• Zurück

Großes Leid - Große Gnade....

Übergroßes Leid ist eine besondere Gnade, wenngleich euch dies unbegreiflich ist; denn Meine Liebe will euch Menschen nicht versinken lassen im Taumel der Welt und stellt diesem gegenüber Stunden finsterster Not, um euch zum Besinnen zu veranlassen, ansonsten die Seele leer ausgehen würde und keinen Erfolg zu verzeichnen hätte in ihrer geistigen Entwicklung. Das Leid ist stets als ein Mittel anzusehen, den Menschen hilflos und seiner Schwäche bewußt zu machen, und sowie das Leid dazu beiträgt, daß sich die Seele Mir zuwendet, daß sie Mich angeht um Hilfe und sich demütig Mir anvertraut, ist es von großem Segen und daher als eine Gnadengabe anzusehen. Denn das Leid führt zu Mir, während durch die Freuden der Welt sowie jeden irdischen Genuß das Gegenteil erreicht wird. Leid veranlaßt den Menschen zum Beten, und ohne Gebet ist keine Verbindung von euch zu Mir möglich. Ohne Gebet kann euch die Gnadengabe nicht zugeleitet werden, denn das Gebet bekundet den Willen und das Verlangen nach Mir, und also kann Ich dem Menschen entgegenkommen und ihm als Erfüllung seiner Bitte geben, wessen er bedarf. Bleibt aber der Mensch von Leid verschont, so verharrt der Körper in der Abwehr des Geistes, so dieser sich der Seele kundtun möchte, auf daß der Mensch die rechte Führung und Belehrung entgegennehmen kann. Letzteres aber ist unbedingt nötig für den geistigen Aufstieg, für das Erreichen eines hohen Reifegrades der Seele, daß diese vom Geist unterwiesen wird und also die Seele mit dem Geist sich einet. Dazu muß Ich aber unbedingt mit Meiner Kraft ihr Hilfe gewähren und also vorerst darum angegangen werden, weil der freie Wille des Menschen ausschlaggebend ist, dieser aber wird zur Entscheidung gedrängt im Leid. Es kann das Leid auch ein Menschenherz verhärten, dann treibt der Mensch ab und strebt nicht mehr die Höhe an, und dann gibt es kein anderes Mittel, das erfolgreicher wäre. Zumeist aber führt das Leid zu Mir hin, zumeist vervollkommnet sich der Mensch durch Leid, und dann hat dieses seinen Zweck erfüllt. Dann aber sollet ihr Mir auch dankbar sein für solches und es auch als Gnade anerkennen, denn es ist irdisches Leid kein Dauerzustand und überaus segensreich, so ihr selbst nur wollet, daß ihr reifet. Dann werdet ihr es Mir danken ewiglich, und im Zustand des Erkennens ist euch auch das irdische Leben leichter erklärlich, und ihr findet euch auch in der großen Notzeit zurecht, denn ihr lebt dann euer Leben nicht mehr allein, sondern mit Mir, weil ihr im Gebet euch Mir erschließet und nun Kraft empfanget, die ihr wieder nützen könnet nach eigenem Willen und nützen werdet mit Sicherheit zum geistigen Aufstieg, wie es eure Bestimmung ist....

Amen

Suferință mare - Har mare....

Suferința excesivă este un har deosebit, deși acest lucru este de neînțeles pentru voi; căci iubirea Mea nu vrea să vă lase pe voi, oamenii, să vă scufundați în frenezia lumii și vă opune acest lucru cu ceasuri de cea mai întunecată suferință pentru a vă determina să reflectați, altfel sufletul ar pleca cu mâinile goale și nu ar avea niciun succes de înregistrat în dezvoltarea sa spirituală. Suferința trebuie privită întotdeauna ca un mijloc de a-l face pe om neajutorat și de a-l face conștient de slăbiciunea sa, iar de îndată ce suferința ajută sufletul să se întoarcă la Mine, să se apropie de Mine pentru ajutor și să se încredințeze cu umilință Mie, ea este o mare binecuvântare și, prin urmare, trebuie privită ca un dar al harului. Pentru că suferința duce la Mine, în timp ce plăcerile lumii, precum și toate plăcerile pământești obțin contrariul. Suferința determină ființa umană să se roage, iar fără rugăciune nu este posibilă nicio legătură între voi și Mine. Fără rugăciune, darul harului nu vă poate fi transmis, deoarece rugăciunea exprimă voința și dorința pentru Mine și astfel Eu pot întâlni ființa umană și îi pot da ceea ce are nevoie ca împlinire a cererii sale. Dar dacă ființa umană este scutită de suferință, trupul va rămâne în apărare împotriva spiritului, dacă acesta vrea să se facă cunoscut sufletului, astfel încât ființa umană să primească îndrumarea și instrucția corectă. Dar aceasta din urmă este absolut necesară pentru ascensiunea spirituală, pentru ca sufletul să atingă un grad înalt de maturitate, ca el să fie instruit de spirit și astfel sufletul să se unească cu spiritul. Dar pentru aceasta trebuie neapărat să îi acord ajutor cu puterea Mea și, prin urmare, să fie abordat deocamdată, pentru că voința liberă a ființei umane este decisivă, dar aceasta este îndemnată să ia o decizie în suferință. Suferința poate, de asemenea, să împietrească o inimă umană, atunci ființa umană se va îndepărta și nu va mai lupta pentru ascensiune, iar atunci nu există alte mijloace care să aibă mai mult succes. Dar de cele mai multe ori suferința duce la Mine, de cele mai multe ori ființa umană se desăvârșește prin suferință, și atunci ea și-a îndeplinit scopul. Dar atunci ar trebui să-Mi fiți și voi recunoscători pentru așa ceva și, de asemenea, să o recunoașteți ca pe un har, deoarece suferința pământească nu este o stare permanentă și este extrem de benefică dacă doar doriți să vă maturizați. Atunci Îmi veți mulțumi veșnic, iar în starea de cunoaștere viața pământească vă va fi de asemenea mai ușor de explicat și vă veți găsi calea și în vremuri de mare adversitate, căci atunci nu vă veți mai trăi viața singuri, ci împreună cu Mine, pentru că vă deschideți către Mine în rugăciune și acum primiți putere pe care o puteți folosi din nou după propria voință și o veți folosi cu siguranță pentru ascensiunea spirituală, așa cum este destinul vostru....

Amin