prezența Mea este sigură. Adversarul Meu caută prin neadevăr.... erori și minciuni pentru a întuneca spiritul oamenilor, în timp ce Eu, acolo unde sunt activ, dau lumină prin cel mai pur adevăr, o înțelegere clară și strălucitoare pentru toate problemele spirituale și pentru lucrarea și activitatea Mea, pentru planul Meu etern de mântuire..... Un singur lucru însă nu este dat potrivnicului Meu: Să se facă cunoscut prin Cuvântul interior.... Și acum observați: Care sunt caracteristicile Cuvântului interior, expresia iubirii Mele pentru voi, transmiterea forței, care vă atinge în starea de Cuvânt-format....?

Cuvântul Meu atinge inima și vorbește inimii, astfel încât Cuvântul Meu nu poate fi decât simțit, iar acest sentiment este formulat de intelectul ființei umane, dacă aceasta este dispusă să accepte emanațiile divine, deci dacă ființa umană ascultă conștient în interiorul său ceea ce îi vestesc..... Dar limba unei persoane poate vorbi, de asemenea, condusă de o forță, în cazul în care intelectul persoanei este, prin urmare, oprit, iar această forță folosește gura persoanei pentru a se face auzită. O ființă de lumină poate, cu siguranță, să emită și ea această expresie de forță, dar și forțele întunericului se pot folosi de ocazia în care o ființă umană se deschide pentru a intra în contact cu forțele invizibile.

Voința este decisivă în ceea ce privește forțele care o afectează; limba ființei umane este atunci pusă în mișcare, ființa umană vorbește, împinsă de această forță...., dar nu sunt Eu cel care vorbește, deși forțele bune pot transmite ființei umane cunoștințe spirituale care corespund, de asemenea, voinței Mele. Cu toate acestea, Cuvântul Meu este emanația Mea directă, care poate fi, cu siguranță, deviată de o ființă de lumină către inima ființei umane, dar întotdeauna în așa fel încât urechea spirituală să audă Cuvântul Meu, astfel încât ființa umană să fie abordată de Mine și să Mă audă...., dar nu ca urechea sa fizică să audă ceea ce spune gura sa.

Înțelegeți acest lucru? Când vorbesc, urechea spirituală Mă aude, persoana căreia i se adresează aude Cuvântul Meu în inima sa. Dar dacă o ființă vorbește prin intermediul unei ființe umane, ființa umană se aude pe sine vorbind și, într-adevăr, ca și cum gura vorbește mecanic, ceea ce este și cazul, deoarece o ființă o folosește pentru a se exprima. Și această ființă poate vorbi în numele Meu, iar oamenii pot de asemenea să tragă un mare folos din astfel de exprimări; dar poate interveni și un non-spirit, ceea ce se întâmplă atunci când ființa umană își mișcă propriile gânduri pământești sau când se abandonează complet influenței spirituale din cauza slăbiciunii voinței, deci atunci când starea sa devine, ca să spunem așa, mediană, adică atunci când ea însăși nu mai poate controla ceea ce rostește gura sa..... Atunci ea este doar un purtător de cuvânt mecanic pentru forțele spirituale, și atunci este întotdeauna necesară prudența de a accepta rezultatele spirituale ca fiind adevărul.... , atunci este necesară o examinare serioasă dacă nu se dorește ca eroarea să fie abordată ca adevăr.

Oricine ascultă Cuvântul Meu este abordat de spiritul din el însuși, care este o parte din Mine..... Iar dacă spiritul se exprimă în ființa umană, el poate fi auzit doar de urechea spirituală a ființei umane, dar nu și de urechea fizică. Urechea spirituală, însă, este o chestiune de senzație, ființa umană simte adresarea Mea în inima sa, chiar dacă nu o poate transmite în mod audibil semenilor săi. Dar dacă voința Mea este ca el să transmită Cuvântul Meu, atunci ființa umană este de asemenea capabilă să transmită simțirea sa intelectului său, care apoi înregistrează Cuvântul simțit și îl formulează într-un mod inteligibil...... Pentru că adresarea Mea este o iluminare a forței, o atingere a sufletului uman, iar această forță devine o formă prin voința Mea, care este Cuvântul pentru voi.....

Toți oamenii care Mă iubesc și doresc să intre în contact cu Mine, care așteaptă deci o expresie de iubire, se pot simți cu siguranță abordați de Mine, căci Eu Mă înclin spre toți copiii Mei care Mă cheamă și Mă ascultă; și Eu le răspund, îi consolez, le dau sfaturi, avertismente, îi asigur de ajutorul Meu, iar dacă ascultă cu atenție în interiorul lor, vor auzi și vocea subtilă.... dar întotdeauna astfel încât ei să creadă că își spun aceste Cuvinte pe care ar dori să le audă.

Dar dacă o persoană este destinată să transmită adevărul în lume, să proclame Evanghelia semenilor săi, trebuie mai întâi să o primească de la Mine, iar acest lucru se întâmplă prin intermediul Cuvântului interior.... printr-un proces care necesită mai întâi ca urechea spirituală a ființei umane să fie atât de antrenată încât să audă ceea ce îi transmit emoțional ca pe un "Cuvânt spiritual"..... că nu așteaptă să i se adreseze în așa fel încât urechea sa fizică să audă, ci, în credința profundă în iubirea Mea, așteaptă și el adresarea Mea, adică se deschide fluxului de forță a iubirii și simte atingerea ca pe niște cuvinte rostite, pe care inima le transmite apoi intelectului, dându-i astfel acestuia explicațiile necesare pentru a putea prelucra limbajul spiritual.

O astfel de primire a cuvintelor obligă la o misiune, deoarece destinatarul primește cunoașterea spirituală din mâna Mea, Eu Însumi Mă comunic lui, iar acest lucru se întâmplă într-un mod atât de simplu încât semenii abia dacă observă ceva ciudat și singura dovadă a strălucirii iubirii Mele este înțelepciunea scrisă care Mă mărturisește în esența Mea. De aceea, nu ar trebui să fie dificil să recunoști Cuvântul Meu, deoarece scopul Meu în transmiterea Cuvântului Meu pe Pământ este de a Mă prezenta oamenilor în așa fel încât ei să învețe să Mă iubească, dar acest lucru este posibil doar atunci când Mă revelez lor ca fiind cel mai iubitor Tată, când le explic că doar iubirea este factorul determinant pentru domnia și activitatea Mea și când, prin urmare, li se dă cunoștință de planul Meu etern de mântuire.....

Prin urmare, ceea ce este transmis unei persoane ca fiind Cuvântul Meu trebuie să fie informativ, nu trebuie să fie confuz, nu trebuie să sune de neînțeles, nu trebuie să sune învechit, trebuie să sune clar și pur, pe înțelesul tuturor oamenilor și, prin urmare, plăcut; de asemenea, trebuie să aibă un efect asupra oamenilor cărora le este transmis ca o iradiere de iubire, trebuie să atingă inimile oamenilor și să rezoneze acolo unde se deschid.... ființa umană trebuie să se simtă abordată de Mine și astfel să fie profund impresionată.... Eu Însumi trebuie să fiu recunoscut ca fiind cel care dăruiește Cuvântul, pentru că Eu Mă dezvălui prin Cuvântul Meu.....

Amin